Pe fondul crizei financiare, TVA devine o sursă de finanţare tot mai preţioasă pentru stat şi companii. În timp ce nerecuperarea taxei poate trimite firmele în faliment, statul găseşte motive să întårzie plăţile şi să înapoieze sume cåt mai mici. Companiile imobiliare şi de export, cele nerezidente sau cele aflate la prima investiţie în Romånia au cel mai mult de suferit din cauza întårzierilor mari în recuperarea TVA. Controalele fiscale care preced
Pe fondul crizei financiare, TVA devine o sursă de finanţare tot mai preţioasă pentru stat şi companii. În timp ce nerecuperarea taxei poate trimite firmele în faliment, statul găseşte motive să întårzie plăţile şi să înapoieze sume cåt mai mici.
Companiile imobiliare şi de export, cele nerezidente sau cele aflate la prima investiţie în Romånia au cel mai mult de suferit din cauza întårzierilor mari în recuperarea TVA. Controalele fiscale care preced, de regulă, rambursarea sunt demarate greoi, se întind pe perioade tot mai mari şi, uneori, sunt suspendate din motive inexplicabile.
În urma controalelor, sumele solicitate de firme sunt mult diminuate pentru că sunt depistate alte obligaţii fiscale. Interesul statului este să cedeze cåt mai puţin din TVA pentru că această taxă a fost şi rămåne cea mai importantă sursă de alimentare a bugetului. În 2007, un sfert din încasările bugetare a provenit din TVA. În acelaşi timp, statul a fost nevoit să le returneze firmelor o pătrime din suma colectată din TVA.
Probleme cauzate de nerecuperarea TVA
Consecinţele recuperării dificile a TVA pot fi foarte grave. Deşi relaţia cu Fiscul nu a fost, nici pånă acum, una „prietenoasă“ în privinţa rambursărilor, presiunea asupra firmelor a crescut în ultima vreme, pe măsură ce banii au devenit tot mai scumpi. „Firmele nu mai au acces la credite, iar din cauza prefinanţării pe perioade lungi a TVA pot intra în incapacitate de plată şi pot ajunge chiar la faliment“, declară Daniel Anghel, partener PricewaterhouseCoopers.
„Avånd în vedere situaţia critică generată de lipsa lichidităţii, primii şi cei mai afectaţi sunt cei care activează în domeniul imobiliar, pentru că sunt nevoiţi să facă un efort pentru prefinanţarea TVA aferentă operaţiunilor, în lipsa liniilor de credit prin care plăteau TVA. Tot în mare măsură sunt afectaţi exportatorii, nerezidenţii şi companiile care exploatează cåmpurile petroliere, pentru că acestea fac investiţii iniţiale mari“, explică Anghel.
Întårzierile încalcă regulile UE
Companiile nerezidente au însă posibilitatea de a reclama statul romån la Comisia Europeană pentru că procedura este reglementată, în cazul lor, de o directivă europeană. „Durata legală este de şase luni în cazul nerezidenţilor, dar în realitate, depăşeşte un an. Directivele europene nu stabilesc decåt cadrul general, iar procedura este locală şi se creează un blocaj total. Comisia poate deschide o procedură de infringement, aşa cum s-a întåmplat şi în cazul altor ţări“, arată Alexandru Cristea, Tax Manager Deloitte.
Opinia acestuia este susţinută şi de consultantul PwC: „În cazul unor întårzieri nejustificate în procesul de rambursare pot adresa plångeri Comisiei care poate iniţia procedura de infringement“.
Nemulţumirile companiilor nerezidente nu au ajuns însă la oficialii Comisiei, după cum declară purtătorul de cuvånt al comisarului pentru taxe, Maria Assimakopoulou. Aceasta precizează că, în situaţia în care Comisia va constata că directiva este încălcată, va putea lua măsuri împotriva statului romån. Luxemburg şi Italia reprezintă două exemple în acest sens.
Lipsa personalului şi prevenirea evaziunii fiscale sunt motivele invocate de Fisc atunci cånd primeşte reclamaţii că întårzie rambursările. Procedura, oricum foarte complicată şi bazată pe încadrarea firmelor într-o clasă de risc fiscal (mic, mediu şi mare), este prelungită intenţionat. Înainte de a decide returnarea taxei, fiscul dispune controale. Excepţie fac firmele cu risc mic, care de obicei sunt mari contribuabili.
„Întårzierile sunt cauzate de durata mare a controalelor anticipate care au loc în cazul firmelor încadrate în categoria de risc mare. De multe ori, controalele sunt suspendate fără a se comunica data de la care vor fi reluate, iar în acest caz, contribuabilii pot acţiona în instanţă Fiscul fără a mai apela la căile administrative“, spune Daniel Anghel.
Preşedintele ANAF, Daniel Chiţoiu, susţine că întårzierile nu sunt o regulă şi că, acolo unde au loc, sunt generate de volumul foarte mare de tranzacţii care trebuie analizate.
„În cazul persoanelor juridice romåne, situaţia este mai nuanţată, depinzånd de administraţia la care sunt arondate. În provincie, de exemplu, sunt mai puţini contribuabili şi atunci rambursările se realizează mai rapid. În Bucureşti, în schimb, se aşteaptă foarte mult“, spune consultantul Deloitte, Alexandru Cristea.
Rambursarea poate fi evitată
Ce pot face firmele pentru a-şi recupera mai rapid sumele de la stat? Consultanţii recunosc că acţionarea statului în instanţă nu este o soluţie prea folosită de companii. Nici penalităţile de întårziere la care sunt îndreptăţite, de altfel, nu sunt solicitate. „În cazul în care este refuzată rambursarea, se poate merge în instanţă, dar numai după ce are loc controlul. Mai întåi, trebuie să fie parcurşi toţi paşii administrativi. De cele mai multe ori, se ajunge în instanţă atunci cånd sumele de rambursat sunt diminuate în urma controalelor“, spune Alexandru Cristea.
„Pentru a se evita aceste întårzieri, ar trebui să fie aplicată o procedură specială în cazul rambursărilor. Însă Fiscul utilizează aceeaşi procedură de control ca în orice altă situaţie. Astfel, sunt supuse controlului toate obligaţiile fiscale ale companiei şi, în numeroase situaţii, se constată obligaţii de plată suplimentare care diminuează, uneori considerabil, suma de rambursat“, susţine Anghel.
Firmele renunţă la penalităţile de 0,1% pe zi din suma recuperată pentru că nu vor să îşi complice situaţia. „Companiile pot cere dobånzi de întårziere, dar în practică nu se prea întåmplă, pentru că mulţi pleacă de la premisa că o astfel de cerere poate duce la întårzieri şi mai mari. Este totodată o problemă de mentalitate, firmele nu vor să deranjeze cu astfel de solicitări care ar putea să le dăuneze“, arată Daniel Anghel.
„Nu prea există cereri de plată a penalităţilor. Vina este împărţită pentru că firmele refuză să le solicite crezånd că din acest motiv s-ar pune rău cu Fiscul. Este vorba în special de companiile romåneşti, pentru că cele străine le cer“, precizează Alexandru Cristea.
O soluţie de reuşită în disputa cu Fiscul este buna cunoaştere a procedurilor. „Schemele de optimizare a intrărilor ajută la micşorarea sumelor pe care ar urma să le recupereze. De exemplu, în loc să mai plătească TVA în vamă, care ulterior trebuie recuperată, companiile pot obţine un certificat de scutire“, consideră Cristea.
Pentru a nu mai fi nevoite să apeleze la rambursări, companiile pot să recurgă la restructurarea afacerilor, este de părere consultantul PwC. „De exemplu, renunţă la structura de comisionar şi trec la cea de agent ca să nu mai trebuiască să recupereze TVA. Chiar şi în acest caz, povara prefinanţării TVA este transferată verigii anterioare din lanţ: fostul comitent“, spune acesta.
Sumele pe care firmele le solicită înapoi sunt considerabile, ajungånd la cåteva miliarde de euro pe an, iar tentaţia statului de a nu le returna creşte odată cu majorarea cheltuielilor bugetare.
«Firmele nu mai au acces la credite, iar din cauza pre-finanţării pe perioade lungi a TVA, pot intra în incapacitate de plată şi pot ajunge chiar la faliment.»
Daniel Anghel, partener PwC
«Durata legală este de şase luni în cazul nerezidenţilor, dar în realitate, depăşeşte un an. Comisia Europeană poate deschide o procedură de infringement, aşa cum s-a întåmplat şi în cazul altor ţări.»
Alexandru Cristea, Tax Manager Deloitte.