Încă este o lume a bărbaților! Sălile de conferință unde se întrunesc conducerile firmelor sunt încă dominate de „sexul tare“. Majoritatea managerilor de top sunt încă recrutați din rândul celor care nu poartă fustă. Până și femeile care au răzbătut, totuși, în poziții înalte se tem de o imagine prea suavă și se îmbracă în armuri de stofă din două piese chiar dacă ocazional renunță la pantalonii omniprezenți în lumea business.

Apariția după ‚90 a unei noi specii nu a fost de prea mare folos pentru schimbarea mentalităților. Amanta de lux, cocoțată pe tocuri de 15 și dată prin oraș cu ultimul model de SUV, care se recomanda „general manager“ la firma prin care se desfășoară contractele „cuiva“ cu statul nu e foarte convingătoare. Dar, chiar și așa, lumea merge înainte iar majoritatea angajaților dintr-o companie nu au nicio problemă cu ideea de a avea drept șef o femeie. Nici măcar nu ar avea de ce. 

Femeile sunt mai inteligente emoțional decât bărbații. Reușesc mai ușor să înțeleagă și să armonizeze divergențele dintr-un grup. Gestionează mai bine resursele și sunt mai puțin frustrate atunci când este nevoie de mici sacrificii personale pentru binele colectiv. Tot atâtea calități atunci când vorbim despre însușirile de bază de care trebuie să dea dovadă un manager din ziua de azi. Și ăsta nici măcar nu este cel mai important motiv pentru care femeile sunt esențiale pentru construcția unei afaceri de succes.

Michelle Houellebeq a zugrăvit în ultimul său roman – Supunere – o lume dominată de mahomedani. În lumina războiului din Siria, atentatelor de la Paris și a violurilor din Köln este firesc să ne punem serioase întrebări cu privire la cum va arăta lumea în următorii zece ani. Statul laic de astăzi ar putea fi în pericol, iar decadența pe care o deplângem mulți dintre noi ar putea împinge destule tipuri de personalități în brațele „Sharia“. Exercițiul de imaginație al lui Houellebeq conține la un moment dat scena unei recepții care întrunește o elită politică, universitară și de business a țării. În ciuda luxului evident și a prosperității tuturor participanților, autorul constată că un element de plictiseală domină atmosfera întrunirii. Încercând să-și dea seama ce anume provoacă lipsa de entuziasm a oamenilor realizează că din mulțimea de „petrecăreți“ lipsesc cu desăvârșire femeile. Pentru că, într-o societate condusă strict după Coran, locul femeii este acasă.

O lume a afacerilor din care ar lipsi femeile ar fi cu totul de nedorit. Și nu-mi imaginez cum aș putea să-mi petrec atâtea ore din viață cât presupun afacerile înconjurat doar de bărbați. Astăzi demarcația dintre viața personală și job este mai subțire decât oricând. Oamenii înțeleg că este mai util și mai plăcut să te ocupi cu lucruri la care chiar te pricepi și care îți fac plăcere. De aceea lumea business trebuie să arate așa cum arată lumea în sine: cu femei și bărbați în număr aproximativ egal. Bine că sunt din ce în ce mai mulți cei care gândesc așa! Le mulțumesc femeilor care s-au luptat și încă se mai luptă pentru asta.

 

CLAUDIU ȘERBAN
director editorial