Fata cea mare a Tribunului Corneliu Vadim Tudor se revoltă! Lidia Vadim Tudor lansează un atac dur la adresa unui jurnalist, la 20 de ani distanță de la alegerile din 2000, atunci când Tribunul a fost la un pas de a ajunge președintele României. În turul I, acesta s-a duelat cu Ion Iliescu, dar a avut parte de un linșaj mediatic și nu a mai avut nicio șansă de a ajunge la Palatul Cotroceni.
Nu este un secret pentru nimeni faptul că tatăl meu, Corneliu Vadim Tudor, a fost atacat mediatic din momentul în care politicienii au înțeles că, avînd în preajma lor un patriot autentic, nu vor avea liniște atunci cînd plănuiesc să fure, să distrugă România. Discreditarea lui a reprezentat o mișcare de anvergură la care a participat întreaga clasă politică, elemente ale Serviciilor Secrete, precum și mass-media. Falșii profeți mediatici care încă mint la tv au participat cu bună știință la distrugerea imaginii tatălui meu, fapt care nu era și nu este un secret pentru nimeni. Sînt cunoscuți cei care l-au atacat, cei care l-au jignit chiar și după moarte pe cel mai important exponent al patriotismului românesc din ultimii ani.
Alături de Adrian Păunescu, tatăl meu, Corneliu Vadim Tudor, a fost și va rămîne pentru totdeauna în inimile românilor. Nu este și nu a fost un secret că beneficiarii direcți ai devalizării României – indiferent cum se numesc sau cine sînt proiecțiile lor mediatice – au distrus tot ce înseamnă naționalism autentic în România, stat ajuns la rang de colonie, în care puțini sînt cei care o duc bine și mulți cei care o duc din ce în ce mai rău.
În urmă cu cîteva zile, într-un moment de luciditate, probabil, un vechi fals profet, un așa-zis formator de opinie, un individ strîns ținut în lesă, dar din cînd în cînd scăpat pe la diverse televiziuni, „viteazul cap de piele” – cum era poreclit de Cațavenci – și-a recunoscut păcatele, spunînd că, la alegerile din anul 2000, el a fost unul dintre cei care s-au implicat direct în distrugerea imaginii lui Corneliu Vadim Tudor, pentru că, spune el, „România derapase” și se simțea cumva obligat să retușeze drumul țării spre statutul de colonie în care ne aflăm acum. Celor care au puterea să îl privească pe acest individ al cărui nume nu merită rostit nici măcar în scop publicitar, și care i-au ascultat „spovedania”, le pot spune că este de apreciat curajul de a recunoaște că și el se află la originea distrugerii acestei națiuni, așa cum mulți ca el sînt. Este de apreciat că își recunoaște păcatele, manipulînd anumite cuvinte-cheie jurnalistice. Este un păcat, un mare păcat, atunci cînd, prin acțiunile tale, contribui la distrugerea unei națiuni, avînd drept obiectiv propriul tău interes, propriul tău beneficiu. Dar cred că este un și mai mare păcat să te pretinzi un factor decisiv în pierderea alegerilor prezidențiale din anul 2000 de către Corneliu Vadim Tudor, acum, cînd din ce în ce mai mulți afirmă că în seara zilei de duminică, 10 decembrie 2000, cînd cifrele indicau un alt cîștigător – în nici un caz Ion Iliescu – majoritatea cancelariilor occidentale au început să sune fie la Palatul Victoria, fie la Cotroceni și să spună clar și răspicat că România nu poate fi condusă de un naționalist și că „trebuie să se ia măsuri”. Nu știm ce măsuri s-au luat, nu știm în ce fel au acționat împotriva acestei țări fie PSD, fie PNL, fie Adrian Năstase sau Ion Iliescu, fie șefii din Servicii – mai ales că atunci, la butoane, în mod oficial, premier era cel mai controversat și puternic om din România, Mugur Isărescu – cert este că nu tatăl meu a fost ales președinte, așa cum poporul își dorea.
Acum, la 20 de ani după acele alegeri, întrebarea care se pune atît „păcătosului” scăpat din lanț, cît și celor asemenea lui, precum și celor care l-au trădat pe Corneliu Vadim Tudor atunci, este următoarea: vă place unde a ajuns țara? Sînteți fericiți, sînteți bogați? Iar pentru românii care au tinut isonul acestor trădători, întrebarea este una de bun-simț: cînd veți înțelege că tot ce s-a întîmplat în ultimii 30 de ani în această țară este în defavoarea statului, în defavoarea românilor? Cînd veți înțelege că tatăl meu a fost distrus mediatic, tocmai pentru ca ei să vă fure, să distrugă statul, să fărîmițeze acea uniune miraculoasă care leagă sufletele voastre? Cînd veți înțelege că sînteți mințiți, manipulați, sărăciți și îndoctrinați cu răutate, pentru ca o minoritate să se lăfăie în averi?
Îmi îndrept atenția către cei care au distrus acest popor și care se bucură acum la adăpostul protecției înalte, din afară, și asta pentru că trădarea este bine plătită de realii beneficiari. Sînteți mîndri și fericiți pentru locul mizer în care țara noastră se află? Eu cred că sînteți, și asta nu pentru că ați înțeles beneficiile capitalismului în România – se știe cît de mulți sînt cei care au profitat direct de el. În fond, nici măcar nu puteți înțelege mecanismele sistemului capitalist. Mulțumirea voastră aparentă, a celor care ați trădat, care ați manipulat, se datorează atît liniștii financiare, cît și siguranței că nu o să fiți arestați pentru faptele voastre, pentru că sînteți conduși de cei care știu cîte afaceri ați învîrtit în acești 30 de ani de banditism democratic. Cei ca voi, niște jalnici indivizi minusculi, veți dispărea, numele voastre vor fi îngropate în lada de gunoi a istoriei, în timp ce numele tatălui meu va rămîne de-a pururi în inima și în conștiința acestui neam.
Valorile pe care tatăl meu le-a promovat și pentru care s-a sacrificat se vor propaga de la generație la generație, iar numele lui va fi rostit cu respect de cei care vor înțelege cît de important este să fim o națiune demnă și cît de important este să fim români. Lucru pe care un inginer de pe la automatică, cu multă cultură SF, dar bun de nimic cînd e vorba de națiune, nu are cum să îl înțeleagă.
Deci, nu vă arogați merite pe care nu le aveți, deoarece nu sînteți în măsură și nici în poziția necesară. Cei care l-au distrus mediatic și fizic pe tatăl meu sînt, de fapt, cei care vă susțin, direct sau indirect, ca dumneavoastră să fiți bine. Atîta tot. Atunci cînd nu veți mai fi util, veți dispărea în uitare, așa cum, rînd pe rînd, toți marii trădători vor dispărea. Așa cum se știe, judecata, fie divină, fie istorică, ne arată că, mai devreme sau mai tîrziu, păcatele se plătesc. Sau, poate mai devreme chiar, atunci cînd Justiția din România va fi cu adevărat curată și indepedentă.
Tatăl meu, Corneliu Vadim Tudor, a fost și va rămîne pentru totdeauna o lacrimă pură pe obrazul României. Istoria are modul ei frumos de a regla nedreptățile, modul miraculos prin care acționează. Așa cum mulți recunosc acum, oameni ca tatăl meu se nasc o dată la sute de ani, iar istoria îi va asigura locul pe care îl merită în Cartea de aur a neamului românesc!