Denumit misokinezie – adică „ura față de mișcare” – acest fenomen ciudat a fost destul de puțin studiat de oamenii de știință, dar a fost observat în contextul unei afecțiuni înrudite, misofonia: o tulburare în care oamenii sunt deranjați la auzul anumitor sunete repetitive.

Misokinezia este oarecum similară, dar declanșatorii sunt în general mai mult vizuali, decât sonori, spun cercetătorii, scrie ScienceAlert.

Ce este misokinezia

„Misokinezia este definită ca un răspuns afectiv sau emoțional negativ puternic la vederea mișcărilor mici și repetitive ale altcuiva”, a explicat o echipă de cercetători, condusă de psihologul Sumeet Jaswal de la Universitatea British Columbia (UBC) din Canada, într-un studiu publicat în 2021.

Jawal și colegii săi au efectuat ceea ce au spus că este „prima explorare științifică aprofundată” a misokinezei – iar rezultatele indică faptul că sensibilitatea crescută la mișcare este ceva cu care se confruntă un număr mare de oameni.

Într-o serie de experimente care au implicat peste 4.100 de participanți, cercetătorii au măsurat prevalența misokinezei într-o cohortă de studenți universitari și oameni din populația generală, evaluând impactul pe care le-a avut asupra lor și explorând motivul acestor senzații.

O treime din subiecți a raportat un grad de sensibilitate la misokinezie

„Am descoperit că aproximativ o treime a raportat un anumit grad de sensibilitate la misokinezie, la comportamentele repetitive și agitate ale altora, în viața lor de zi cu zi”, au explicat cercetătorii.

„Aceste rezultate susțin concluzia că sensibilitatea la misokinezie nu este un fenomen limitat la populațiile clinice, ci mai degrabă o provocare socială de bază, împărtășită de mulți în populația generală mai largă”, spun autorii.

Conform analizei, misokinezia merge uneori mână în mână cu sensibilitatea la sunet- misofonia.

Fenomenul pare să varieze semnificativ între indivizi, unii oameni raportând doar o sensibilitate scăzută la stimulii mișcării și agitației, în timp ce alții se simt foarte afectați.

”Aceștia sunt afectați negativ din punct de vedere emoțional și experimentează reacții precum furie, anxietate sau frustrare, precum și plăcere redusă în situații sociale, muncă și medii de învățare”, a explicat psihologul UBC Todd Handy.

În cadrul studiului, cercetătorii au efectuat teste pentru a vedea dacă misokinezia ar putea avea originea în sensibilități vizuale crescute, ceea ce înseamnă incapacitatea de a bloca evenimentele care distrage atenția.

Cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că mecanismele atenționale vizuale reflexive contribuie în mod substanțial la misokinezie.

De vină ar putea fi „neuronii-oglindă”

Cercetătorii cred că răspunsul ar putea veni de la „neuronii oglindă” din creier. Acești neuroni se activează atunci când ne mișcăm, dar și atunci când îi vedem pe alții mișcându-se. Conform acestei teorii, când vedem pe cineva agitându-se din cauza anxietății, creierul ar putea „oglindi” acea stare, făcându-ne să simțim aceeași neliniște.

De exemplu, ”când vezi că cineva este rănit, s-ar putea ai o senzație similară, deoarece durerea lor se oglindește în propriul creier”, susțin autorii studiului.