În satele săseşti idilice vechi de 800 de ani din Transilvania se găsesc de cumpărat case ieftine, dacă nu te deranjează practicile netransparente şi costurile ascunse, scrie publicaţia britanică Financial Times, care remarcă faptul că timpul pare să se fi oprit în loc aici: traficul e dominat de căruţe trase de cai încărcate cu lapte şi fân, iar peisajul de biserici medievale săseşti, fuioare de fum care ies din coşuri şi femei în fuste lungi şi baticuri, măturând în faţa caselor.
Cel mai probabil, motivul pentru care sătenii din Transilvania au ajuns în atenţia britanicilor este implicarea Prinţului de Wales în calitate de patron al Fundaţiei Mihai Eminescu din Londra (MET). Odată cu revitalizarea satelor a existat şi un interes tot mai mare al străinilor pentru a păstra acest patrimoniu neobişnuit.
Giovanna Bassetti, un industriaş italian bogat, a investit în infrastrutura satulului din Copşa Mare din Sibiu şi a cumpărat peste zece case din 2005 până în prezent. Patru dintre acestea au fost transformate în pensiuni, una în casă de vacanţă, iar restul urmează a fi vândute celor "interesaţi să păstreze integritatea arhitecturii istorice şi să investească în viitorul satului", după cum spune Bassetti.
Preţurile caselor în România au crescut la niveluri nesustenabile după 1990, atingând apogeul în 2009, înainte de a scădea brusc cu peste 30%. În sate, însă, cererea pentru case este mică, preţurile evoluând într-un ritm propriu, remarcă Financial Times.
Istoricul de artă Lucy Abel Smith, care organizează excursii turistice în România, a vizitat pentru prima oară satele săseşti în perioada comunistă şi s-a îndrăgostit de farmecul satului Richiş, Sibiu. "În anul 2000 am cumpărat o dărăpănătură cu 5.000 de dolari şi apoi am mai cheltuit 30.000 de dolari pentru restaurarea ei", spune ea.
În acelaşi sat, o casă cu circa 10 camere, aflată pe un teren de 2.000 de metri pătraţi şi care include o livadă de pruni şi viţă de vie, costă 45.000 de euro, negociabil. În satul Viscri, Braşov, datorită faptului că aparţine Patrimoniului Mondial al UNESCO, o casă mai mică, ce s-a vândut în 1996 la un preţ de 2.500 de euro, în prezent costă 60.000 de euro, nerestaurată. În Mălâncrav, Sibiu, unde 12%, din populaţia de o mie de locuitori este săsească, o fermă mare poate fi cumpărată cu 80.000 de euro.
Unde încep cu adevărat bătăile de cap
Însă atunci când vrei să găseşti aceste proprietăţi încep şi problemele. Piaţa este lipsită de transparenţă, mai ales în sate, unde conceptul de agent imobiliar profesionist este, potrivit unui avocat, "inexistent". "Potenţialii cumpărători ar trebui să găsească un localnic de încredere pentru a găsi o proprietate şi pentru a le arăta împrejurimile", este sfatul lui Bogdan Burghelea, avocat în Sighisoara.
În această privinţă, ajutorul MET se poate dovedi de nepreţuit, aceasta putând informa potenţialii cumpărători despre disponibilitatea caselor, dar şi să ofere sfaturi privins muncitorii calificaţi, materialele şi cu cât este plătită fiecare slujbă. Cumpărătorii ar trebui să ştie că preţul de achiziţie reprezintă doar o mică parte din costul total, a avertizat Caroline Fernolend, vicepreşedintele Fundaţiei Mihai Eminescu Trust.
Potenţialii cumpărători trebuie să ţină cont şi de timpul şi cheltuielile implicate în obţinerea permiselor necesare pentru lucrările de restaurare (aproximativ 5.000 de euro), taxe, onorariile notarilor şi alte costuri adiţionale.
Un ultim aspect legat de capriciile legislaţiei româneşti prevede că cetăţenii străini pot cumpăra o proprietate, dar nu şi terenul pe care se află. "Soluţia este fie de a crea un contract prin care terenul să fie pus pe numele unui român, fie să devii persoană juridică prin înregistrarea unei companii în România", explică avocatul Bogdan Burghelea.
Cumpărarea unei proprietăţi în satele săseşti nu este pentru cei slabi de inimă şi implică nenumărate responsabilităţi. Dacă perseveraţi, recompensa este o bucată de paradis, încheie Financial Times.