Inviorarea economiilor statelor central si est-europene, demonstrata de cresteri ale produsului intern brut de 1%-3% in ultimii doi ani, nu a cuprins agricultura din zona si nici pietele interne. Vizibila este doar cresterea importurilor din UE. Este evident ca restructurarea sectorului agricol este o problema cu multe necunoscute. Cu cat rezolvarea ei este mai indepartata, cu atat opozitia tacita a membrilor UE la finantarea aderarii dupa sistemul clasic, prin subventii directe si plati compensatorii, este mai puternica. Comisia Europeana a prefigurat deja pentru tarile candidate un scenariu postaderare cu subventii directe minore si etapizate.
Subventiile incurajeaza agricultura de subzistenta
Una dintre marile probleme ale integrarii o reprezinta cresterea productivitatii muncii in tarile central si est-europene. Pretul este foarte mare. Pentru a atinge macar jumatate din productivitatea de astazi a UE, peste patru milioane de locuri de munca din agricultura trebuie sa dispara. Cele mai lovite sunt Romania si Polonia, unde cea mai mare parte a populatiei traieste de pe urma activitatilor de acest gen. Restructurarea este direct legata de dualitatea structurilor agricole. Pe de o parte, comertul cu produse agricole are nevoie de investitii si restructurare. Pe de alta parte, agriculturii de subzistenta ii revine rolul de amortizor al tensiunilor sociale. Nu poti interveni intr-una dintre structuri fara a tulbura echilibrul precar al celeilalte. Subventiile directe din partea UE ar putea constitui un ajutor in aceasta directie, dar, considera functionarii de la Bruxelles, nu sunt adaptate obiectivelor economice si sociale ale restructurarii. Nu trebuie uitat ca subventiile directe au fost introduse in UE ca venituri de ajutor pentru ferme puternic capitalizate, de unde si eficienta lor. Nu este nici pe departe cazul fermelor din tarile candidate. Mai mult, scenariile post-aderare gandite la Bruxelles arata ca indiferent daca potentialii beneficiari ai subventiilor sunt ferme mari sau ferme de subzistenta, banii sunt ca si aruncati.
Ajutorul dupa integrare se va da cu taraita
In cazul exploatatiilor agricole importante, subventiile directe pot insemna mai multi bani pentru investitii. Este scenariul optimist. Cel pesimist arata ca surplusul de euro ar putea lua calea consumului individual, pe cea a conservarii actualelor structuri neproductive (fermierii nu au de ce sa-si restructureze activitatea daca oricum ies in castig), sau ar creste valoarea terenurilor agricole.
Efectul de nedorit al platilor directe este si mai pregnant in cazul fermelor mici, de subzistenta, cazul majoritatii taranilor romani. Subventiile, fonduri gratuite sigure, nu ar face decat sa consolideze modul de productie actual, bazat pe autoconsum. Nimeni nu ar avea interesul sa investeasca fondurile primite de la UE in productie sau in activitati alternative.
Demonstratia ineficientei subventiilor directe o data facuta, propunerea prezentata de catre Comisia Europeana candidatelor la aderare are toate sansele sa se materializeze, in ciuda opozitiei celor din urma. Prefigurata in ianuarie 2002, pe cale sa fie consfintita cat de curand de catre toate tarile UE, schema de ajutor postintegrare presupune accesul gradual la fondurile UE, conditionat de progresele fiecarei tari in parte, in directia armonizarii cu piata extinsa.
Cei mai bogati contribuabili la bugetul UE sunt zgarciti cu tarile candidate
Ministrii agriculturii din Germania, Marea Britanie si Olanda se opun propunerii Comisiei Europene de a acorda subventii directe fermierilor din statele central si est-europene, viitoare membre ale UE. La ultima intalnire la nivel inalt, eveniment ce a avut loc pe data de 29 aprilie in Spania, reprezentantii UE au ramas fermi pe pozitie impotriva subventiilor directe, motivand ca extinderea acestora catre agricultura Bulgariei, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Lituaniei, Letoniei, Maltei, Poloniei, Romaniei, Slovaciei, Sloveniei, Ciprului si Turciei pune in pericol echilibrul bugetar al politicii agricole comunitare. Opozitia celor zece candidate la aderare in 2004 (Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Cipru) a ramas fara rezultat. In schema programului de finantare al UE pentru perioada 2000-2006 nu sunt prevazute subventii directe pentru fermierii estici. Si daca cei trei mari, respectiv Germania, Marea Britanie si Olanda, sunt de neclinitit in decizia lor, este de asteptat ca si ceilalti membri ai UE sa le-o impartaseasca. Negocierile urmeaza sa fie finalizate cel tarziu in luna iulie a acestui an.
Oferta facuta in ianuarie 2002 statelor candidate arata astfel: zece ani timp de asteptare inainte de primirea accesului direct la subventii. Aceasta perioada de tranzitie va fi organizata in doua faze. In primii trei ani, platile directe vor fi marite anual cu 5% din ceea ce primesc astazi fermierii din UE. In cea de a doua etapa, cresterea anuala va avea loc cu un procentaj asupra caruia cotizantii la bugetul UE nu s-au decis inca. Nivelul UE ar urma sa fie atins in 2013.
De ce se teme UE
· de capacitatea administrativa relativ scazuta a tarilor candidate de a integra partea de acquis comunitar referitoare la agricultura
· de forta de munca importanta din agricultura tarilor candidate, care ar dubla populatia agricola din UE (politica UE de reducere a numarului persoanelor ocupate in agricultura ar fi astfel data peste cap)
· de dimensiunea relativ mare a suprafetei agricole de dupa extindere, preconizata a se mari cu aproximativ 40%
· de ponderea mare a agriculturii in economiile tarilor candidate.
