În plină criză economică, dar sub euforia învestirii preşedintelui Barack Obama, a apărut speranţa implementării unei soluţii globale. Carisma, erudiţia şi uşurinţa cu care a dat impresia că îşi poate atinge scopurile, făceau din Obama omul potrivit pentru conducerea lumii spre ieşirea din criză. Cum Casa Alba nu a reuşit să vină cu soluţii concrete pentru oprirea deteriorării mediului economic, ideea abordării unei soluţii globale a început să piardă din atractivit
În plină criză economică, dar sub euforia învestirii preşedintelui Barack Obama, a apărut speranţa implementării unei soluţii globale. Carisma, erudiţia şi uşurinţa cu care a dat impresia că îşi poate atinge scopurile, făceau din Obama omul potrivit pentru conducerea lumii spre ieşirea din criză. Cum Casa Alba nu a reuşit să vină cu soluţii concrete pentru oprirea deteriorării mediului economic, ideea abordării unei soluţii globale a început să piardă din atractivitate. În urmă cu două săptămâni, considerând că un franc puternic creşte riscul de a intra într-o spirală deflaţionistă, Banca Centrală a Elveţiei a decis tăierea dobânzii de referinţă până la nivelul de 0-0,75%, achiziţionarea de obligaţiuni emise de companii şi cumpărarea de monedă străină. Preluarea unor active neperformante, sau posibil neperformante, este o decizie curajoasă ce poate înlesni ieşirea economiei elveţiene din capcana de lichiditate, prin scăderea randamentului investiţiei în monedă. Intervenţia directă pe piaţa monetară este însă nesustenabilă şi pare mai degrabă un gest disperat. Deşi se confruntă cu probleme similare, dar de altă mărime, Rezerva Federală a anunţat recent o abordare diferită. Astfel, instituţia va achiziţiona ipoteci securizate în valoare de până la 750 miliarde dolari, titluri de stat cu termene între doi şi zece ani, în valoare de 300 miliarde, şi îşi va dubla deţinerea de obligaţiuni emise de Fannie Mae şi Freddie Mac. Intervenţia Fed este salutară prin cantitate, eficienţă, structură şi mesaj. Cumpărarea de titluri de stat cu maturitate mai îndepărtată în detrimentul celor pe termen scurt are ca efect scăderea dobânzilor la creditele ipotecare cu dobândă variabilă. Prin ridicarea parţială a presiunii la care sunt supuşi debitorii se reduce riscul acestora de a intra în imposibilitate de plată şi, implicit, pierderile băncilor vor fi mai mici. Privind în urmă la anevoioasa adoptare a planului de stimulare fiscală, la efectele încă aşteptate ale acestuia, mesajul Fed e clar. Se poate acţiona rapid şi eficient, oricând şi oricât este nevoie. O întrebare rămâne: când şi cât va veni nota de plată?
