Legea Secretelor Oficiale – spune un banc vechi – există nu pentru a proteja secretele, ci pentru a-i proteja pe oficiali. Însă o restructurare a aparatului britanic de spionaj – prima de după amendarea Legii Secretelor Oficiale în 1989 – a făcut să dispară orice chef de glumă.

Legea privind securitatea națională, formulată în termeni vagi și cu implicații vaste, a ajuns acum în faza de evaluare în Camera Lorzilor. Ea riscă să introducă jurnaliștii de investigație, avertizorii de integritate și organizațiile societății civile în aceeași categorie cu spionii.

Libertatea presei britanice este amenințată

Scurgerile de informații în presă fără alte efecte în afară de jena guvernamentală pot duce la sentințe aspre cu închisoarea. Și toate acestea din partea unui guvern care oferă deja din belșug materiale care-l discreditează.

Legea, dacă va trece în forma actuală, ar putea deveni un instrument draconic pentru un viitor guvern poate chiar mai reticent să fie tras la răspundere decât cele din ultimii ani.

Conform legii de securitate națională, ar deveni infracțiune publicarea sau dezvăluirea de informații protejate care pot prejudicia Regatul sau pot ajuta, direct ori indirect, o putere străină.

Legea nu face vreo diferență între aliați și puteri ostile – nu face diferența nici între spioni și ONG-uri străine care primesc o formă sau alta de subvenție de stat.

De exemplu, un ONG care primește fonduri de la guvernul danez pentru a denunța cazuri de mituire va fi tratat la fel ca un spion rus.

O lege a stârnit îngrijorarea printre jurnaliștii britanici

Este în mod clar un motiv de îngrijorare, într-o eră în care trusturile de presă, avertizorii de integritate și ONG-urile colaborează transfrontalier pentru a demasca abuzurile de putere, relatează Financial Times. 

Un remediu facil ar fi introducerea în lege a unei protecții pentru jurnaliști, recunoscându-li-se statutul de interes public al activității lor – de altfel și o recomandare a Comisiei Legislative, de ale cărei propuneri inițiale ministerul de interne a ținut cont atunci când a întocmit proiectul de lege.

Dar, în ciuda sprijinului transpartinic pentru o astfel de clauză, guvernul ezită deocamdată s-o susțină.

E rezonabil să fie adusă la zi legislația învechită a spionajului, care conține inclusiv prevederi de acum 100 de ani. Ea nu răspunde în prezent la amenințările de secol 21 din partea unor state ostile, care pot ataca cu impunitate infrastructura și instituțiile britanice folosindu-se doar de un calculator aflat în străinătate.

Legi pentru descurajarea atacurilor cibernetice

Sunt necesare noi legi pentru descurajarea atacurilor cibernetice sponsorizate de state și a campaniilor de influență dirijate din străinătate, mai cu seamă în contextul războiului din Ucraina și al politicii agresive a Chinei.

Dar, în lipsa unor mecanisme suplimentare de siguranță, legea nu va face decât să inhibe și mai mult jurnalismul responsabil.

După invazia rusă din Ucraina, Regatul s-a angajat să combată tacticile juridice preferate ale oligarhilor și despoților pentru reducerea la tăcere a opozanților: procesele strategice împotriva participării publice (SLAPP).

Dar realitatea e mai complicată. O investigație a Financial Times a descoperit că avocați ai lui Ievgheni Prigojin, fondatorul sancționat al cunoscutului Grup Wagner din Rusia, au primit din partea guvernului britanic permisiunea de a intenta procese pentru calomnie în instanțele engleze.

Colectarea nepermisă de informații constituie deja infracțiune, după cum au constatat cei care interceptează ilegal telefoane. Însă jurnaliștii responsabili trebuie deja să se lupte cu un cadru legislativ britanic care nu conține vreo protecție constituțională a liberei exprimări, ca în SUA, cu prevederi privind calomnia care-i favorizează pe reclamanți, dar și buzunarele adânci, cu pericolul inculpării private și cu legile protecției datelor – toate acestea putând fi invocate pentru eliminarea unor texte defavorabile.

Nici nu-i de mirare prin urmare că Regatul a căzut în Indicele Cenzurii, un clasament al libertății presei. Și iată că acum o nouă lege vagă, punitivă, va încuraja auto-cenzura redacțiilor de știri și a avertizorilor de integritate.

Remedierea textului de lege e imperativă. Dar, din partea unui guvern care se folosește cu consecvență de un limbaj vag pentru a înainta proiecte de lege cu efecte exagerat de vaste care erodează mecanismele consacrate de control și echilibru – de la reprimarea protestatarilor și până la slăbirea supravegherii instituțiilor – se înfiripează acum un tipar.

Concepția proastă a proiectelor de lege nu e rezultatul neglijenței, ci o imprecizie deliberată menită a ocoli principiul răspunderii guvernamentale – exact acel principiu pe care jurnalismul făcut cu interesul public în minte se mândrește că-l apără.