Cel putin trei sferturi din totalul cazurilor de afaceri finalizate cu neplata debitelor au drept cauza creditorii, care au initiat si derulat schimburi comerciale cu parteneri despre care stiau – in termeni financiari foarte putin sau nimic. Practic, nu exista nici un indiciu vizibil care sa atraga atentia unui om de afaceri asupra posibilei lipse de solvabilitate a solicitantului unui credit comercial. Ca atare, se impune verificarea starii economico-financiare a viitorului partener. Cel mai comod si mai sigur este sa apelati la o firma specializata in realizarea de rapoarte de bonitate. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, incepand din 1997, jumatate din firmele inscrise la Registrul comertului s-au declarat in incetare de activitate, iar un sfert au inregistrat profit zero sau pierderi. Din 792.000 de firme listate, abia 196.000 au inregistrat oarecare profit pe anul 1998.
Retete occidentale
cu specific romanesc
Raportul de bonitate este o suma de informatii de afaceri care prezinta, in ansamblu, sanatatea economico-financiara a unei firme, la un moment dat. Acest document nu ia in considerare contextul macroeconomic, ci cel mult evolutia conjuncturala a sectorului economic in care firma studiata isi desfasoara activitatea. Raportul de bonitate reprezinta un instrument de informare, si nu unul de decizie o precizare foarte importanta pentru firmele care ofera astfel de servicii. Pe baza unui astfel de raport, clientul singur decide ce miscare va face in continuare.
In prezent, trei agentii ofera astfel de servicii pe piata romaneasca, toate beneficiind de experienta occidentala: Intercredit Bucuresti este o „reteta” austriaca, Creditreform Romania are brevet german, iar Centrul de Informatii de Afaceri al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei licenta Dun & Bradstreet. Fiecare dintre firme ofera un indice de bonitate bazat pe algoritmul propriu de interpretare a datelor si pe analiza expertilor lor.
Intocmirea unui raport de bonitate presupune, in afara de contactarea Registrului comertului si a Centralei Incidentelor de Plati din BNR, consultarea bazelor de date proprii ale firmei si ale celorlalte agentii. Dintr-o astfel de consultare, poate reiesi faptul ca firma cercetata a avut in trecut incidente de plata, stinse sau in litigiu un prim semn de alarma asupra bonitatii. Totusi, punctele de vedere sunt usor diferite: Teodor Gigea, director executiv la Intercredit Bucuresti, spune ca „faptul ca o firma a avut un debit in trecut, acum stins, nu reprezinta o problema este ceva normal in economia noastra haotica”. Pentru Mircea Parjol, presedintele Creditreform, „raportul contine balanta creditelor si debitelor (datorii de incasat, respectiv datorii de achitat), fara a lua in calcul vechimea acestora”.
Multi accepta cu greu
sa coopereze
Cea mai importanta etapa a documentarii pentru un raport de bonitate o reprezinta insa contactarea nemijlocita a firmei subiect de catre analistii agentiei. Aici incepe greul, pentru ca nu foarte multi directori romani inteleg rostul acestei solicitari. Irina Dumitriu, sef serviciu analiza financiara a firmelor, biroul Dun & Bradstreet, precizeaza: „Nici una dintre datele solicitate de noi nu face parte din categoria informatiilor confidentiale: ne intereseaza datele cu regim public”.
In cazul in care firma subiect refuza cooperarea, agentiile vor semnala acest fapt in raport, impreuna cu motivele refuzului. Teodor Gigea, de la Intercredit, are un exemplu: „O banca din strainatate, care urma sa asigure un export in Romania, a solicitat un raport de bonitate asupra importatorului roman. Acesta ne-a refuzat, noi am notificat refuzul bancii asiguratoare, care si-a anuntat clientul. Acesta si-a contactat apoi partenerul roman (importatorul) si i-a spus ca, daca nu coopereaza cu agentia angajata de asiguratorul sau, banca nu ii asigura exportul si tranzactia devine imposibila. Verificarea a avut loc, pana la urma, importatorul era solvabil, dar pur si simplu nu intelesese rostul unui raport de bonitate. Acum, si importatorul respectiv ne este client.”
In situatiile normale, cand firma subiect accepta cooperarea, analistii agentiilor de bonitate solicita date referitoare la bilanturile contabile din ultimii trei ani, active, lichiditati, situatia platii facturilor catre furnizori, stocuri, datorii de recuperat etc. De exemplu, explica Irina Dumitriu, de la Dun & Bradstreet, „cifrele pot arata o constanta in efectuarea cu intarziere a unor plati, dar analistul nostru va face referire si la situatia macroeconomica a sectorului respectiv, care poate releva un blocaj financiar cronic. Rezulta ca intarzierea respectiva nu poate constitui un motiv de alarma, ci, in situatia data, este o chestiune normala.”
Nici faptul ca bilantul contabil arata pierderi pe ultimul an nu trebuie sa insemne un lucru rau. Teodor Gigea, de la Intercredit Bucuresti, explica: „Din punct de vedere contabil, pierderile pot fi cauzate si de unele investitii majore. Noi interpretam cifrele si putem ajunge la concluzia ca, in ciuda pierderilor, imaginea globala este pozitiva si arata ca urmeaza o perioada de dezvoltare. Clientul nostru poate astfel sa intre in afaceri cu o firma coapta pentru crestere”. In acest context, trebuie subliniat ca nici o agentie de bonitate nu analizeaza fezabilitatea investitiei in sine sau chestiuni de marketing, acestea facand parte dintr-un domeniu de studiu diferit.
Un raport de bonitate contine doua categorii de informatii: cifre brute, preluate ca atare de la subiectul cercetarii, indici si comentarii. Indicii (de bonitate, de creditare maxima, de profitabilitate etc.) reies din prelucrarea cifrelor brute cu ajutorul programelor (software) de analiza proprii. Aceste programe de analiza au fost dezvoltate si verificate de firmele-mama (cazurile Intercredit si Creditreform) sau de detinatorul licentei (cazul Dun & Bradstreet) si sunt utilizate in intreaga lume de catre agentiile respective sau cele afiliate. In afara de indicii listati pe baza de algoritmi, orice raport de bonitate cuprinde si interpretarea analistului agentiei. Acesta va combina imaginea cifrelor cu situatia de conjunctura din sectorul economic in care isi desfasoara activitatea subiectul, cu observatiile personale din cursul vizitei sau vizitelor la firma cercetata (aspectul sediului, al angajatilor, al executivului, mesajul verbal si nonverbal al acestora etc.).
Toate aceste informatii vor fi rezumate intr-un indice al bonitatii firmei respective, la momentul cercetarii. Acest indice exprima valoarea creditului comercial pe care solicitantul raportului il poate acorda firmei cercetate, pe o perioada definita (valoarea marfii pe care o poate livra in decurs de o luna, de exemplu). Adica, daca cineva solicita marfa de 100 de milioane de lei lunar, raportul de bonitate poate releva ca solicitantul este solvabil in limita a numai 70 de milioane de lei lunar. Un om de afaceri prudent va sti atunci ce decizie sa ia.
Un raport de bonitate standard include:
Date de identificare (numele societatii comerciale, numarul si data de inmatriculare, codul fiscal, forma de organizare, valoarea si distributia capitalului social, obiecte de activitate)
Echipa de conducere a firmei (nume, pregatire profesionala, angajati)
Scurt istoric al firmei de la infiintare pana in momentul documentarii
Date financiare (cifra de afaceri, profit, pierderi, datorii de incasat, respectiv de platit, intarzierile acumulate, angajamente, tendinte de dezvoltare si investitii, banca sau bancile cu care lucreaza)
Indicatii asupra modului de lucru
Evaluarea generala a firmei respective
Valoarea maxima a creditului comercial ce poate fi acordat lunar, cu riscuri minime.
In plus, fiecare agentie ofera informatii suplimentare, potrivit cerintelor clientilor.
Analisti financiari in Vestul Salbatic
Dun & Bradstreet a fost infiintata in Statele Unite, in 1841. La vremea aceea, lumea purta pistoale la sold si viata era destul de periculoasa. Lumea civilizata se termina undeva, pe raul Missisippi, dincolo de care incepea Vestul Salbatic, unde, totusi, se derulau afaceri care trebuiau examinate. Ca atare, analistii firmei incalecau si plecau in orasele abia infiintate, unde faceau observatii de genul „subiectul este un betiv notoriu”, sau „persoana care va intereseaza isi bate nevasta si tine barul murdar”, sau chiar „solicitantul locuieste intr-o regiune in care pieile rosii nu au fost inca alungate si ataca asezarea”. Daca scapa cu viata, analistul se intorcea la firma, redacta raportul de bonitate si, pe baza contractului de confidentialitate, il citea clientului in soapta, la ureche. Era o meserie destul de dura.r
r
Dimensionarea creditului comercial acordatr
O firma de distributie a inceput sa aiba probleme cu lichiditatile: beneficiarii marfii inregistrau intarzieri in efectuarea platilor. Distributorul a solicitat unei agentii de profil verificarea bonitatii tuturor partenerilor sai si, din rapoartele intocmite punctual, pe fiecare firma, a reiesit creditul comercial maxim pe care li-l putea acorda, cu riscuri minime. Ca urmare, distributorul a inceput sa livreze beneficiarilor marfa nu in functie de necesitatile acestora, ci de capacitatea lor de plata efectiva, plus, eventual, un 10%-15% suplimentar, peste cota de bonitate, cu titlul de risc de afaceri asumat constient. De atunci, fluxul de capital al distributorului respectiv s-a imbunatatit considerabil. Practic, aceasta este miza unui raport de bonitate: dimensionarea corecta a creditului comercial ce poate fi acordat cu riscuri minime.
