Tot ce nu putem înţelege inspiră frică. Teama de iraţional ne sileşte să presupunem că ordinea lucrurilor are o logică străină de natura lor. Ipoteza cea mai comodă despre dezastrul crizei care ne-a lovit este aceea a unei conspiraţii financiare. Sună raţional, în termenii gândirii comune, deşi nu poţi să explici cum au trecut complotiştii peste concurenţa care-i desparte, nici cum au pus totul la cale: prin email sau prin messenger?!
Adevărul este însă că realitatea economică se conduce după altfel de legi decât cele ale raţiunii umane. Înţelepţii – între care şi „înţelepţii celor pământeşti“, adică economiştii – i-au spus fie Viclenia Raţiunii, fie Duhul Naţiei, fie, cu o mai directă aplicare la economie, Mâna Invizibilă a Pieţei. De la Adam Smith la Gregory Mankiw, ei au explicat determinările faptului economic pornind de la câteva principii fundamentale: oamenii operează alegeri (şi compromisuri), asumându-şi costuri de oportunitate, răspund la stimulente, urmăresc un câştig, creează sisteme (şi reglementări, politici) care le determină alegerile viitoare etc.
Economia este un câmp de oportunităţi în care o masă enormă de indivizi şi organizaţii îşi urmăresc, fiecare, propriul interes. Problema-cheie este: cum se conjugă acţiunile lor şi ce va rezulta din asta? Modelul util, nu pentru a calcula, ci pentru a înţelege raţionalitatea economică, vine din fizică. Acţiunile se compun ca în paralelogramul forţelor; rezultanta nu este echivalentă cu nici unul dintre factori. Dacă am introduce toate variabilele într-un model matematic, am şti cu precizie ce ne-aşteaptă. Dar predicţia e imposibilă, deci rămânem la mistica Mâinii Invizibile a Pieţei. Putem însă să ne întoarcem la principiile fundamentale ca să ne explicăm retroactiv faptul că nişte băieţi deştepţi şi lacomi au abuzat de un sistem defect sau lacunar şi au ales să dea nişte tunuri monumentale, deoarece câştigul personal plus pachetele de retragere compensau din plin toate inconvenientele. A existat, da, o seducătoare simfonie a cupidităţii, care a extins schema Ponzi la dimensiuni incredibile. Dar, pentru asta, balivernele ce încap sub eticheta Teoriei Conspiraţiei, foarte la modă în vremea din urmă, nu sunt de vreun ajutor. Codul penal, mai degrabă.