Consorţiul din spatele unuia dintre cele mai ambiţioase proiecte de infrastructură din Europa, de care este interesată în mod direct şi România - conducta de gaz Nabucco - caută modalităţi de redimensionare după ce recentele demersuri ale Turciei şi Azerbaidjanului au ridicat întrebari cu privire la viabilitatea sa, anunţă Financial Times.
Reevaluarea proiectului survine în contextul în care un consorţiu condus de BP se pregăteşte să aleagă o rută de transport pentru a aduce gaz din Azerbaidjan spre pieţele europene, Nabucco fiind unul dintre candidaţi.
Nabucco a fost conceput în urmă cu 10 ani ca mijloc de reducere a dependenţei UE de importurile de energie din Rusia prin aducerea de gaze din Bazinul Caspic în inima Europei, prin intermediul unui coridor sudic nou. Dar costul de 8 miliarde de euro este mare, iar investitorii săi, printre care OMV din Austria şi RWE din Germania, nu au reuşit până acum să semneze contracte de furnizare. Unii critici se întreabă dacă vor avea vreodată suficient gaz pentru a umple conducta. "Nu poţi construi un plan de afaceri bazat pe confundarea dorinţelor cu realitatea", spune Elio Ruggeri, director executiv al unui proiect rival – Interconectorul-Turcia-Grecia-Italia (ITGI). "Creditorii vor să vadă un contract în care azerii, irakienii şi turkmenii se angajează să furnizeze gaze."
Soarta Nabucco depinde de un câmp gazeifer mare din sectorul azer al Marii Caspice numit Shah Deniz. Un consorţiu de producători de petrol din care fac parte BP, Statoil, Total şi compania energetică azeră de stat SOCAR cheltuieşte până la 22 miliarde de dolari pentru a dezvolta a doua fază a câmpului, care va produce 16 miliarde de metri cubi de gaz pe an din 2017. Circa 6 miliarde de metri cubi pe an vor merge către Turcia, iar restul în Europa. Nabucco ar avea capacitatea excedentară iniţiala de 31 de miliarde de metri cubi.
Respingerea proiectului Nabucco ar da o lovitura grea planurilor energetice ale UE, potrivit analiştilor. UE a sprijinit iniţial Nabucco, deoarece a propus o "autostradă" pentru a livra volume mari de gaz din Azerbaidjan, regiunea extinsă a Mării Caspice şi Orientul Mijlociu, inclusiv Turkmenistan şi Irak. Dacă consorţiul Shah optează pentru o conductă de mici dimensiuni, acest lucru ar putea închide opţiunea mai ambiţioasă.
Günther Oettinger, comisarul european pentru energie, a subliniat faptul că indiferent care conductă va fi aleasă, trebuie să existe mecanisme care să permită gazului din Turkmenistan să intre în Europa. Rivalii Nabucco – ITGI şi TAP – insistă că pot fi "recalibraţi" pentru a prelua volume suplimentare din Turkmenistan şi din alte părţi. Dar unii analişti spun că doar Nabucco este suficient de mare pentru a gestiona vastele cantităţi de gaz din Marea Caspică şi Orientul Mijlociu. Există, de asemenea, preocupări legate de faptul că alegerea unei alte opţiuni decât Nabucco sau BP South-East Europe ar putea submina prioritatea UE de a găsi noi surse de gaz pentru Balcani şi Europa de Est – zona cea mai afectată de disputa dintre Rusia şi Ucraina în 2009, care a condus la întreruperi ale aprovizionării cu gaze ruseşti în mijlocul iernii.
Wood Mackenzie, compania de consultanţă în domeniul petrolier, a declarat într-un raport că Nabucco oferă potenţialul de a redesena peisajul energetic din Europa de Sud-Est. "Realitatea este că dacă o conductă de mare capacitate de tipul Nabucco nu va continua, atunci securitatea europeană a aprovizionării va fi perdantul", arată analiza.
Anul trecut, partenerii Shah Deniz au lansat un proces de licitaţie pentru a alege o opţiune de transport pentru a duce gazul în Europa. Trei proiecte de conducte au depus ofertele de preţuri finale – Nabucco, ITGI şi conducta Trans-Adriatica (TAP). BP şi partenerii săi ar fi trebuit să aleagă un câştigator pâna la sfârşitul lui 2011, dar decizia a fost amânată până în primul trimestru al acestui an. În ultimele luni, rezultatul licitaţiei a devenit mult mai imprevizibil. La sfarşitul anului trecut, Turcia şi Azerbaidjanul au introdus o nouă variabilă în ecuaţie prin lansarea proiectului conductei de gaz Trans-Anatoliene (Tanap), care ar merge de la frontiera de est a Turciei cu Azerbaidjanul la graniţa de vest cu Bulgaria – copiind efectiv secţiunea turcă a Nabucco. Tanap, care este sprijinită de SUA, va fi în măsură să preia volumele de la Shah Deniz 2 şi ar putea fi extinsă pentru a prelua o producţie suplimentară azeră pe viitor. BP şi-a prezentat propria soluţie – conducta South-East Europe – care ar începe în vestul Turciei şi ar străbate Bulgaria şi România pentru a ajunge la frontiera estică a Ungariei.
Acţionarii Nabucco insistă că mai au o şansă. "Credem că Nabucco este realist", spune Stefan Judisch, directorul executiv al RWE Supply and Trading. "Simplul fapt că nu am avut o decizie în favoarea oricărei alte conducte arată acest lucru". În opinia sa, Nabucco oferă "cea mai bună bază pentru un compromis, unul care ar putea aduce toate interesele sub o singură pălărie". Judisch insistă asupra faptului că RWE nu intenţionează să se retragă din Nabucco, dar recunoaşte că anunţul privind Tanap "a creat o nouă situaţie”.
O persoană din anturajul consorţiului Nabucco spune că partenerii ar putea adopta o versiune redimensionată a conductei, provizoriu numită "Nabucco West", care ar fi o prelungire a Tanap şi ar costa cu 60% mai puţin decât proiectul complet. Acest lucru ar conveni RWE, care este împovărat de costul renunţării Germaniei la energia nucleară şi a cesionat active pentru a-şi reduce datoria şi a-şi proteja ratingurile de credit. Cu toate acestea, mulţi analişti cred că partenerii Shah Deniz ar putea evita în cele din urmă Nabucco cu totul şi alege o combinaţie de Tanap şi ITGI, TAP sau conducta BP South-East Europe.