De anul trecut, piata de recrutare a cunoscut o dinamica impresionanta pe segmentul bancar. Au intrat banci noi in Romania, iar cele existente au trecut la o dezvoltare de sucursale si filiale fara precedent. Vanatoarea de bancheri este acum ultimul “hobby” al specialistilor in recrutare.
Prin firmele de specialitate, se recruteaza insa numai persoane cu experienta in domeniul bancar. Vanatoarea de capete vizeaza pe cei cu trei-patru ani de experienta in sistem. Recrutarea este dificila, pentru ca numarul specialistilor este inca foarte mic pe piata romaneasca. In plus, precizeaza Daniela Necefor de la firma de consultanta si recrutare Total Business Solutions, “Toti se cunosc intre ei si trebuie sa respecti niste conditii obligatorii de confidentialitate. Problemele mari apar cand se cer referintele, pentru ca angajatorii vor sa obtina informatii pe caile lor, directe. Nu de putine ori constatam ca referintele noastre difera de ale lor. Cauzele sunt multiple. Depinde foarte mult de la cine iei informatiile. In ce relatii era persoana respectiva cu candidatul. Sau ce interese are compania.”
Pierderea unui specialist din domeniul bancar inseamna o pierdere a investitiei facute, in decursul anilor, in pregatirea lui profesionala, dar si a unui om cu experienta intr-un anumit domeniu. Pe de alta parte, se creeaza presiuni la nivelul salariilor. “Achizitorul” trebuie sa-i plateasca, de regula, un salariu mai mare decat angajatorul de la care il ia, ceea ce creeaza dezechilibre in grila salariala a bancii. “In Luxemburg, exemplifica directorul de resurse umane Gabriel Drilea, de la BCR, daca un angajat pleaca de la o banca la alta, aceasta din urma plateste cursurile facute de noul angajat la celalalt angajator. In felul acesta, bancile sunt incurajate sa investeasca in pregatirea oamenilor. Noi nu avem un cadru legislativ capabil sa sprijine macar dezvoltarea pietei muncii.” Pregatirea unui specialist de banca dureaza mult si costa mai mult decat in alte domenii de activitate. Neavand prea multa experienta pe piata romaneasca, ei sunt trimisi, de regula, in strainatate, acolo unde sunt marile finante. Un curs de cateva zile costa cateva mii de dolari sau euro, iar pregatirea bancherilor este continua.
Dar vanatoarea de bancheri pe piata muncii genereaza si “victime” colaterale. “Deschiderea unei sucursale in tara este extrem de dificila si riscanta. In provincie, relatiile dintre oameni sunt mult mai stranse. Se cunosc mult mai bine unii cu altii – ne dezvaluie Daniela Necefor din culisele recrutarii. Cand pleaca un manager de la o banca la alta,
pleaca impreuna cu toata clientela lui.” De aceea se apeleaza la relocari, dar miscarile sunt extrem de grele. Romanii sunt mai stabili si mai traditionalisti. Din aceasta cauza, negocierile pentru astfel de posturi sunt foarte lungi si dure. Adeseori, consultantii incearca sa aduca argumente privind
beneficiile de dezvoltare a carierei intr-o banca de-abia intrata in Romania sau intr-o sucursala noua. Ascensiunea in cariera ar putea aduce, pe termen lung, mult mai multe beneficii materiale decat un salariu mare la un moment dat.
Aspiranti la posturi de bancheri sunt foarte multi din randul absolventilor. Pentru ei, portile bancilor nu se deschid usor. Departamentele de resurse umane din banci primesc zilnic zeci de CV-uri. Alegerea se face cu foarte mare grija si dupa multe criterii. De regula, nevoia de cadre tinere, pe posturi de intrare, este asigurata prin programele de stagiatura. Colaborarea bancilor cu ASE-ul sau alte facultati cu profil economic este foarte stransa. Aceste institutii furnizeaza candidati gata evaluati.
Urmeaza apoi selectia proprie a bancilor. O alta selectie o reprezinta chiar programul de stagiatura, care poate dura intre sase luni si un an. In acest interval, tinerii isi pot da seama exact de ce inseamna munca intr-o banca si de potentialul lor. Multi nu stiu unde vor sa ajunga. Acesta este un alt filtru de selectie. Privita din exterior, munca intr-o banca este extrem de atractiva. Cand intri in mecanismele sistemului, constati ca dincolo de buzunarele mai mari si mai grele ale bancherului, se afla mult stres, multa raspundere si multa, foarte multa pregatire.
Auditor intern
“Auditorul intern este recrutat cu stetoscopul. Daca are inima, este respins.” Este o zicala care circula printre consultantii in resurse umane care “vaneaza” auditori interni.
“Profesia de auditor intern este noua in Romania, daca nu-l consideri pe “revizorul” lui Gogol tot auditor.” glumeste directorul de resurse umane de la BCR, Gabriel Drilea. Pana anul trecut, aceasta profesie nici nu avea un cadru juridic distinct prin care sa fie reglementata. Functia de auditor intern se suprapunea cu aceea de auditor financiar. De abia anul trecut au fost introduse si in Romania standardele de audit intern emise de Institutul Auditorilor Interni (IIA)din Florida, SUA. Desi suntem intr-o faza incipienta fata de ceea ce exista pe piata internationala in acest domeniu profesional, pasul este important. A fost creata chiar si o Asociatie a Auditorilor Interni din Romania (AAIR), afiliata la prestigiosul institut american. In felul acesta, persoanele interesate sa obtina o certificare la I.I.A. pot sustine examenele in Romania.
“Pana acum – explica presedintele AAIR, Mircea Poenaru – candidatii trebuiau sa mearga in strainatate. Cel mai apropiat centru autorizat de IIA era la Budapesta. Infiintarea acestei asociatii profesionale a permis si obtinerea dreptului de a intra in sistemul de organizare a examenelor de certificare internationala a auditorilor.” De doua ori pe an, in noiembrie si mai, la aceeasi data si ora precisa, intocmai ca in toata lumea, candidatii din Romania pot sustine examenele certificate de IIA. Sunt doar patru examene, dar grele. La propriu, dar si la figurat. Mircea Poenaru spune ca un astfel de certificat este o garantie pentru oricine candideaza pe un post de auditor intern intr-o companie foarte buna. “Numai faptul ca este trecut in CV-ul candidatului spune foarte mult celui care face recrutarea.”
Deocamdata, numarul auditorilor interni certificati international este extrem mic, raportat la cei zece mii (aproximativ) de specialisti existenti pe piata. Alinierea la standardele de munca ale Europei, in perspectiva integrarii, va conduce, obligatoriu, la cresterea numarului auditorilor interni, dar si la certificarea lor potrivit sistemelor internationale. “Orice societate care va dori sa iasa in lume, adica sa exporte, sa stabileasca parteneriate etc. va fi nevoita sa aiba cel putin un auditor intern si unul extern. – este de parere Adrian Covacescu, Partner Audit la Deloitte Audit. Prin asociatia creata in Romania, noi incercam sa realizam o aliniere nu numai la legislatia internationala, ci si o imbunatatire a mediului profesional, prin schimbul de informatii si experiente, sprijinirea celor care vor sa se specializeze si certifice la IIA.”
Nu rezista decat persoanele “tari”
Bogdan Ionut Speteanu a fost recrutat de Raiffeisen, unde s-a bucurat de o pregatire de exceptie in tara si in strainatate. Pentru ca nu existau, la vremea aceea, specialisti in auditul intern pe piata, banca a preferat sa-si pregateasca singura oamenii. Asa ca Bogdan Ionut Speteanu a fost sustinut sa-si obtina certificarea la IIA Florida, Statele Unite. In urma cu un an, a fost “vanat” de BCR, unde a ajuns in scurt timp directorul unitatii de audit intern.
Acum, la randul lui, creste tineri auditori. Trei chiar au fost recrutati recent din randul stagiarilor cuprinsi in noul program de “trainee” lansat de banca. “Este bine sa recrutezi auditori din interior, pentru ca au cunostinte temeinice din banca, informatii, experienta si nu mai trebuie sa investesti in partea tehnica foarte mult. Pentru acest post este greu de recrutat specialisti si pentru ca o buna parte din an esti plecat in deplasare, ceea ce ar putea afecta grav viata de familie. In plus, munca de auditor inseamna sa controlezi munca altor oameni, ceea ce nu permite crearea unui mediu si a unor relatii prea prietenoase cu colegii.
Bogdan Ionut Speteanu, director executiv Unitatea de audit intern, BCR
Specialist in riscul de piata de capital
Carte de vizita
A absolvit Facultatea de Studii Economice in Limbi Straine, ASE Bucuresti in 2001, iar acum este din nou student, in anul I la ASEBUSS.
In ianuarie 2004, a fost certificat ca auditor intern, de Institutul Auditorilor Interni din Florida, SUA.
Din septembrie 2004, urmeaza programul ACCA, Marea Britanie si este in faza finala de certificare.
Sunt combinatii de specializari si domenii pentru care facultatea nu pregateste tineri, iar pe piata romaneasca nu exista nici “veterani” cu experienta pentru ca astfel de profesii. Una dintre ele este cea de specialist in riscul de piata.
In Romania, putine sunt bancile care au, in acest moment, un specialist in market risk. “Este o pozitie nou-aparuta. Specialistul in Market Risk VaR de capital este omul care evalueaza suma pe care banca apreciaza ca ar exista pericolul sa o poata pierde in orice moment si din toate perspectivele din care ar putea aparea vreun risc – incearca sa explice, pe intelesul “nebancherilor”, Daniela Necefor de la Total Business Solutions. VaR (Value-at-risk) este doar un indicator sau unul dintre indicatorii cu care opereaza acest specialist.”
Specialistul in riscul de piata de capital este o persoana foarte importanta in banca, deoarece defineste politica de risc a bancii in cadrul tuturor unitatilor acesteia. El supervizeaza zilnic trezoreria si alte pozitii din banca. Ia decizii pentru modificarea expunerii bancii in concordanta cu evolutia pietei. Creeaza si implementeaza metodologii de managementul riscului, dezvolta diferite tipuri de analize, conduce proiecte, creeaza norme, directive, instructiuni si proceduri in domeniul managementului riscului si supervizeaza implementarea lor in activitatile bancii.
Mai pe scurt, specialistul in risc este omul care creeaza cadrul in care se misca “jucatorii” din banca. Orice iesire din “teren” trebuie sa-i fie adusa la cunostinta si aprobata de el. Laurentiu Mihailescu, Senior Market Risk, OTP Bank Romania spune ca nu este suficient sa cunosti niste indicatori sau sa citesti/descifrezi sensul informatiilor care stau la baza analizelor pe care le faci. Trebuie sa fii capabil sa creionezi o viziune globala a bancii, pe baza careia sa elaborezi o strategie in care sa se poata asigura un castig pe termen mediu raportat la un risc cat mai mic.
Specialistul in risc stabileste cadrul de miscare al dealer-ilor pe piata. Este o munca extrem de stresanta, pentru ca de decizia lui depinde decizia acestor dealeri care “inoata” direct pe piata bancara. Trebuie sa fie atent la toate detaliile si, in acelasi timp, sa nu se piarda in detalii si sa fie capabil sa-si asume decizia in cateva momente.
Stresul este un cost de oportunitate
Laurentiu Mihailescu are doar 28 de ani, dar o experienta pe care o “vaneaza” deja firmele de recrutare. Pentru ca in Romania nu exista posibilitatea sa inveti si nici sa te specializezi, practic, in domeniul riscului de piata, Laurentiu Mihailescu si-a facut o strategie chiar din timpul facultatii. “De atunci am stiut precis ce vreau sa fac. M-am inscris la Facultatea de Studii Economice in Limbi Straine pentru ca am stiut ca acolo voi veni in contact cu profesori straini. M-am inscris la un master in Franta, unde puteam sa invat si teorie, nu numai sa dobandesc abilitati practice, asa cum s-ar fi intamplat daca ma duceam la un master in America.” Atunci cand a fost sa aleaga intre ofertele de angajare, a ales-o nu pe cea mai banoasa, ci pe cea in care dorea sa se specializeze. Asa a ajuns, intr-un interval foarte scurt de timp, de la responsabil de proiecte in BRD, direct la Senior Market Risk, la OTP Bank.
Laurentiu Mihailescu, Senior Market Risk, OTP Bank Romania
Carte de vizita
A absolvit Facultatea de Studii Economice in Limbi Straine, ASE Bucuresti in 2000.
Intre anii 2002 si 2003, a absolvit un Master in Business Law la Institut de Droit des Affaires, Universitatea Sorbona, Paris.
A obtinut “Diplome d’Etudes Superieurs Specialises” – Programul de master in Finante – si control de gestiune din cadrul Universitatii din Orleans, Franta.
Arbitrajist
Arbitrajist ajungi numai dupa ce intri in piata. Este ca la inot. Degeaba inveti tehnicile. Pana nu esti aruncat in apa, n-ai de unde sti daca poti sau nu sa te tii la suprafata.
Facultatile noastre nu pregatesc arbitrajisti, asa cum se intampla in strainatate. Specializarea este prea ingusta, dar si piata noastra este inca mica. Avantajul arbitrajistilor nostri este acela ca invata mult mai multe lucruri si pot actiona in mult mai multe domenii decat colegii lor din strainatate, care sunt specializati si lucreaza fix pe domeniul in care au fost pregatiti.
Este o profesie prin definitie a tinerilor. Este dovedit ca ei au capacitatea mai mare de a risca, au mai multa rezistenta la stres si au “sange” in vine. Aceasta este, de fapt, si vorba care circula despre ei. Daca vrei sa recrutezi un arbitrajist bun, trebuie sa afli doar daca “are sange in el.” Nu mai trebuie alte referinte. Se “vaneaza” insa greu un astfel de om. Nu poate fi luat decat de la o banca, adica de la concurenta. Ceea ce inseamna plata unui salariu cu 25-30% mai mare.
Pregatirea unui arbitrajist in banca dureaza doi-trei ani, numai pentru a intelege bine domeniul. Postul, odata ocupat, aduce multe satisfactii. Cele materiale sunt cele mai vizibile. Un astfel de specialist, angajat pe una din marile piete financiare din Europa de Vest sau America, in zece ani “s-a ajuns”. Adica nu-i mai trebuie bani. Dar nici sa mai munceasca in domeniu nu mai poate. Meseria este extrem de solicitanta psihic. Uzura este atat de mare incat, obligatoriu, arbitrajistul iese din ring cand este inca tanar. Multi se orienteaza spre zona antreprenoriala, pentru ca sunt oameni curajosi. Altii ajung in pozitii de top in sistemul finantelor.
Cei mai mari directori de banca provin din randul arbitrajistilor. Sunt oamenii care stiu cel mai bine ce se intampla in banca si in afara ei.
Singura problema este ca posturi de arbitrajisti sunt putine. si in lume, si la noi. Din estimarile facute de specialistii bancari, anual ar fi disponibile cam zece posturi. Lupta pentru ocuparea lor este stransa, dar merita.
Cine nu risca nu castiga!
A inceput sa lucreze la banca inca de pe vremea studentiei. S-a dus la BCR sa faca un studiu de caz pentru lucrarea de diploma si n-a mai plecat. A avut noroc, pentru ca banca avea nevoie chiar atunci de forte suplimentare. A intrat sa lucreze in trezorerie, dar in partea de back office. Adica in serviciul suport, care asigura datele necesare pentru functionarea arbitrajului.
“In momentul acela, nu stiam ce inseamna trezoreria, pentru ca nu inveti asa ceva la facultate. Am fost trimis la tot felul de cursuri, prin toata lumea. Am vizitat foarte multe banci pentru a vedea exact cum fac altii. Baza mi-am facut-o usor, dar e mare diferenta intre ce scrie in carti si realitate.” Acum este formator de piata. A crescut odata cu piata. In sase ani, a ajuns seful arbitrajistilor de la BCR. Dupa atatia ani, meseria continua sa-l fascineze. Jocul cu riscul este ca un drog. Intuitia este, adeseori, salvarea unui arbitrajist. Adrian Parvulescu se asteapta ca piata de capital sa creasca foarte mult in viitorul apropiat. Se asteapta venirea unor fonduri puternice in Romania, crearea fondurilor de pensii, dar si marile companii vor avea nevoie de trezorierii lor, daca vor sa intre sau sa ramana in competitie.
Adrian Parvulescu,
Chief Dealer, BCR
Carte de vizita
In 1997, a absolvit Facultatea de Comert din cadrul ASE Bucuresti.
In fiecare an participa la cate un curs de specializare in strainatate: 1998: Risk Management, Texas A&M International University and Agricultural Bank of Greece, in Atena, Grecia; Assets-Liabilities Management Instruments, Euromoney, in New York, SUA; 1999: Implementing and Evaluating Risk Management technology, Institute for Management Research, in Amsterdam, Olanda; 2000: Reuters infoworld 2000, in Geneva, Elvetia etc.
Tot anual, participa la schimburi de experienta, conferinte de specialitate, congrese in SUA, Marea Britanie, Germania, Polonia si chiar Bucuresti, unde au inceput, incet, incet, sa se adune bancherii pentru a discuta probleme serioase si a impartasi experiente utile pentru roata lumea bancara.
