Rezultatul forumului s-a concretizat intr-o declaratie comuna ce cuprinde principii si practici pentru promovarea egalitatii de sanse si pentru reducerea discriminarilor de gen in educatie.Studiile prezentate in cadrul acestui forum, realizate de The Gallup Organization Romania pentru CPE – Accesul femeilor pe piata muncii – si de Institutul de stiinte ale Educatiei si UNICEF – Perspective asupra dimensiunii de gen in educatie – reflecta persistenta unui model de gandire traditionalist privind rolul femeii in societate. Autorii spun totusi ca se poate vorbi de „mozaicarea” si „fragmentarea” opiniilor. Analiza raspunsurilor oferite de femei la intrebarile care vizau nivelul de aspiratii, opiniile si aprecierile asupra situatiei reale sau prospective indica „coagularea” femeilor in „grupari” specifice determinate de statusul lor ocupational – mai exact, de pozitionarea lor excentrica sau concentrica in raport cu piata fortei de munca. Incercand sa evalueze calitatea accesului femeilor pe actuala piata a muncii, sa identifice problemele cu care se confrunta ele si solutiile pe care le intrevad, studiul s-a indreptat spre o categorie de femei al caror acces pe piata muncii este de asteptat sa fi fost puternic afectat de schimbarile socio-economice ale tranzitiei. „Feminizarea” somajului de lunga durataPotrivit datelor cuprinse in studiul realizat de Gallup pentru Centrul Parteneriat pentru Egalitate, diferenta de gen nu este deosebit de relevanta din perspectiva gradului de ocupare al fortei de munca si al somajului. Pe de alta parte, „grupele de risc” ridicat – mai ales persoanele descurajate si cele inactive – sunt preponderent de sex feminin. Exista insa diferentieri importante intre femeile care apartin unor grupe de varsta diferite si sunt variat localizate geografic in tara. Maxima „dezavantajare” pe piata muncii apare in cazul femeilor tinere (15-24 de ani) si mature (30-40 de ani) din mediul urban – acestea fiind cele mai afectate de somaj si constituind, in acelasi timp, proportia cea mai semnificativa, din punct de vedere statistic, a populatiei descurajate in plan economic. O alta caracteristica a pietei muncii o reprezinta explozia si „feminizarea” somajului de lunga durata, corelata cu dificultatile privind reinsertia profesionala a femeilor pe piata muncii. Pe de alta parte, studiul Accesul femeilor pe piata muncii arata, prin ponderea semnificativa (56,1 %) a femeilor care cred despre ele ca sunt preocupate sa impace serviciul cu familia, o realitate greu de impacat cu presiunile mediului de afaceri. Aceasta convingere se reflecta in imposibilitatea de a face fata solicitarii angajatorilor de a sta peste program. O nemultumire, exprimata de data aceasta de femeile necasatorite, ar fi aceea ca lor li se cere cel mai des sa ramana doua – trei ore in plus pe principiul lipsei obligatiilor familiale.In contradictie cu dorinta de a se dedica in egala masura atat serviciului, cat si familiei, din portretul cu caracteristici generale ale femeilor se desprinde un procent majoritar (52,9%) care apreciaza ca participarea lor la viata politica ar influenta lucrurile in bine si 58,3% care vad acest „bine” legat de participarea femeilor in afaceri. Cu toate acestea, din acelasi portret robot al femeilor se desprinde prejudecata, exprimata chiar de femei, ca acestea ar trebui sa lucreze in industria textila – 84%; invatamant – 28,9%; sanatate – 31,6% si alimentatie – 36,8%. Aceasta „orientarei”pe piata muncii isi gaseste explicatia in lipsa de incredere manifestata de femei. 45,3% sunt de parere ca femeile din Romania nu au incredere in fortele lor. 49,9% sunt de acord cu faptul ca barbatii sunt mai capabili sa conduca decat femeile. Starea de fapt este „incurajata” de sistemele institutionale, sociale si politice promovate in acest moment in Romania. 40,4% cred ca in Romania nu exista masuri politice prin care femeile sa fie incurajate sa participe la functii de conducere in societate si in economie. Cu toate acestea, numai 5,2% participa la dezbateri publice legate de problemele femeilor. Multe femei nu-si cunosc drepturile legaleDiscriminarea femeilor pe piata muncii se regaseste si in indicatorii care ilustreaza cresterea participarii acestora la activitati fie cu timp partial de lucru slab remunerate in economia „subterana”, fie in muncile „casnice neplatite”. Utilizarea de catre femei a „muncii cu timp partial”, reprezinta mai degraba o alternativa la starea de somaj, si nu un „mijloc” pentru cresterea bunastarii si pozitiei sociale a femeii si a familiei sale. Discriminarea femeilor pe piata muncii salariate se manifesta in special prin reducerea oportunitatilor de a participa la sistemul economic platit si de a negocia atat salariile, cat si aplicarea unui set de masuri compensatorii cu angajatorii lor (statul sau agentii particulari in domeniul economic). Multe dintre participantele la focus grupuri admit faptul ca nu-si cunosc drepturile pe care legea le statueaza. Persoanele intervievate isi asuma si un anumit grad de responsabilitate individuala: la angajare contractele de munca nu se citesc cu atentie, nu exista preocupare pentru informare decat in momentele critice. Se constata existenta unei asteptari latente de promovare a drepturilor femeilor pe piata muncii de catre o terta persoana sau institutie.Pe de alta parte, drepturile prevazute de lege sufera de o aplicare deficitara. Situatia este agravata de lipsa unui organism in care se poate avea incredere, care sa supravegheze respectarea acestor drepturi. Incalcarea drepturilor este generata si de situatia specifica a oraselor in care s-a efectuat cercetarea. Acolo unde oferta de forta de munca este excesiva, comparativ cu cererea, angajatii isi pot revendica cu greu drepturile, de frica concedierii sau a altor sanctiuni. De aceea, rareori o persoana careia i-a fost incalcat un drept va initia o actiune prin care sa solicite angajatorului remedierea prejudiciului rezultat din incalcarea dreptului.