sau credite bancare pentru IMM, trebuie demonstrata eligibilitatea clientului si temeinicia planului de afaceri al micului intreprinzator. Banii, liantul principal al unei afaceri de succes, sunt puntea de legatura dintre cele doua lumi paralele: cea a IMM-urilor si cea a bancherilor. Daca lumea IMM-urilor este caracterizata de miscare, de zbateri continue in ternul cotidian, in lumea bancherilor, conditiile „de fildes” ale eligibilitatii se reduc la un soft informatic in care, de cele mai multe ori, zbuciumul micului intreprinzator nu incape. La intrebarile softului, planul si cifra de afaceri, nu raspund totdeauna corespunzator.De partea cealalta, bancile si institutiile specializate se ghideaza strict dupa definitiile valabile in Uniunea Europeana. Drept care, economia romaneasca are de-a face cu un nou paradox: o multitudine de oferte de finantare (care mai de care mai specializate) si putine societati care pot accesa aceste fonduri. Practic, batalia se da pentru firmele care au deja de la 30 de angajati in sus si care au deja o afacere destul de bine conturata, profitabila, cu un grad de marime a afacerii peste mediu, chiar spre mare. Firmele mici, cu doi-trei angajati, raman in continuare blocate in fata conditiilor de eligibilitate. Singurii care reusesc sa mai acceseze diferite credite sunt cei care, de dragul afacerii, iau finantare pe persoana fizica, de aproximativ 5.000 de euro, bani cu ajutorul carora mai dezvolta sau mai modernizeaza ceva din mica afacere (de obicei un magazin, un restaurant etc.). Poate ca schemele de clasificare a IMM-urilor eligibile sa acceseze un credit ar trebui reimpartite, pentru stabilirea unui echilibru de forte.