Cred că mulți americani, și oamenii din întreaga lume în general, mă înțeleg atunci când că sufăr din cauza gravității momentului, scrie The New York Times.

Este încă greu de înțeles că virusul a schimbat atitudinea lumii în general, a oprit sau a influențat sau a schimbat modul de deplasare, a influențat negativ economia și a schimbat complet natura spațiilor publice și relațiile dintre oameni.

Este greu să realizezi că s-ar putea ca această situație să nu dispară rapid și că ea va influența negativ anotimpul, dar că este ceva cu care lumea va trebui să se împace mulți ani de-acum încolo, chiar presupunând că, în curând, s-ar putea descoperi un vaccin.

Există convingerea că lucrurile s-ar putea schimba nu din cauza intervenției oamenilor, ci mai degrabă din cauză că oamenii sunt ținta unui atac.

Ideea potrivit căreia ani întregi de studii absolvite și de nunți, achiziții de locuințe și pensii s-ar putea duce de râpă, este umilitoare și dezorientează. Confuzia dintre cum și când vor putea copiii să revină în școli și când adulții se vor putea întoarce la muncă este frustrantă din cauză că asta ar aduce viața oamenilor la marginea prăpastiei.

Pentru sistem, ideea potrivit căreia acoperirea feței și salutul prin atingerea coatelor ar putea deveni noua normalitate reprezintă un șoc.

Se pare că societatea este pusă la încercare la mai multe nivele și, deseori, cade la examen.

Oamenii se revoltă împotriva izolării, împotriva științei și împotriva sănătății publice. Ei vor reîntoarcerea la vechile vremuri, la lumea de dinaintea maladiei Covid-19, dar nu o pot avea. Virusul nu simte aceste frustrări și nu reacționează la ele. Lui nu îi pasă de copiii voștri sau de planurile voastre de vacanță. Nu îi pasă de politicile noastre.

Virusul este pur și simplu un virus, fără nicio rațiune și, în cazul de față, este incredibil de eficient. El va trece de la om la om atâta timp cât va fi posibil. Dezbaterile politice pe tema purtării măștii sunt o problemă umană, și încă una care este în avantajul virusului.

Or, tocmai asemenea politici, în principal promovate de Donald Trump, îi permit virusului să perturbe o întreagă națiune și să fure zeci de mii de vieți care n-ar trebui să fie furate. Politizarea acestui virus, datorată lui Trump, a fost cea care a dus la apriția unor noi cazuri în această țară, într-un moment când alte țări dezvoltate au putut reduce numărul cazurilor din rândul populației lor.

Din cauza lui Trump, America raportează acum 3,2 milioane de cazuri și a înregistrat aproape 134.000 de morți.

Dar în loc să se concentreze asupta bolnavilor și a muribunzilor ca adevărate victime ale samavolniciei sale, Trump se consideră o victimă a împrejurărilor. Săptămâna trecută, Washington Post a relatat că Trump a adoptat o atitudine mai degrabă plângăcioasă față de vizitatori.

“Trump lansează deseori un monolog, punându-se în centrul tulburărilor din țară. Președintele și-a arogat rolul principal ca victimă nevinovată a unei epidemii mortale, a economiei blocate, a marilor tulburări cu caracter rasist, toate astea întâmplându-i-se lui, și nu țării“.

Cum ar trebui oare să interpretăm faptul că președintele se absolvă de orice responsabilitate pentru scopuri politice și că, în tot acest timp, pune viețile americanilor în pericol, vieți care pe unii chiar îi și costă?

Asta este America în care noi cu toții trăim.

O parte a problemei este faptul că virusul nu este doar politizat, ci efectele sale devin și rasiale: negrii și mulatrii au parte de tot ce e mai rău. În prezent, unele dintre statele care se confruntă acum cu cel mai mare număr de cazuri, sunt state din Sud și din Vest, unde populația este în cea mai mare parte formată din negri și din hispanici.

Efectele maladiei depind și de vârstă: mai ales persoanele vârstnice pot muri din cauza virusului. Statul Florida nu are doar o populație majoritar hispanică, ci și o numeroasă populație formată din pensionari.

Eu cred că aceste variații agravează criza cu care se confuntă America: dacă se constată că maladia îi afectează în mod disproporționat pe alții – un negru nenorocit, vreun ‘frate negrotei ‘asasin sau vreun ‘ucigaș hispanic de bunci – ‘abuela killer‘ – atunci niște albi mai tineri și mai sănătoși ar putea crede că pentru ei pericolul este mai mic și că, în privința lor, restricțiile ar trebui relaxate.

În țară, ne confruntăm cu o situație care riscă să scape de sub control în mare parte din cauza președintelui însuși, și sunt puține semne sau speranțe ca lucurile să se rezolve prea curând.