Este aproape imposibil să nu fi fost “client” al industriei coreene, fie că aveţi o maşină coreeană sau un produs electronic. În cel mai rău caz, multe din produsele pe care le folosiţi au fost transportate de giganţii armatori Hanjin. Toate aceste mari nume, un semn al puterii economice a Coreei de Sud, sunt cunoscute drept chaebol (se citeşte jay bol), companii controlate în familii, netransparente şi cu legături strânse cu politica locală.
Dacă la nivel mondial brandurile coreene strălucesc, nu acelaşi lucru se întâmplă şi acasă. New York Times scrie că există o discrepanţă puternică între traiul oamenilor obişnuiţi, care se confruntă cu majorări de preţuri şi cu scăderea nivelului de trai, şi marile conglomerate care raportează profituri uriaşe şi se extind la nivel internaţional. “Oamenii sunt dezamăgiţi când văd cum marile afaceri obţin profituri record şi fac furori pe pieţele internaţionale în timp ce traiul lor devine mai prost”, spune Kim Byoung-kweon, economist la Corea Institute for New Society. Şi drept urmare, nemulţumirile copleşesc chaebol-urile şi guvernul, afaceriştii şi politicienii fiind deseori actorii unor scandaluri de corupţie.
“Dacă ai succes în străinătate şi nu reuşeşti acasă, nu poţi spune de fapt că ai succes. Afacerile noastre trebuie să construiască căi de comunicare cu cetăţenii”, spune Chung Mong-joon, unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din Coreea, membru al familiei care deţine grupul Hyundai, el personal conducând Hyundai Heavy Industries, cel mai mare constructor de nave din lume. Ce ar însemna “legătura cu poporul”? Chung şi-a convins fraţii, proprietarii celorlalte subsidiare ale Hyundai, şi au donat aproape 1 mld. de dolari care să fie folosiţi pentru sprijinul tinerilor studenţi.
Ca să mai domolească neliniştea publicului, preşedintele sud-coreean Lee Myung-bak, el însuşi un fost director în concernul Hyundai, a anunţat zilele trecută că guvernul va suspenda reducerile de taxe pentru marile companii şi va majora subvenţiile pentru muncitorii cu salarii mici şi pentru elevi. Iar acesta este un alt secret al succesului industrial sud-coreean. În anii de după războiul cu Coreea de Nord, guvernele militare au făcut tot posibilul pentru a favoriza câteva familii. Aceştia au primit reduceri de taxe, împrumuturi speciale, energie subvenţionate, condiţii speciale anti-sindicaliste şi multe alte ajutoare de acest gen. În 50 de ani, companiile familiilor respective au ajung giganţii de astăzi. De exemplu, conglomeratele ca Samsung, Hyundai sau LG realizează 70% din exporturile ţării, adică jumătate din PIB. Tot ei domină şi piaţa locală, în ceea ce priveşte autoturismele, electronicele şi cardurile de credit. De altfel, una dintre acuzaţiile cele mai comune la adresa lor, este că zdrobesc fără milă competiţia din partea IMM-urilor locale cu orice mijloace posibile, frânând astfel dezvoltarea organică a economiei.
Politica oficială faţă de chaebol-uri a dat naştere unei opinii foarte populare, cum că tot poporul, prin sacrificiile sale, ar fi contribuit la succesul câtorva familii. De-a lungul timpului, politicienii coreeni nu s-au sfiit să profite de marile companii, acestea fiind principalii sponsori ai tuturor politicienilor, de la putere sau opoziţie. Ba chiar, uneori, familiile din chaebol-uri s-au implicat direct în politică, fiind fondatori şi membri importanţi ai partidelor politice. De multe ori, politicienii au încercat să controleze activitatea chaebol-urilor, cerând o transparenţă mai mare şi o implicare în problemele societăţii, lucru care nu s-a întâmplat. Iar donaţiile din ultima vreme, promise de marii afacerişti după implicare în scandaluri de corupţie sau fraudă, nu sunt apreciate de toată lumea. “Este bine că chaebol-urile dau înapoi din profituri societăţii. Însă ar trebui ca mai întâi să respecte legea şi libera competiţie”, spune You Jong-Il, unul din criticii cei mai aprigi ai chaebol-urilor.
Care sunt familiile din spatele concernurilor sud-coreene
SAMSUNG. Fondatorului marelui grup industrial, probabil cel mai vizibil bran sud-coreean a fost Lee Byung Chull, fiul unui bogat proprietar de terenuri. A înfiinţat compania Samsung (Trei Stele) înainte de 1945 şi primele afaceri au fost o moară de orez şi o companie de transport şi real estate. În câţiva ani Samsung Trading Company era deja între primele zece mari companii din Coreea. La începutul anilor 60, Lee conducea deja un business care avea în componenţă fabrici de textile şi bănci, alături de afacerile iniţiale şi era cel mai bogat om din ţară. Însă lovitura de stat militară din 1961 i-a dar peste cap planurile, după instaurarea la putere a lui Park Chung Hee. Lee era în Japonia în timpul evenimentelor şi iniţial a refuzat să se întoarcă, începând negocierile cu Park. Atunci s-a născut şi modelul chaebol-urilor. Lee acceptat să-şi doneze acţiunile la bănci şi companii de asigurări, în schimb fiind lăsat să facă afaceri în continuare, sprijinind mai ales iniţiativele de dezvoltare ale lui Park. La sfârşitul anilor 60, Lee a fost cel care a ales ca Samsung să intre pe piaţa electronicelor, un pariu câştigător, compania fiind azi lider mondial pe unele segmente. Astăzi compania este controlată de urmaşi ai lui Lee, Kun-Hee Lee, Ra-Hee Hong sau Jae-Yong Lee şi de firme deţinute de aceştia.
HYUNDAI. Este probabil cel mai mare chaebol. A fost înfiinţat de Chung Ju Yung şi a fost iniţiat o companie de construcţii. Chung i-a atras atenţia dictatorului Park Chung Hee care i-a dat multe contracte guvernamentale şi subvenţii de stat. Tot Park i-a încredinţat lui Chung sarcina de a construi primul şantier naval din Coreea, ajuns astăzi cel mai mare constructor de nave din lume, Hyundai Heavy Industries. Chung a avut 8 fii şi 13 nepoţi, cu toţii implicaţi azi în afacerile grupului Hyundai sau în politică. Unul dintre copii săi s-a sinucis în 2003 în urma unor scandaluri uriaşe de corupţie.
DAEWOO. Compania a fost fondată de Kim Woo Choong, a cărui tată a fost profesorul lui Park Chung Hee. Daewoo a fost iniţial o companie de textile. Kim a extins compania în industria grea şi în industria auto şi a devenit un om de afaceri model. Daewoo a fost una din victimele principale ale crizei financiare din Asia, iar conglomeratul şi-a pierdut mult din putere. Kim a fost pe lista Interpol pentru fraudă, fiind acuzat că a fraudat Daewoo cu miliarde de dolari în folos personal. A fost şi condamnat în 2006 la 10 ani de închisoare pentru fraudă, fiindu-i  confiscată averea de peste 22 mld. dolari. A fost eliberat prin decret prezidenţial în 2007.
SSANHYONG. Iniţial o companie textilă, Ssangyong este creaţia lui Kim Sung Kon. Compania a intrat în afaceri cu ciment şi în industria grea. În 1975, conducerea companiei a fost preluată de Kim Sung Wok, fiul fondatorului. Compania a suferit de asemenea în urma crizei asiatice şi astăzi au mai rămas doar câteva subsidiare în controlul familiei.
LG. Lucky Goldstar, aşa cum se numea la înfiinţare în 1947, a fost mai întâi un producător de pastă de dinţi fondat de Koo In Hwoi. După extinderea în alte industrii, în special în electronică,, în anii 70, Goldstar era cel mai mare chaebol din Coreea, cu vânzări de peste 60 mld. dolari. Compania a fost condusă de fiul fondatorului, Koo Cha Kyung, iar astăzi la conducere este fiul acestuia, Koo Bon Moo.