Un fost operator de imagine si un regizor de scurtmetraje isi impart acum tortul unei piete care poate depasi 100 de milioane de dolari anual. Adrian Sarbu, patronul studiourilor cinematografice de la Buftea, si Vlad Paunescu, unul dintre cei trei actionari ai Castel Film, au intrat in ultimii ani in gratiile marilor producatori de film, cum ar fi Paramount Pictures, Miramax sau Dimension. Daca ne uitam pe portofoliul peliculelor filmate in cele doua studiouri, se observa ca Mediapro Studios s-a orientat mai mult catre producatorii europeni, iar Castel Films catre cei americani. Decizia Miramax de a turna in Romania peste 60% din scenele proiectului american „Could Mountain” a facut ca, pentru prima data in ultimii 12 ani, o casa de productie autohtona sa participe la realizarea unui film despre care se spune ca, in momentul de fata, dispune de cel mai mare buget din lume in anul 2002 (surse din industrie vorbesc de aproape 70 milioane de dolari).
Castel Film s-ar putea alege, pe langa faima si permis de intrare in lumea buna a filmului, cu un profit de cateva milioane de dolari. Totul a inceput in 1997 cu filmul „Beowulf”, care l-a avut in rolul principal pe Christopher Lambert. A urmat, in 1999, „Highlander” cu Paul Adrian si Christopher Lambert, ambele fiind produse de Castel Film. Ceea ce a atras insa cel mai mult atentia producatorilor de film occidentali a fost venirea in Romania a regizorilor Costa Gavras si Franco Zeffirelli, care au turnat aici productiile „Amen” si, respectiv, „Callas Forever”, fiecare dintre ele cu bugete mai mari de zece milioane de dolari.
„Marii producatori se orienteaza catre locuri mai avantajoase din punct de vedere financiar, dar si al infrastructurii”, spune Bogdan Moncea, director de productie la Castel Film. Practic, motivul este foarte simplu: producatorul unui film gaseste aici decoruri naturale care acopera aproape toata plaja nevoilor lui. In Romania are la dispozitie: munte, mare, castele sau chiar si ciudatenii, cum ar fi vulcanii noroiosi. „Suntem cu aproape 50% mai ieftini decat studiourile din Cehia sau Ungaria”, spune Moncea. El crede ca pentru industria producatoare de film din Romania exista o fereastra de dezvoltare cuprinsa intre 12 si 15 ani, perioada in care aceasta ar putea sa ajunga sa detina peste 10% din produsul intern brut (PIB).
Filmarea in Romania, mai ieftina cu 30-50% decat in Ungaria
Aceasta crestere este atat de intinsa in timp, in primul rand, pentru ca industria de profil tine cont foarte mult de referinte, care se pot obtine doar plecand de la zero. Bogdan Moncea ofera ca exemplu Castel Film unde, spune el, s-au turnat peste 100 de filme si clipuri publicitare. „In lumea buna a filmului intri doar dupa ce traversezi un ciclu care incepe cu productia de filme cu bugete reduse si se termina cu marile coproductii internationale”, explica directorul de productie de la Castel Film. Cel mai bun exemplu este cel al Cehiei, unde industria cinematografica a asigurat anul trecut 11 procente din PIB, dar datorita faptului ca nivelul de trai din aceasta tara a crescut, costurile de productie de aici se apropie acum de cele ale Germaniei. Daca in urma cu aproximativ zece ani marii producatori de film incepeau sa migreze spre studiourile din Cehia, Ungaria si Polonia, datorita costurilor de productie scazute, acum acestia incep sa isi „mute” aparatura de filmat si mai spre est. Pana la vecinii nostri bulgari, ale caror studiouri sunt singurele din regiune netrecute in proprietate privata, producatorii s-au oprit, deocamdata, in Romania, unde au descoperit cam ceea ce gasisera in cele trei tari ale Europei Centrale, in urma cu zece ani.
Dana Tilvic, marketing manager la Mediapro Studios, spune ca, in momentul de fata, costurile turnarii unui film la studiourile de la Buftea ale companiei lui Adrian Sarbu sunt mai mici cu pana la 30%, comparativ cu cele produse la Mofilms, din Ungaria, sau Barandov, din Cehia. „In urma reglementarii Conventiei Europene asupra Coproductiilor Cinematografice, in Romania va creste numarul de filme straine turnate anual”, spune Tilvic. Practic, in urma adoptarii acestei conventii, participarea unui studio cinematografic, neinclus initial intr-o coproductie, poate fi de peste 30% din pretul total al filmului respectiv. Cu alte cuvinte, Castel Film si Mediapro Studios pot sa primeasca acum pana la 80% din bugetul filmului. In perioada 1999-2001, opt pelicule cinematografice realizate de producatori din Franta, Germania, Italia sau Marea Britanie, in colaborare cu case de film autohtone, au beneficiat de finantari de peste doua milioane de dolari din partea Eurimages. Anul trecut cresterea pietei de film, exprimata in numar total de pelicule produse in Romania, a fost de 0,27%, fata de 2000, si de 1,33%, comparativ cu 1997. Insa, chiar daca numarul filmelor produse aici nu a crescut foarte mult, bugetele acestora au crescut semnificativ de la un an la altul. Piata de film, in functie de productia de pelicule suta la suta romanesti, a inregistrat anul trecut o crestere de 2%, comparativ cu 1997, iar realizarea de filme in coproductie a crescut in 2001, fata de 1997, cu 1%. „Suntem legati, in continuare, de cresterea sau descresterea pietei cinematografice americane. Din aceasta cauza exista deocamdata mari fluctuatii, iar filme cu bugete mari, care sa justifice deranjul filmarii in mai multe tari, sunt din ce in ce mai putine”, spune Bogdan Moncea.    

Filme produse in Romania Intre 1997 si 2001

Genul filmului/finantarea    1997    1998    1999    2000    2001
Total filme fictiune lungmetraj     6    13    9    11    14
100% productie romaneasca    2    5    3    –    6
Coproductii    4    8    –    –    8
Coproductii majoritare    1    2    –    –    1
Coproductii minoritare    3    6    6    11    7
Filme de fictiune scurtmetraj, documentare si animatie    18    29    33    19    11

atuuri pentru romania

Cinci motive pentru care occidentalii vin sa filmeze in Romania

1. Costurile reduse. In general,
un actor roman folosit la realizarea unui film american, spre exemplu, primeste intre trei si zece ori mai putini bani decat un actor de mana a doua de peste Ocean. Alaturi
de aparatura, facilitati de
postproductie, servicii auxiliare,
studiouri, costurile unei pelicule
turnate la Snagov sau Buftea
sunt intre 20-50% mai mici decat cele ale unui film realizat
in cele mai ieftine studiouri din
Europa.

2. Producatorii occidentali sunt multumiti de faptul ca in Romania gasesc atat nenumarate
monumente istorice (castele, asezari medievale, strazi si case
din perioada de la inceputul
secolului XIX), cat si asa-zisele
studiouri naturale (preerie, lacuri, munti, Delta Dunarii, rezervatii
naturale).

3. Mediapro Studios dispune
de o garderoba de 30.000
de costume, o colectie
impresionanta de mobila si arme, dar si de un atelier de produs
orice tip de arme si mobilier.

4. Cele doua case de productie dispun de peste 50 de hectare de teren, unde se poate constitui foarte usor orice cadru de film. Romania
dispune, in plus, de toate facilitatile de infrastructura (aeroport, telefonie mobila, transmisii prin satelit, hoteluri de cinci stele).r
r
5. Celebra companie Kodak a construit la Bucuresti un laborator de r
procesare a filmelor produse r
la Snagov sau Buftea, astfel incat costurile de productie se reduc r
automat cu 10%.r
r
Pamantul fagaduintei s-a mutat intre Buftea si Snagovr
r
Doua studiouri se lupta sa-i atraga in Romania pe marii producatori mondiali de film. Mediapro Studios si Castel Film atrag spre Romania nume mari ale filmului mondial, dar si proiecte de peste 100 milioane de dolari. r
Un sat din Prahova, in urma cu 30 de ani. Ora 20.00. Prima rola cu filmul „Laleaua neagra”, cu Alain Delon, se apropie de final, iar cei aproape 100 de spectatori, care au dat trei lei pe un bilet, se pregatesc pentru o pauza cu seminte „asezonate” cu melodii cantate de Rita Pavonne. A doua rola a filmului este undeva la sapte kilometri distanta, la un alt Camin Cultural. r
Iulie 2001. Cum treci de bariera instalata la intrarea in studiourile Mediapro de la Buftea, la capatul strazii Amza Pellea, se vede o cladire proaspat vopsita si cu aer conditionat. Daca vizitai cele cinci studiouri inainte de 1998, singura atractie putea fi numarul impresionant de caini vagabonzi care „luasera in locatie de gestiune” holurile amplasamentului. r
La patru ani dupa ce a preluat locatiile de filmare ale majoritatii peliculelor romanesti care au facut istorie, Adrian Sarbu lupta sa intre in lumea buna a producatorilor de film. La 30 de kilometri de Buftea, pe drumul care duce la palatul de vacanta al lui Nicolae Ceausescu de la Snagov, Vlad Paunescu si-a construit, de la zero, pe 12 hectare de teren arabil cinci platouri de filmare, ultimul dintre ele fiind al doilea ca marime din Europa. Paunescu si Sarbu poarta un razboi tacut al atragerii numelor grele din filmul mondial in propriile locatii. Primul cu o tehnologie construita in aproape zece ani, iar cel de-al doilea cu ceea ce a mostenit si dezvoltat de la Sergiu Nicolaescu & comp. r
In afara Mediapro Studios si Castel Film, practic principalii jucatori de pe aceasta piata, mai exista inca aproape 20 de mici studiouri independente, apartinand unor regizori sau oameni din industrie, care incearca sa supravietuiasca. Orice ar face Ager Film, Domino Film, Filmex, Teriba Films sau Solaris Films, care sunt conduse de nu mai putin celebrii regizori Nicolae Margineanu, Radu Gabrea, Lucian Pintilie, Dan Pita sau Andrei Blaier, rola de film incepe si se termina la Buftea si Snagov. Toate filmele importante turnate in Romania au, invariabil, printre producatori unul dintre cei doi „mari” autohtoni. r
Vlad Paunescu spune ca a investit in Castel Film, impreuna cu ceilalti doi actionari, sume de ordinul zecilor de milioane de dolari. „Fara aceste investitii nu am fi supravietuit pe o piata in continua schimbare”, spune Paunescu. Bogdan Moncea, directorul de productie de la Castel Film, povesteste ca pe locul unde in 1994 era un lan de porumb s-a construit al doilea platou cinematografic ca marime, dupa cel al britanicilor de la Pinewood. „Nu am facut nici un rabat din a dezvolta la Snagov ultimele tehnologii in domeniu, pentru care am investit peste 50 milioane de dolari”, explica Moncea succesul pe care il are Castel Film in a atrage parteneri importanti. La un proiect de zece milioane de dolari, profitul net pe care il poate obtine un producator roman este de maximum 5% din suma alocata filmului de realizator. Iar acest procent scade in situatia in care bugetul filmului creste stabilizandu-se undeva in jurul valorii de 2-3%. Surse din piata spun ca profitul pe care il va obtine Castel Film din proiectul Could Mountain este undeva in jurul a doua milioane de dolari, la un buget cuprins intre 60-80 milioane de dolari. De asemenea, surse neoficiale afirma ca la filmul „Callas Forever”, regizat de Franco Zeffirelli, castigul lui Adrian Sarbu a fost de aproximativ 700.000 dolari, iar la pelicula „Amen”, 400.000 dolari. „In ultimii ani cresterea din punct de vedere financiar a partii din bugetele filmelor acordate producatorilor romani este evidenta”, spune Bogdan Moncea. El sustine ca pentru a supravietui in aceasta industrie trebuie sa oferi la preturi mult mai mici o calitate apropiata cu ceea ce s-a obisnuit Paramount sau Miramax. „Altfel, nimeni nu te baga in seama. Daca ei sunt obisnuiti sa mearga cu Mercedesul iar tu le oferi Dacia, cu siguranta vor merge in alta parte”, spune directorul de productie de la Castel Film. Dana Tilvic, director de marketing la Mediapro Studios, crede ca un producator mare ar alege Mediapro Studios, in defavoarea unuia din Cehia sau Ungaria, pentru ca la Buftea gaseste un studio integrat si decoruri care satisfac toate pretentiile.r
Chiar daca bugetele peliculelor care se toarna in Romania cresc de la un an la celalalt vazand cu ochii, producatorii autohtoni mai trebuie totusi sa se gandeasca si la alte surse de venit decat lungmetrajele de calitate. Astfel, atat pentru Mediapro Studios, cat si pentru Castel Film, reclamele comerciale reprezinta, potrivit unor surse din industrie, o parte importanta din venituri, reprezentand in jur de 40-50% din cifrele de afaceri ale acestora. Pana acum, de productia de filme destinate strict pietei romanesti au fost interesati doar cei de la Mediapro, care au produs „Filantropica” (impreuna cu Domino Film) si „Garcea”, o pelicula care va aparea in toamna acestui an. Case mai mici de productie cum sunt Filmex, Atlantic Film, Imaginator Film si Temple Film se pregatesc sa lanseze la randul lor „Turnul din Pisa”, „Tancul”, „Joint” si „Occident”. Cei de la Castel spun insa ca prefera sa mearga pe mana filmelor exportate deoarece, pentru filmul romanesc, nu exista suficienti bani si nici investitori care sa ii riste. r
Chiar daca, la prima vedere, cei doi mari producatori de film sunt in competitie directa pentru castigarea cat mai multor parteneri mari din Occident, in mod ciudat, ei spun ca le convine existenta acestei concurente. „Impreuna ne putem face mai cunoscuti pentru ca una e sa tipi de unul singur si alta este sa o faci in tandem”, spune Bogdan Moncea. El crede ca principalul pericol al industriei il reprezinta posibila crestere a costurilor de turnare a unui film, o data cu imbunatatirea nivelului de trai. r
„Prin aderarea la Uniunea Europeana va trebui sa respectam anumite structuri de costuri, asemanatoare celor din Germania sau Franta. Paradoxal, dar pentru producatorii romani de film s-ar putea ca aceasta aderare sa fie paguboasa”, spune razand Bogdan Moncea.t