Filiera afacerilor cu tabla avea puncte comune cu cea a masinilor nu de ieri, de azi, ci inca din vremea comunismului. Erau de notorietate barterele pe sest dintre combinatul siderurgic Galati si intreprinderea de frigidere din Gaesti (tabla contra frigidere) sau dintre acelasi combinat si fabrica de automobile Dacia.
O relatie la combinat echivala cu posibilitatea de a obtine o masina buna, noua, oricand, pe un barter cu tabla. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat, capatand noi contururi. Acum exista firme care traiesc, intr-un fel sau altul, in contul marilor colosi ai economiei romanesti.
Dar, desi fenomenul este cunoscut, tot mai putine sunt dovezile si firmele care ajung sa fie prinse si infatisate opiniei publice. In lipsa unor incursiuni serioase in acest sector prolific al economiei subterane, firmele directorilor infloresc, uzand de un intreg arsenal de trucuri si bartere, care fac ca urma tablei, a masinilor sau a sumelor obtinute de la uzinele producatoare sa se piarda intr-un vast labirint al compensarilor.
Itele incalcite
ale creantelor
Am reusit sa intram pe filiera, identificand un caz simptomatic (chiar daca nu are toate caracteristicile, poate fi tratat ca atare) pentru afacerile din spatele paravanelor pe care le constituie doi colosi ca Sidex Galati si Dacia Pitesti.
Pe filiera a intrat si Politia, care a instrumentat cercetarile pentru dosarul respectiv. Protagonistul dosarului cu pricina este un director economic, Nicolae Plopesanu. Potrivit rechizitoriului finalizat de Inspectoratul de Politie al judetului Arges, directorul in cauza a „semnat doua adrese de cedari creante catre societatea Sidex SA Galati, pe care aceasta societate le avea la Rolast SA, in favoarea societatii comerciale Rompetrol Galati, favorizand o alta societate, Comeso Industrial, la care era actionar principal”.
Ne-am interesat si, mai departe, am aflat ca perioada invocata pentru aceste manipulari de creante incepe din iulie 1996, ceea ce spune ceva despre cat de greu a putut fi depistata tranzactia. Creantele pe care le avea Sidex catre Rolast insumau 800 milioane lei, la valoarea leului din 1996, adica aproximativ 100-120.000 de dolari. Plopesanu era director la Rolast, catre care trebuia sa se verse datoriile Sidex.
Cum Sidex este mai mereu lipsit de lichiditati, este limpede ca afacerea ar fi trebuit sa se compenseze, ca mai intotdeauna, cu tabla, combinatul siderurgic acceptand sa plateasca sistematic in laminate. Asa ca directorul de la Rolast a acceptat sa cedeze creantele catre o alta societate, Rompetrol, din Galati. Contravaloarea sumei de 800 milioane lei a constat in tabla de diferite dimensiuni, iar beneficiarul livrarii a fost Rompetrol Galati. La randul sau, aceasta din urma a vandut-o altor firme, printre care si Comeso Industrial SA – la care, intamplator, era actionar principal.
Grave prejudicii
de imagine
Dar totul porneste de la conditiile in care s-au cedat, prin aprobarea lui Plopesanu, creantele Sidex catre Romlast, ultima societate fiind prejudiciata.
Motivul pentru care Nicolae Plopesanu a fost, finalmente, acrosat de politia economica tine de incalcarea unui articol din Legea nr. 31. Culpa care i s-a reprosat a fost ca, in calitate de director economic la Rolast Pitesti, a administrat fraudulos bunurile si creditul societatii pe actiuni, in favoarea celei al carei patron era, Comeso. Din contul Comeso a scos 460 milioane lei (peste 50.000 dolari) – bani care, in mod normal, trebuia sa intre in contul Rolast.
Dar specialitatile lui Plopesanu si ale firmei Comeso par sa fi fost compensarile si barterele cu alte firme, in special din Cluj, Teleorman, Rosiorii de Vede. Printre ele, apare un alt nume de referinta: fabrica de automobile Dacia Pitesti. Plopesanu a fost acuzat ca a falsificat, conform celor depistate de organele de ancheta, procesele-verbale de compensare, facand din firma sa, Comeso, beneficiara returnarii unei datorii pe care, de fapt, Automobile Dacia trebuia sa o vireze catre Rolast.
Surse din Galati ne sporesc si
nuanteaza informatiile. Ele pretind ca firma Comeso ar fi vrut sa ia tabla si sa faca un barter, pentru ca nu dispunea de bani lichizi. Sidex, contactat la nivelul departamentului pentru relatii publice, sutine ca nu are cunostinta despre intentiile celorlalte firme angrenate in barter.
La combinatul siderurgic au ajuns doar barfe si zvonuri neconfirmate. Rompetrol se dovedeste mai transant. Nicu Boghici, conducatorul firmei, afirma ca nu a castigat nimic din afacerea asta si o poate dovedi cu acte. Tot el sustine ca respectivul caz a adus grave prejudicii de imagine firmei. Garda Financiara, care a picat pe capul Rompetrol Galati, sustine Boghici, n-ar fi gasit nimic in carca firmei sale, atunci cand a facut constatarea. De la Rompetrol am inteles ca, in schimbul tablei, ei trebuia sa livreze, catre Pitesti, pacura. Dar Comeso n-a reusit sa vanda pacura si sa incheie conturile compensarilor decat dupa sase luni.
Pacura
a fost refuzata
L-am contactat si pe directorul Plopesanu, care, intre timp, nu mai lucreaza nici la Rolast, nici la Comeso, ci la o alta firma, SC Eldi, unde este tot director comercial. Nicolae Plopesanu ne-a declarat ca totul face parte dintr-o masinatie pusa la cale pentru a-l demite pe actualul director de la Rolast. „N-am prejudiciat nici o firma”, doar ca la Politie, la Inspectoratul din Arges, sunt niste „drumuri care se arata cotite”. Si ca Automobile Dacia l-a disculpat printr-o declaratie scrisa. Dar Rompetrol, zice dumnealui, n-a respectat concentratia de sulf (sub 1,5%), motiv pentru care i s-a refuzat marfa, iar sumele au fost recuperate de la ei cu o intarziere asupra careia s-au platit penalitati, lucru consemnat intr-un protocol.
Dacia refuza sa se implice intr-un raspuns transant cu privire la veridicitatea proceselor de compensare la care se face apel. Desi am contactat repetat serviciul de relatii publice, Marius Manea, purtatorul de cuvant, nu a fost de gasit.    

Scurta retrospectiva
a hatisului retelelor de la Sidex si Dacia
l La Dacia, au ramas renumite afacerile subterane derulate in timpul remontului din decembrie 1995 – ianuarie 1996. Atunci, revizia generala a generat pe piata o foame fara precedent pentru produsele de la Dacia. Comenzi de zeci de milioane, la acea data, pentru cumpararea Daciilor, au facut in asa fel incat filiera subterana a traficantilor de masini sa fie suprasolicitata. Imediat, in martie, au cazut si primele arestari. Filiera de atunci cuprindea nepoti ai judecatorilor de la Curtea de Apel Pitesti, fii de fosti comandanti judeteni ai SRI, consilieri ai directorului FPS, Emil Dima. Ulterior, comanda a crescut si s-au livrat, chiar fata caselor solicitantilor, in regim de urgenta, sute de masini nou-noute. La acel moment, numai spaga pentru o Daciei noua varia intre 1,5 si 2 milioane. O estimare lejera a spagii totale din respectiva afacere indica o cifra de peste 50.000 de dolari.
l Tot la Dacia a fost depistata o retea mafiota care plasa piese de schimb, planetare, fuzete, care, prin paznicii de la uzina de automobile, difuza „marfa” in zona, de la Colibasi la Pitesti, Mioveni etc.
l De cealalta parte, la Galati, a fost reperata o alta filiera solida, care fura cu camioanele. Cu trei luni in urma, incepand cu sfarsitul lunii martie ‘99, au fost arestati gestionari de la depozitul 018 CS Sidex. Ei dirijau camioane incarcate cu tone de feromangan si siliciu, feroaliaje depozitate ulterior intr-un ocol silvic de la Hanul Conachi. Filiera se intindea, culmea – ghiciti ? – in Arges, dar si in Bucuresti sau Targoviste. Banda isi depozita trofeele sub supravegherea polistilor, un caz nominalizat clar fiind cel al sefului de post dintr-o comuna invecinata.

Mihail Galatanu