De la lună la lună, noi firme de recrutare a forţei de muncă îşi fac intrarea pe piaţă, semn că domeniul e pe val, iar angajatorii încep să resimtă nevoia acestui tip de servicii. Deşi încă mai sunt companii din primul eşalon mondial care ocolesc România, cele deja prezente profită de potenţialul oraşelor de provincie.
Unul dintre giganţii internaţionali în recrutarea de top-manageri, Accord Group, nu are, în biroul din România, mai mult de şase angajaţi. Destul cât să aducă firmei un profit de aproape 100.000 de euro şi să se constituie într-un exemplu privind popularitatea companiilor de recrutare pe piaţa românească. Este, de altfel, unul dintre puţinele domenii care se află în faza incipientă pe piaţa autohtonă. Până acum, recrutarea la acest nivel s-a lovit de scepticismul angajatorilor de la noi în ceea ce priveşte investirea de sume consistente într-o activitate care ar putea fi efectuată şi de departamentul intern de resurse umane. Altfel spus, angajatorii nu
s-au prea înghesuit la uşile firmelor specializate, preferând să „vâneze“ pe cont propriu. Concurenţa la nivelul forţei de muncă i-a determinat, pas cu pas, să accepte costurile solicitate de astfel de companii. Potrivit unor voci din piaţă, plasarea unui om aduce în vistieria firmei de recrutare de la 500 de euro, pentru un post obişnuit, la 30.000 de euro, pentru o funcţie de top-manager.
Profitul vine din mediul electronic
Fără să fie împovărat de activităţile curente ale unei companii de recrutare, contracte şi campanii migăloase de căutare, site-ul eJobs intermediază mii de slujbe şi se laudă cu un profit demn de invidiat chiar şi de marile firme de resurse umane. Aceasta, în condiţiile în care tarifele cerute companiilor interesate sunt considerate adeseori usturătoare. Astfel, dacă la nivelul anului trecut portalul a adus proprietarilor săi un profit de circa 265.000 de euro, previziunile pentru 2007 sunt şi mai optimiste. „Ţinând cont că, după primele patru luni, suntem 100% în grafic cu proiecţiile estimate pentru acest an, cred că ţinta pe care ne-am propus-o, respectiv o cifră de afaceri de 2,3 milioane de euro şi profit de peste un milion de euro, este viabilă“, spune Liviu Dumitraşcu, iniţiator şi CEO al proiectului.
Totuşi, bilanţul portalului eJobs nu îndrăzneşte să rivalizeze cu cel înregistrat de Adecco, liderul firmelor de resurse umane din România, care a obţinut în 2006 un profit de 700 de mii de euro. În coasta lui Adecco s-a plasat firma AIMS care, potrivit conducerii, a obţinut un profit de aproape 500.000 de euro. În schimb, eJobs depăşeşte nume grele ale domeniului de resurse umane, precum Lugera&Makler, Total Business Solutions sau Brainspotting. Niciuna dintre acestea nu are de ce să se plângă, în condiţiile în care, la finalul anului fiscal 2006, toate au avut profituri de peste 100.000 de euro.
În 2005, rapoartele depuse la Ministerul Finanţelor arată şi câteva zone întunecate la prima vedere, dar justificate de investiţiile în noi birouri sau programe. Astfel, Manpower România a terminat anul cu pierderi de 330.000 de euro, iar BIA, cu 70.000 de euro. La un an de când a fost preluată de fondul de investiţii Gemisa, BIA a terminat anul 2006 cu „o uşoară pierdere“, potrivit reprezentanţilor companiei. Pierderile nu trebuie privite ca un efect al lipsei de performanţă. Este posibil că acestea să se traducă în investiţii majore.
Nu toate companiile care oferă servicii de recrutare se şi rezumă la acestea. Printre activităţile pe care le mai desfăşoară se numără, cel mai frecvent, consultanţa, leasingul de personal, payroll (servicii de salarizare) sau evaluarea angajaţilor.
„Anul trecut, proporţia a fost de 62,5% – servicii de recrutare, restul provenind din serviciile de leasing de personal“, spune Andreea Lupan, business unit manager în cadrul Barnett McCall Recruitment. Pentru 2007 însă, compania a decis să adopte tendinţa, tot mai des întâlnită, de oferire a serviciilor de salarizare şi preconizează, deja, că un procentaj de 13% va veni din activităţile de payroll. Iar rezultatele se văd deja, ţinând cont că, potrivit Andreei Lupan, „cifra de afaceri pentru primul trimestru din 2007 arată o creştere de 420% faţă de primele trei luni ale anului trecut.“
Recrutarea s-a adaptat la cele două Românii
„Deschiderea unei activităţi de recrutare în estul extrem al ţării a fost pentru noi o idee originală pentru perioada anului 2004“, spune George Dudu, administrator al companiei gălăţene Head Hunter’s MMV. Acum, entuziasmul s-a mai domolit şi au început să iasă la suprafaţă şi câteva neajunsuri. „Marele dezavantaj pentru o firmă de recrutare din estul ţării, mai precis zona Moldova, este o anumită dificultate în penetrarea pieţei de profil. Şi asta din simplul motiv că cererea de servicii de recrutare şi head hunting pe această zonă este încă în fază incipientă“, afirmă George Dudu.
Faptul este o consecinţă a decalajului evident între cultura organizaţională şi managerială a companiilor din Est faţă de cele din Vest, dar şi a discrepanţelor economice. Coleg de zonă, Radu Nechita, senior trainer al firmei Mentor Training din Piatra Neamţ, e convins din propria-i experienţă că decalajul dintre Moldova şi Bucureşti este de circa şase ani. Diferenţa se reflectă şi în cifre, profitul celor două companii, Head Hunter’s MMV şi Mentor Training, învârtindu-se în jurul a 2.000 de euro.
Timişoara, oraşul în care se îngrămădesc recrutorii
O privire spre Vestul României dezvăluie o perspectivă total diferită. Pe lângă activitatea companiilor locale, boomul economic al regiunii a convins şi marile agenţii de recrutare să-şi deschidă birouri. În funcţie de sucursalele inaugurate în zonă, cel mai „aglomerat“ oraş este Timişoara, urmat de Cluj, Braşov şi Sibiu. „Un aspect destul de important în abordarea pieţei naţionale de recrutare este segmentarea ei pe regiuni geografice, deoarece dinamica indicatorilor esenţiali ai pieţei de muncă este radical diferită în aceste regiuni“, explică Cristina Păsat, director general al companiei Professional. Firma deţine 11 birouri, din care nouă în ţară şi câte unul în Serbia şi Republica Moldova.
Firmele de resurse umane par să-şi îndrepte privirile către cartierele oraşelor, tendinţă pe care unii o numesc „buticăraie“. Pentru moment, această orientare este vizibilă cu precădere la nivelul Capitalei, iar cea mai solicitată zonă pare a fi cartierul Militari, unde cei interesaţi pot găsi birourile unor nume mari, ca Lugera sau Adecco. La rândul său, firma Manpower a pariat în această direcţie, dar nu la Bucureşti, ci pe malurile Begăi.
Nu toate companiile găsesc însă beneficii în abordări ale pieţei din perspectivă geografică. „Am analizat recent posibilitatea de a ne extinde cu un nou birou în Timişoara sau Arad, însă studiul de fezabilitate pe care l-am întreprins în acest sens ne-a demonstrat că aceste variante nu ar fi fost profitabile“, e de părere Stephen Moroz, country manager Hudson România. O altă justificare e dată de Mihai Moghior, acţionar principal al Brainspotting, agenţie specializată în recrutarea de specialişti IT: „Aproape 98% dintre cererile noastre sunt pentru Bucureşti, dat fiind faptul că nu facem recrutări de masă.
Pe noi ne interesează doar persoane foarte specializate sau manageri, în special pentru cartierele generale ale companiilor multinaţionale, iar majoritatea acestora se află în Capitală“. O soluţie de mijloc este dezvăluită de Mădălina Didea, manager partner al companiei Hart Human Resource Consulting: „Compania îşi propune o dezvoltare la nivel naţional în următorii trei ani, prin parteneri sau distribuitori ai soluţiilor noastre de consultanţă în resurse umane. Însă, pentru programele de recrutare şi de selecţie, nu ne propunem să ne extindem prin filiale tip boutic.“
Până la urmă, extinderea sau dezvoltarea numai într-un singur oraş constituie politici care ţin de strategia fiecărui jucător. Contează calitatea serviciilor oferite şi, mai ales, cifra de afaceri, o carte de vizită pentru potenţiali clienţi.
Concurenţa dintre firmele de resurse umane constă în notorietatea brandului, care poate funcţiona ca un magnet pentru marii angajatori. Din această pespectivă, firmele multinaţionale par să fie avantajate în detrimentul celor autohtone. Acestea din urmă au avantajul că ştiu mai bine piaţa. Paradoxal, firmele de recrutare încep să sufere de lipsă de personal calificat. Aşa încât n-ar fi exclus să citim în ziare un anunţ de tipul: „Firmă de recrutare angajez firmă de recrutare“.
Recrutarea în cifre de afaceri
CONSTANT şi în 2006, Adecco a rămas în vârful podiumului, atât în România, cât şi la nivel mondial.
Dacă numai la noi şi-a deschis deja 11 birouri, în lume compania are 6.600 de reprezentanţe, în 75 de ţări, şi o valoare estimată de Forbes la 12,33 miliarde euro.
AŞTEPTARE Niciuna dintre companiile locale nu a reuşit încă să ajungă la performanţele celor de la centru.
Cum se măsoară succesul
«Anul acesta, numărul de angajaţi este dublu faţă de anul trecut şi sperăm ca tot anul acesta să închiriem încă un etaj în clădirea de birouri în care se află sediul nostru.»
Stephen Moroz, country manager Hudson România
Recrutarea, la vârsta maturităţii
CALCULE În lipsa unor statistici coerente, se estimează că piaţa de recrutare din România se situează în jurul sumei de 15-20 de milioane de euro. Comparativ, valoarea pieţei de recrutare online se apropie de 5 milioane de euro.
FURNIZORI Companiile care apelează cel mai frecvent la serviciile firmelor de recrutare sunt multinaţionalele din domeniul IT, banking şi FMCG, iar cele mai vânate posturi sunt cele din zona middle-management.
PROMOTOR Prima companie de recrutare românească a fost BIA (Business Intelligence Alliance), fondată în 1992. De atunci, piaţa a crescut constant, iar între 2004 şi 2006 a înregistrat o evoluţie pozitivă de 15 procente. Deschiderea unei sucursale „de cartier“ sau în provincie costă compania-mamă mai puţin de 30.000 de euro. Metodele folosite de firmele de recrutare sunt, în general, trei: anunţul, baza de date şi networkingul.
Diferenţa o fac angajaţii
«Candidaţii sunt din ce în ce mai receptivi la maniera în care sunt contactaţi şi la nivelul de profesionalism în avansarea şi negocierea unei oferte din partea angajatorului sau a agenţiei care îl reprezintă
pe acesta.»
Cristina Păsat, general manager Professional
Previziunile specialistului
Investitorii fac traseul viitor al companiilor de recrutare
Ruxandra Stoian, Director Taxe, PricewaterhouseCoopers România
Extinderea în provincie a companiilor de recrutare este un fenomen natural, care se înscrie în tendinţa generală a firmelor prestatoare de servicii. Respectiv, datorită răspândirii geografice tot mai accentuate a investitorilor şi, deci, a potenţialilor lor clienţi.
Dacă în trecut recrutarea „în provincie“, prin intermediul unei agenţii, se făcea cu precădere pentru poziţii de conducere, şi atunci era vorba despre identificarea unor candidaţi din Bucureşti sau alte oraşe mari care ar fi fost dispuşi să se relocheze, acum situaţia s-a schimbat.
Fie că este vorba de investiţii greenfield, în zone atractive din punctul de vedere al costului sau disponibilităţii forţei de muncă, fie că este vorba despre mari lanţuri de retail sau de bănci care deschid noi sucursale, toţi au nevoie de asistenţă în domeniul recrutării locale. De aceea, este importantă prezenţa locală a unei astfel de companii de recrutare, mai ales că, de multe ori, poate fi vorba şi despre oferirea unor servicii asociate din domeniul administrării de personal, al salarizării etc.
