La Compania Nationala Minvest Deva (fosta Regie a Aurului, Cuprului si Fierului) se intra pe poarta calcand pe o incrustatie in ciment pe care scrie „Noroc Bun!”. Cat de mult noroc aduce mineritul motilor ramane o alta poveste. Ca nu prea au motiv de bafta, rezulta si din faptul ca, in perioada deplasarii noastre la Deva, la directiune era o zarva ca in Piata Bastiliei. Liderii de sindicat din cele 14 exploatari miniere il acuzau pe directorul general, Septimiu Campeanu, de toate nenorocirile posibile, deoarece minerii moti nu si-au luat salariul, desi trecusera 13 zile de cand trebuia sa-si primeasca leafa. Directorul general da dreptate sindicalistilor, declarandu-ne ca „este o batjocura” faptul ca statul nu acorda la timp subventiile promise si garantate prin lege.
De altfel, criza mineritului romanesc a determinat ca din raza de activitate a Minvest (in sapte judete) sa fie disponibilizati in perioada postdecembrista peste 2.000 de ortaci, dintre care, in exploatarile auro-argintifere peste 20% din personal.
Compania nationala gestioneaza patru dintre cele mai importante exploatari aurifere din Romania: Rosia Montana, Brad, Certej si Baia de Aries.
Productia scade
de 40 de ani
Exploatarea aurului este o traditie in Apuseni. Asa cum ne-a spus directorul Campeanu, varful maxim de exploatare s-a semnalat in anii ‘30 si ‘60. De atunci, productia este intr-o evidenta scadere, ajungand la circa cinci tone pe an. Date exacte nu mi-a putut da, deoarece cifrele de productie sunt pecetluite de „merta” secretului de serviciu. Si la argint se poate semnala aceeasi scadere exponentiala. Cauzele sunt multiple: lipsa de investitii si de fonduri pentru prospectiuni geologice, desi in Apuseni se mai afla rezerve auro-argintifere extrem de importante.
Salvarea o reprezinta noua Lege a mineritului, intrata in drepturi depline in primavara acestui an. Acest act normativ, considerat de Campeanu drept „o lege buna”, permite investitorilor straini sa concesioneze exploatari miniere romanesti.
Tehnologia de exploatare este invechita, utilajele avand o varsta de 30-40 de ani. De asemenea, exista o lipsa acuta de fonduri destinate cercetarii si prospectiunilor geologice. Singura solutie era gasirea de investitori strategici straini, care se aratau dornici sa puna umarul la scormonirea dupa aurul romanesc. Lucru ce s-a petrecut in acest an, reprezentand afacerea secolului pentru mineritul din Tara Motilor.
Anul acesta s-a infiintat compania Eurogold, reprezentand un holding dintre o firma australiana (cu 60% capital strain) si Minvest (35%) si trei actionari particulari romani.
Compania australiana Esmeralda a si purces la treaba, descoperind in zona Rosia Montana, cel mai important zacamant auro-argintifer de suprafata din Romania. Se estimeaza exploatarea a 16 milioane tone de minereu, cu o concentratie de doua grame aur si 14 grame de argint pe tona, date care dau sperante. Specialistii geologi considera ca zacamantul ar putea fi si mai mare, atingand chiar si cantitatea de 100 milioane tone de minereu. Dar evaluarea exacta depinde de prospectiunile in curs.
Pentru a determina valoarea zonei, s-au folosit peste 200 de persoane, angajate ca culegatori de probe.
„Sunt convins ca si in zona Brad mai exista zacaminte aurifere valoroase. Totul depinde de prospectiuni si, desigur, de bani si investitori straini strategici”, a declarat cu optimism, dar prudent, directorul Campeanu.
Deocamdata, holdingul a investit 350.000 USD, investitia finala urmand sa ajunga la peste 30 milioane USD.
Cu toate ca rezervele aurifere sunt (aparent) in scadere, la 1-3 grame de aur pe tona de minereu, fata de 10-20 grame aur, intre 1920 si 1940, si de 4-10 grame pe tona intre 1940 si 1960, interesul pentru metalul pretios nu a scazut. Ar fi si alte posibilitati de recuperare a metalelor pretioase. Din zacamintele neferoase (cupru, plumb si zinc) se pot extrage cantitati insemnate de metale pretioase. Dar, pentru ca metalul pretios sa nu ajunga in maldarul de steril trebuie sa existe tehnologii avansate.
Ca urmare a Legii minelor, s-a infiintat Agentia Nationala pentru Resurse Minerale. De fapt, acest organism detine painea si cutitul privind exploatarile miniere si eventuala concesionare a acestora. Pe langa concesionarile din Apuseni, si alte zacaminte de metale pretioase au atras atentia investitorilor straini. Firma americana Gold Discovery Company a concesionat sapte din cele 15 exploatari de metale pretioase din Maramures, plus un perimetru din Dobrogea. Potrivit datelor ANRM, din totalul de 28 de perimetre minieresti concesionate, 15 sunt pentru zonele cu metale pretioase. Deja, companii din Australia, Canada si Franta au intrat in contact cu Minvest Deva, tot in vederea concesionarilor. Septimiu Campeanu spera din tot sufletul ca, daca se vor pune bazele pentru noi concesionari, mineritul de neferoase din Apuseni (in special, de aur si de argint) se va relansa. Acest reviriment este cu atat mai asteptat, cu cat aceasta zona montana este dependenta de mineritul de neferoase.
Desi a fost decretata o zona defavorizata cu subventii, facilitati fiscale si atragere de investitori autohtoni, doar investitiile in minerit pot scoate acest areal din criza acuta sociala in care se zbate.
Pentru a achita datoria externa rezultata din proiectele megalomane si irationale, Ceausescu a emanat doua legi: Decretul Consiliului de Stat „Privind extragerea si valorificarea aurului din nisipurile aluvionare” (nr. 46/1980) si Legea nr. 2 din 17 octombrie 1980 cu privire la „Dezvoltarea industriei mici”, in care erau permise „extragerea si valorificarea din zacaminte mici si, cu rezerve reduse, ale minereului de aur, argint si ale altor resurse metalifere. „In aceste legi, neabrogate nici astazi, motii au intrevazut posibilitatea unor castiguri avantajoase care ii indeamna sa continue traditia mineritului.
In septembrie 1998, Legea minelor continua dreptul localnicilor de a putea spala aur si argint din ape, in special in Valea Ariesului. Dar entuziasmul motilor a scazut semnificativ.
Cautatorii prefera linistea noptii
Gheorghe Cosma, inginer minier la Exploatarea din Abrud, este o enciclopedie vie. El stie cam tot ceea ce se poate sti despre miturile, legendele, trecutul si viitorul aurului. El mi-a spus ca nu se prea mai exploateaza aur in Apuseni pe „cont propriu”. „Au fost cateva imagini televizate cu mosnegi octogenari, dar acestea au fost regizate. Oamenii nu se mai ocupa de asa ceva”, ne-a declarat el. Autorizatiile pentru aceasta indeletnicire se obtin de la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, dar din ce in ce mai putini se orienteaza spre aceasta meserie, date fiind investitiile serioase, dar si munca grea care trebuie depusa. Cozma isi aminteste de cativa tineri, care in perioada 1991-1993 au purces la spalat de aur. Cum nu au obtinut rezultatele scontate, s-au lasat pagubasi. „De patru-cinci ani nu mai lucreaza nimeni, in particular, in acest domeniu”, a precizat inginerul Cozma.
Insa, ceea ce nu se face la lumina zilei, se face noaptea. Minele parasite, inchise sau abandonate sunt vizitate des de dornicii de castiguri rapide. Hoti ingeniosi patrund noaptea in galeriile parasite, fortand lucrarile vechi, din dorinta de a gasi aur masiv. Pe langa faptul ca isi risca viata, distrug si lucrarile de conservare. Depistarea lor este practic imposibila. Nu exista forte de ordine suficiente si, mai ales, dotate cu aparatura in infrarosu, menita a detecta „infrarosii” in miez de noapte.
Ici-colo, prin zona Abrud si Campeni, tot la „negru”, unii mai spala nisip aurifer din Aries. Entuziasmul lor insa nu dureaza mult, deoarece datorita epuizarilor resurselor, se aleg cu praful de pe toba. Asa incat, meseria celor din zona risca sa ramana in uitare.    

Peter Leb