Agricultura românească va susţine în toamnă un examen dificil. În noiembrie, Comisia Europeană va hotărî dacă fondurile destinate plăţilor directe pe suprafaţa cultivată vor fi sau nu diminuate. Condiţia este ca agenţiile de plăţi şi sistemul de administrare şi control să funcţioneze. În 2007, prin această schemă de plăţi, un milion şi jumătate de fermieri urmează să beneficieze de 450 de milioane de euro de la bugetul UE.
Pentru a beneficia de aceste fonduri, România trebuie să aibă agenţii de plăţi acreditate, care să asigure o bună gestionare şi un control riguros al cheltuielilor agricole. De asemenea, sistemul integrat de administrare şi control (IACS), pe baza căruia se fac plăţile directe către fermieri, trebuie să fie funcţional. În caz contrar, Comisia Europeană (CE) poate să decidă diminuarea cu 25% a fondurilor alocate pentru plăţile directe. „În acest caz, am putea pierde peste 112 milioane de euro. Fermierii ar beneficia de aceeaşi bani, însă cele 25 de procente ar fi plătite de la bugetul de stat“, susţine Monica Iacob Ritzi, membră a Comisiei de buget şi control bugetar din cadrul Parlamentului European. Cererile agricultorilor au fost preluate până pe 25 iunie de centrele locale ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA).
Recent, o echipă de la Bruxelles a străbătut satele româneşti pentru a vedea situaţia la faţa locului. Angajaţii diferitelor centre locale APIA s-au trezit că trebuie să dea un mic test în faţa reprezentanţilor CE. O echipă a revistei Capital a pornit pe urmele specialiştilor de la Bruxelles, prin satele din sudul ţării.
Drumul şerpuieşte leneş, tăind câmpia arsă de soarele lunii lui Cuptor. Gropile din covorul de asfalt par o amintire a ultimului război mondial. Şi totuşi, este secolul XXI, iar de Capitala României europene nu ne despart decât 30 de kilometri. Însă, în comuna Comana (judeţul Giurgiu), timpul are o altă dimensiune. Deşi e ora opt dimineaţa, totul e pustiu. Numai câteva capre şi vaci pasc iarba pârjolită. În timp ce bărbaţii se dreg cu câte o bere rece la bufet, femeile s-au adunat pe la porţi şi se uită mirate la noi. La o răspântie, ne iese în cale o căruţă plină de lemne. Frânăm şi, minune! Pe stâlp, sub indicatorul „Industry SA“, citim: „APIA Comana“. Intrăm pe drumul pietruit şi pe partea stângă zărim steagul tricolor alături de cel al Uniunii Europene. La poartă, o cutie metalică, cu vechea stemă a României, pe care scrie „Poşta APIA “. În căsuţa proaspăt renovată se află sediul local al Agenţiei de Plăţi. La ferestre, jaluzele „Luxaflex“, roz-portocaliu. Înăuntru, calculatoare cu monitoare Fujitsu – Siemens şi imprimante multifuncţionale HP, pe care a fost lipit un sticker: „Uniunea Europeană, proiect finanţat prin PHARE“. Sediul, inaugurat anul trecut, a adăpostit până în 1989 CAP-ul din comună.
Navigator pe IACS
„Tocmai eram pe IACS! Verificam nişte terenuri“, ne întâmpină consilierul Florea Benghe. Şi ne face o mică demonstraţie: „Fiecare lot are un număr, următoarea coloană indică cu ce este acesta cultivat, iar alături este suprafaţa respectivă. Din păcate, se «încarcă» cam greu“. Cu un click, consilierul „intră“ pe harta zonei şi ne arată, ca din avion, loturile fermierilor. Micile dreptunghiuri verzi sunt terenurile cultivate cu porumb, grâu, orz şi orzoaică, pentru care agricultorii vor primi, de la bugetul UE, câte 50 de euro pentru un hectar cultivat şi până la 47 de euro/hectar de la bugetul statului, prin intermediul plăţilor naţionale directe complementare. Plăţile de la bugetul UE se vor face cu siguranţă de la 1 decembrie şi până la sfârşitul lui iunie, anul viitor. Cât priveşte banii alocaţi de la bugetul naţional, Guvernul nu a stabilit încă suma care va fi plătită fermierilor pe hectar, în funcţie de cultura agricolă. Circa 3.000 de agricultori din satele arondate Agenţiei de Plăţi din Comana au depus cererile pentru a obţine aceşti bani. „Nu cred că este vreunul care să nu fi venit cu cererea. În zilele în care s-au făcut înscrierile a fost mare aglomeraţie… Suntem şapte oameni aici şi abia am făcut faţă. Majoritatea fermierilor sunt oameni în vârstă, care au uitat să scrie. Copiii lor au plecat să muncească la Bucureşti şi doar din când în când mai dau prin sat“, spune Florea Benghe. Acesta a învăţat la Agenţie să lucreze cu calculatorul şi a trecut „testul“ la recentul control „de la Bruxelles“. „Un italian şi un norvegian de la Comisie au venit să verifice pe teren cum stau lucrurile. Au fost la noi şi la Valea Plopilor. Au verificat tot, inclusiv arhiva. Apoi mi-au dat să fac un exerciţiu: să scot o cerere şi un dosar şi să le arăt cum lucrez cu IACS-ul“.
Însă marea problemă a fermierilor din sudul ţării este seceta. „Dacă au distrus sistemul de irigaţii…Să vedeţi cum arată fostul IAS dintre Prundu şi Greaca! L-au luat nişte arabi şi totul e supertehnologizat! Ca şef de fermă, nici nu prea ai ce să faci… La ei, totul este verde, în rest, pământul a crăpat de secetă“, mai spune consilierul.
Anunţul privind venirea fondurilor, primit cu bănuială
Pornim spre Valea Plopilor, trecând pe lângă un indicator ce arată drumul spre mânăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş. Lăcaşul adăposteşte mormântul domnitorului Nicolae Pătraşcu, fiul lui Mihai Viteazu, şi pe cel al familiei Cantacuzino. Ajungem în jumătate de oră, străbătând drumurile pustii ale satelor din sud. O căsuţă stingheră la intrarea în sat. Fără steaguri la poartă. Greu de bănuit că aici se află sediul APIA din Valea Plopilor. Doar o mică plăcuţă fixată deasupra porţii indică că acesta este locul unde fermierii şi-au depus cererile. Nici nu apucăm să intrăm în curte, că uşa de termopan se deschide brusc: „Pe cine căutaţi?“, ne ia în primire o femeie uscată, între două vârste, în spatele căreia răsare un bărbat încruntat. Când aud despre ce este vorba, cei doi bat în retragere şi refuză să se prezinte: „Nu putem să vă dăm nici o informaţie despre cererile fermierilor. Şeful e singurul care vă poate răspunde la întrebări, dar e plecat la o şedinţă la Giurgiu. De fapt, nici nu avem timp, pentru că avem de scanat nişte dosare din arhivă. Trebuie trecute pe CD-uri“, se scuză amândoi la unison. Până la urmă, ne povestesc în grabă că au fost luaţi cu asalt de fermierii din cele nouă sate arondate aici. Tinerii stabiliţi la oraş au venit să depună cererile în numele părinţilor, dar lucrurile s-au împotmolit la identificarea terenurilor, pentru că aceştia nu cunoşteau amplasamentele. Nici cu cei mai în vârstă nu a mers prea uşor. „Cu harta în mână nu puteau să ne arate unde au pământul. Pe nea Vasile l-am întrebat: «Hai, spune: cu ce te duci acolo?» Ce credeţi că mi-a răspuns? «Cu sapa, tataie!», ne povesteşte bărbatul, râzând.
Până să ajungă la identificarea loturilor, funcţionarii de la APIA Valea Plopilor şi de la Ministerul Agriculturii au străbătut satele ca să le „aducă“ fermierilor vestea că vor primi bani de Bruxelles. „Mulţi s-au uitat bănuitori la noi. Aproape că ne-au alungat. Ba, după ce am plecat, s-a răspândit vestea că am venit să le luăm pământurile, ca la colectivizare. Nu vroiau să vină să depună cererile“, ne relatează cei doi, completându-se unul pe altul. Însă munca lor a dat roade. În cele din urmă, oamenii au venit cu toţii să se înscrie pentru a obţine banii de la UE.
Deşertificarea ameninţă pământurile fermierilor
Îmbulzeală a fost şi la centrul APIA de la Alexandria, unde se centralizează datele din tot judeţul Teleorman. Birourile sunt situate într-o clădire veche, de la periferia oraşului, cu pereţii scorojiţi, unde este şi sediul Autorităţii Rutiere, dar şi al firmei InterAgro. La intrare se simte mucegaiul din pereţi, dar înaintând pe holul îngust şi lung, mirosul dispare. Birourile APIA se înşiră soldăţeşte, stânga-dreapta. Deşi este o căldură infernală şi nici vorbă de aer condiţionat, toate încăperile au termopane şi jaluzele Luxaflex, bineînţeles roz-portocalii. În biroul şefului serviciului IACS, Mihai Coman, ne găsim cu greu un loc printre „lanurile“ de ortofotoplanuri din tot judeţul (imagini grafice, la o anumită scară, rezultate din fotografierea din avion a unei suprafeţe de teren, necesare pentru identificarea parcelelor – nota red.). În timp ce întinde o astfel de hartă pe întreaga masă, Mihai Coman ne explică situaţia din judeţ: „Majoritatea fermierilor a depus cererile. La nivelul judeţului, s-au strâns 40.000 de cereri, din care 659 au fost depuse de marii fermieri care deţin peste 50 de hectare. Printre aceştia se numără şi investitori spanioli, francezi şi italieni, care au venit în România de cel puţin trei ani“. În total, 424.000 de hectare de teren agricol, pentru care vor veni de la bugetul UE circa 21 de milioane de euro. Cu ce probleme s-au confruntat cei de la sucursala APIA din Alexandria? „În primul rând, a trebuit să le explicăm oamenilor că, pentru a obţine banii de la UE, trebuie să comaseze terenurile ca să aibă o suprafaţă de cel puţin un hectar. A urmat completarea cererilor. Mulţi nu ştiau să scrie, aşa că a durat cam o jumătate de oră de persoană. Aproximativ 70% din fermieri au peste 60 de ani. După ce şi-au identificat parcelele, au venit a doua zi să ne spună că au greşit şi a trebuit să o luăm de la capăt. Unii aveau conturi deschise de anul trecut pentru subvenţiile pentru zootehnie, dar nu au ştiut că dacă acestea nu sunt folosite, se închid automat şi nu vroiau să-şi deschidă altele noi“, ne povesteşte Coman. În opinia şefului serviciului IACS, în următorii ani, cea mai mare provocare pentru agricultorii din această parte a ţării va fi cum să supravieţuiască deşertificării, pe care specialiştii au prognozat-o ca urmare a schimbărilor climatice: „Din păcate, după ‘89 au fost distruse reţelele de irigaţii. S-a furat tot: motoare, cabluri de curent, pompe…“ Există proiecte pentru refacerea sistemului de irigaţii? „Sunt discuţii în acest sens, dar nu ştiu să existe concret vreun proiect“, conchide Coman.
„Pământu’ îl am pe Deliu“
Drumul spre Roşiori de Vede trece prin Nanov, o nouă localitate pe harta UE, unde şi magazinele săteşti poartă cu mândrie, pe firma luminoasă, cele 12 steluţe aurii pe fond albastru. Urmează Buzescu, satul în care nu vezi decât palate cu turnuleţe strălucitoare, în faţa cărora stau parcate ultimele tipuri de Mercedes-uri, BMW-uri şi Audi, cu numere de înmatriculare din Marea Britanie. Despre prima vilă de la intrarea din localitate, pe al cărui frontispiciu stă scris – „Dan Finuţu 2003“, se spune că este o copie a Tribunalului din Caracal, unde proprietarul… a fost condamnat la ani grei de închisoare. Aici este jumătatea drumului către Roşiori. În cele din urmă, intrăm în vechea urbe ce adăposteşte 32.000 de suflete. Sediul local APIA este situat pe „bulevard“, aşa cum le place localnicilor să îi spună unei străduţe pietruite din „cartierul Cotorga“, de la periferia oraşului. Greu de găsit sediul APIA din Roşiori! Pereţii clădirii au fost ornaţi pe exterior cu săgeţi indicatoare care te îndrumă spre fundul curţii. După ce sari o gură de canal fără capac, ajungi la intrarea în sediul APIA. „Cum de ne-aţi găsit?“, se miră Angelica Soare, şefa biroului APIA Roşiori de Vede, şi ne pofteşte în biroul său, într-o căldură infernală. În faţă, computerul cu monitor LCD Fujitsu, în dreapta, multifuncţionala HP, iar pe dulap, un televizor Snagov, alb-negru. Prin uşa întredeschisă se vede arhiva. Aici sunt depozitate teancurile de dosare ale fermierilor din zonă. Aflăm că aproximativ 12.000 de agricultori, din cele 25 de comune arondate la sucursala APIA Roşiori de Vede, au venit să depună cererile pentru a primi cei 50 de euro la hectar. Cea mai îndepărtată aşezare este Siliştea Gumeşti, satul lui Marin Preda, care se află la circa 43 de kilometri de Roşiori. „Un bătrânel de 90 de ani a venit personal să depună cererea. Oamenii locului ţin mult la pământul lor şi nu vor să-l vândă, chiar dacă marea majoritate au în jur de 65-70 de ani. Ce-a fost aici în zilele în care se primeau cererile!… Am avut şi 200 de persoane de înscris într-o zi. Să ştiţi că şi cei din satele mai îndepărtate au fost ajutaţi. Primăriile le-au pus la dispoziţie maşini care să-i aducă la noi“, povesteşte cu vervă Angelica Soare. Cei 16 angajaţi ai Agenţiei au fost nevoiţi să caute la primării denumirile populare ale anumitor zone: „La identificarea pe hartă a loturilor, bătrânii ne spuneau: «Nu ştiu tataie unde e! Pământu’ îl am pe Deliu»“.
Majoritatea celor de aici au copiii plecaţi la muncă în Spania. Aproximativ 15% din locuitorii oraşului Roşiori de Vede sunt la lucru în Peninsula Iberică. „În Peretu, aproape toţi tinerii sunt în străinătate“, susţine şefa biroului APIA Roşiori de Vede. Fostul grânar al Europei a „exportat“ forţă de muncă pentru agricultura spaniolă. 
Conform Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, peste trei sferturi din românii care s-au dus să lucreze în străinătate au ales agricultura. „Căpşunarii“ au trimis anul trecut acasă 4,8 miliarde de euro, adică mai mult de jumătate decât se estimează că va primi România de la bugetul UE, în perioada 2007-2013, prin intermediul Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
În ciuda comentariilor pesimiste ale „analiştilor de catifea“, realitatea pare să aducă multe note de optimism. Funcţionarii APIA pe care i-am întâlnit sunt pregătiţi să-i ajute pe ţărani să depăşească procedurile birocratice. În perioada următoare, se va verifica dacă datele transmise de fermieri corespund cu situaţia din teren. Monica Ritzi afirmă că semnalele de la Bruxelles sunt pozitive, după verificările din România, dar că o altă misiune de audit a CE va avea loc în septembrie.
Dragoste de pământ
«Un bătrânel de 90 de ani a venit personal să depună cererea. Oamenii locului ţin mult la pământul lor şi nu vor să-l vândă, chiar dacă cei mai mulţi au în jur de 65-70 de ani.»
Angelica Soare, şef birou centru local APIA Roşiori de Vede
Statul va acoperi pierderile
«Am putea pierde peste 112 milioane de euro. Fermierii ar beneficia de aceeaşi bani, însă cele 25 de procente, cu care s-ar diminua fondurile, ar fi plătite de la bugetul de stat.»
Monica Iacob Ritzi, membră a Comisiei de buget şi control bugetar din cadrul Parlamentului European
