Carpaţii formează un arc de cerc care trece prin mai multe ţări central-europene, dar partea română este cea mai biodiversitată. Există aici mai mulţi urşi bruni decât oriunde altundeva în Europa. Lister consideră că această zonă ar trebui considerată echivalentul european al Yellowstone National Park. Fiul unuia dintre cofondatorii MFI, retailerul de mobilier britanic odată omniprezent, care a încetat comerţul în 2008, Lister a venit prima dată în România în anii 1980, pentru a cumpăra produse pentru magazinele sale. Era în perioada comunistă, când pădurile erau gestionate la standarde stricte ca la carte, nu în ultimul rând pentru că dictatorului Nicolae Ceauşescu îi plăcea să vâneze în ele.
După căderea lui Ceauşescu, în 1989, serviciul forestier de stat a fost în declin. Suprafeţe mari de pădure au fost returnate familiilor care le deţinuseră iniţial. Pe măsură ce preţul la cherestea a crescut, a crescut şi tentaţia de a tăia copacii şi a obţine cash. Se permite, de asemenea, exploatarea forestieră ilegală. Corupţia este in floare, subliniază Clive Aslet. Nu există o clasă de mijloc care să ia poziţie faţă de activităţile vicioase, este de părere el. Încetul cu încetul, padurea dispare. Lister dedică o energie considerabilă pentru a o salva.

Iniţial, Lister a cumpărat o proprietate de 23.000 de acri – în prezent „rezervaţie” – în Alladale în Scoţia, dar marea pădure din Carpaţi, din care jumătate se află în România, este cealaltă faţă a monedei. Este posibil ca Highlands să-şi fi pierdut biodiversitatea, dar Transilvania o are din plin.
Luna trecuta, documentarul Wild Carpathia a avut premiera mondială la Bucureşti. Lister a finanţat proiectul, cu scopul de a arăta României urbane minunile care se află la porţile ei. „Ce altă ţară occidentală are o astfel de viaţă rurală fermecătoare?”, spune el. „Ce bine ar fi Dacă România ar urma exemplul din Costa Rica, unde o treime din păduri sunt acum protejate. Viitorul se află în ecoturism”, spune el. Această industrie este la începuturi într-un număr de cabane şi pensiuni, în general nu de lux, dar destul de confortabile şi aflate într-un peisaj deosebit de pitoresc.

Aslet menţionează pensiunea Valea Verde din comuna Cund, deţinută de Jonas Schäfer, un german ai cărui părinţi idealişti şi-au vândut casa din Hamburg pentru a se reîntoarce după căderea lui Ceauşescu, în 1989. Un alt obiectiv este castelul din comuna Zabala, aflat în proprietatea lui Gregor Roy Chowdhury, care a revenit în România pentru a-şi revendica domeniul expropriat de regimul Ceauşescu. Castelul din secolul XVI se află pe un teren de 34 de hectare la poalele Carpaţilor. Oaspeţii sunt cazaţi într-o dependinţă recent renovată din secolul XVIII, în timp ce o cabană de vânătoare în pădure poate fi, de asemenea, închiriată. O mare parte din alimente provin din gradina proprie de doi acri. Pensiunea dintr-un mic sat este deţinută de Prinţul Charles, care, prin mai multe organizaţii de caritate, acţionează pentru a conserva clădirile tradiţionale din zonă. Are cinci dormitoare şi o verandă mare din lemn, cu vedere la pajiştile din jur. Turiştii trebuie să vină să vadă această lume înainte de a dispărea, susţine Aslet, dar Lister consideră că este defetist. Vizitatorii, crede el, vor crea o piaţă pentru produse tradiţionale, conserve de casă, ceramică, contribuind la supravieţuirea zonei – alături de lupii şi urşii care trăiesc în pădurile carpatice.

Vânători de trofee se duc încă să vâneze urşi, dar au început să prevaleze şi alte atitudini. Lângă Equus Silvania, un centru de echitaţie din spaţiul carpatic sălbatic pe dealurile aflate la vest de Braşov, licenţa de vânare a urşilor pentru zonă a fost cumpărată de un om de afaceri local, care preferă însă să studieze urşii mai degrabă decât să-i împuşte. Equus Silvania este condusă de Christoph Promberger, un biolog specializat în lupi, şi soţia sa, Barbara, un specialist în râşi. Ambii militează pentru conservarea pădurilor. O parte a problemei este că silvicultura este percepută ca având puţină valoare, relevă semnatarul articolului. Potrivit Erikăi Stanciu, reprezentanta WWF Programul Dunăre-Carpaţi, nu este suficient de valoroasă la capitolul export pentru ca guvernul să facă o prioritate din ea.

Lister are două strategii pentru salvarea pădurilor. O soluţie este de a debloca credite de carbon acordate unor ţări precum România în temeiul Protocolului de la Kyoto, conceput ca o recompensă financiară pentru a nu genera emisiile care altfel ar fi avut loc. Cealaltă este dezvoltarea rurală, o platformă majoră a acesteia fiind turismul. În Transilvania rurală există puţină infrastructură turistică, dar tocmai acest lucru face parte din esenţa ei. Nu te afli desigur în poziţia lui Adam şi a Evei de a vedea o lume nou creată, dar cu siguranţă vei constata că este mai uşor să fii singur aici. La Equus Silvania, Aslet a luat micul dejun cu o turistă din Elveţia, o ţară ce deţine masivi muntoşi. Ea i-a spus: „Elveţia este o grădină în comparaţie cu ce se află aici.”
Sursa: Agerpres