Potrivit unui raport al departamentului post-privatizare din cadrul Autoritatii de Privatizare si Administrare a Proprietatii Statului (APAPS) din 1992, an in care a fost infiintat FPS-ul, au fost incheiate 10.069 contracte de vanzare-cumparare a societatilor comerciale. Numarul contractelor reziliate mai precis a privatizarilor facute cu investitori care nu au respectat clauzele a fost de 1.255. Oficiali ai APAPS sunt de parere ca procentul de 10%, atat cat inseamna privatizarile ratate, nu e
Potrivit unui raport al departamentului post-privatizare din cadrul Autoritatii de Privatizare si Administrare a Proprietatii Statului (APAPS) din 1992, an in care a fost infiintat FPS-ul, au fost incheiate 10.069 contracte de vanzare-cumparare a societatilor comerciale. Numarul contractelor reziliate mai precis a privatizarilor facute cu investitori care nu au respectat clauzele a fost de 1.255.
Oficiali ai APAPS sunt de parere ca procentul de 10%, atat cat inseamna privatizarile ratate, nu este unul foarte mare. Dar valoarea pierderilor evaluata la aproximativ 200 milioane de dolari este, totusi, una foarte mare.
In ultimul timp, conducerea APAPS a facut mai multe sesizari catre organele de cercetare penala. Printre companiile asupra carora planeaza acuzatia realizarii unor afaceri ilegale se numara CNM Romline Constanta, Ventilatorul Bucuresti, Tehnoton Iasi, Plafar Bucuresti, Tutunul Romanesc, Hercules Baile Herculane, Conpet Ploiesti etc. Dintre acestea, specialistii spun ca istoria Romline Constanta este cea mai interesanta. Din peste 140 de nave, cat existau la sfarsitul anului 1989, Romline mai are anul acesta doar patru nave de transport si acelea sunt arestate in porturi europene pentru datorii foarte mari. In cazul acestei companii, pierderile sunt estimate la aproape 300 milioane de dolari.
In acelasi timp, in momentul de fata, in instantele judecatoresti se judeca 1.303 dosare care tin de societatile aflate in proprietatea statului sau de companiile privatizate in ultimii zece ani. Dintre acestea, 403 dosare penale tin de acordarea dividendelor si de anumite clauze moratorii, 162 au legatura cu licitatiile facute de companii, iar 161 contracte se refera la penalitati la contracte de vanzare-cumparare de actiuni. Instantele judecatoresti mai trebuie sa hotarasca soarta a sapte contracte de vanzare-cumparare de actiuni, 14 contracte de restructurare si 56 constituiri si executari de gajuri.
Exista insa destule voci care spun ca ingineriile financiare de pe urma privatizarilor vor iesi la iveala doar dupa ce marile companii nationale vor fi scoase la privatizare. De pe urma acestor companii statul ar trebui sa castige cel putin zece miliarde de dolari. Este vorba de Societatea Nationala a Petrolului, „Petrom”, (evaluata la 2,1-2,5 miliarde de dolari), companiile din cadrul fostului Romgaz – Transgaz, Exprogaz si Distrigaz (cotatie posibila: 1,5-1,6 miliarde de dolari), companiile din fostul Renel (cotate la aproape doua miliarde dolari), Societatea Posta Romana (cel putin un miliard dolari), Banca Comerciala Romana (1,1-1,2 miliarde dolari), Societatea Nationala „Tarom” (aproape un miliard dolari).
Societatile nationale nu au scapat nici ele din vizorul celor pusi pe capatuiala pe banii statului. In cele mai simple cazuri, furturile au fost realizate sub ochii ingaduitori ai autoritatilor statului. Un exemplu este societatea de transport a produselor petroliere Conpet SA, care a inregistrat numai in anul 2000 furturi din conducte de circa 300 de miliarde de lei. Directorul Conpet, Constantin Zidaru, a intrerupt in toamna anului trecut transportul petrolului pe conducte si a solicitat sprijinul autoritatilor pentru stoparea furturilor.
Societatile nationale au pierdut din compensari
Un scandal asemanator a izbucnit recent in legatura cu livrarile de gaze naturale nefacturate sau facturate la preturi preferentiale. Presiunile exercitate de diverse grupuri de interese au limitat aria controalelor efectuate de organele abilitate la societatile desprinse din fosta SN Romgaz. Astfel, in prezent nu exista o estimare oficiala a pagubei provocata statului prin aceste livrari de gaze naturale. Neoficial, valoarea pagubelor depaseste 180 de milioane de dolari. Dar nu s-au inventariat decat partial aceste operatiuni. Cert este insa ca paguba nu poate fi recuperata, deoarece beneficiarii gazelor naturale au contracte in regula incheiate cu Romgaz.
Daca in privinta SN Romgaz lucrurile par sa fie ceva mai simple, in ceea ce priveste alte doua companii – SN Petrom si fosta companie de electricitate Conel – pagubele au fost provocate prin manevre mai subtile. Pagubele provocate societatii Petrom de contracte incheiate cu scandaluri celebre – cazul Sunoil fiind cap de afis – reprezinta doar o treime din valoarea totala oficiala, respectiv 3.000 de miliarde lei. Cea mai mare parte a pagubelor a fost provocata, conform afirmatiilor directorului general al Petrom, Ion Popa, de sistemul de compensare : „Noi am ramas cu datoriile la buget, iar intermediarii au dezvoltat o piata secundara. La inceput, compensarile reprezentau jumatate din incasari, dar ulterior am renuntat la ele si am diminuat mult aceasta pondere. In urma lor am ramas cu datorii de aproape 2.000 de miliarde lei. Apoi am eliminat compensarile. De aici au aparut o serie intreaga de presiuni asupra noastra. Societatile care lucrau cu ordine de compensare s-au plans la prefecturi ca Petrom le baga in faliment”, a afirmat directorul SNP.
Tot sistemul bonurilor de compensare a provocat cele mai mari pagube la Conel, inainte ca aceasta companie sa se divizeze. Practic, 30% din energia livrata astepta facturarea prin bonuri de compensare. La fiecare bon, intermediarul castiga 10- 25% din valoarea facturii, iar Conel incasa banii cu intarziere sau in unele cazuri deloc. Serviciile prestate de diverse firme pentru Conel, pentru care compania elibera bonuri de compensare, erau in majoritatea cazurilor suprafacturate, astfel incat firma privata sa nu aiba de suferit. In schimb, pagubele se transferau la Conel, care a pierdut astfel aproximativ 8.000 de miliarde lei in noua ani, adica aproximativ 700.000 de dolari.
Sidex a functionat in favoarea grupului Balli
Timp de noua ani s-a afirmat ca este necesara mentinerea in functiune a combinatului galatean. Cu toate acestea, fiecare luna de functionare a echivalat, pentru Sidex, cu un milion de dolari pierderi.
„Daca cineva va face o investitie ca sa afle actionariatul celor 1.600 de firme cu care Sidex are contracte, va avea mari surprize”, afirma Petrisor Peiu, ost presedinte al Consiliului de Administratie. Concret, peste 400 de firme capusa, apartinand clientelei politice de diverse orientari, deruleaza afaceri cu Sidex. Afaceri atat de rentabile, incat combinatul a acumulat pierderi si datorii de aproximativ 100 de milioane de dolari.
Cea mai mare afacere de acest gen a fost derulata de grupul de firme Balli, in calitate de actionar majoritar(60%) la casa de comert Sidex International, cu sediul la Londra. Aceasta firma mixta, la care combinatul galatean detine numai 40% din actiuni, a reprezentat practic parghia prin care Balli a controlat activitatea combinatului. In 1998, prin Sidex International s-au derulat 40% din exporturile Sidex si 60% din importurile de minereu contractate. Desi combinatul era actionar la casa de comert, administratorii nu au avut(sau nu au fost interesati sa obtina) acces la documentele de achizitie a minereului sau la cele de comercializare a produselor. Sidex International a beneficiat de un comision de 3% din valoarea facturilor pentru orice operatiune de import sau export, in timp ce celelalte case de comert care au derulat contracte cu firma din Galati au practicat un comision de 1,2%. In plus, taxa pentru orice transport intermediat de Sidex International era de 9 dolari/tona, fata de numai 4,5 dolari/tona, cat se practica in mod curent. Astfel, pentru fiecare transport de minereu sau tabla, casa de comert inregistra un profit de 600.000 de dolari. Pentru contractele de export, Sidex International achita catre combinat numai 70-90 % din valoarea facturii, diferenta urmand sa fie achitata dupa vanzare. Combinatul si-a asumat riscul ca marfa sa poata fi vanduta sub pretul de productie si producatorul sa suporte diferentele. Sidex International a vandut tabla produsa la Sidex sub pretul pietei, dar tot unor firme apartinand grupului Balli: in Europa catre MAG Steel si in America la Balli North America si Webco. Astfel, toate profiturile din activitatea Sidex erau transferate catre firme din cadrul grupului Balli, in timp ce partea romana sustine ca Sidex International mai are de platit 21 de milioane de dolari. Daca la aceasta suma se adauga si diferentele de comisioane, cele de transport si cele provenite din achizitionarea minereului, suma totala de care a beneficiat Balli din contractele cu Sidex incheiate prin Sidex International, depaseste 65 de milioane de dolari. tr
r
Privatizarea RomTelecom, intre comisioane si subevaluarer
Prezentat in nenumarate cazuri drept „afacerea secolului”, contractul de privatizare a RomTelecom a starnit scandaluri inca inainte de semnarea lor. Care nici acum nu s-a terminat, tinand cont de faptul ca rezultatele unei anchete pe marginea acestei privatizari urmeaza sa fie date publicitatii saptamana aceasta. Mai intai, scandalul a inceput pe seama firmei Goldman Sachs, care acorda consultanta pentru privatizarea RomTelecom. Era vorba de comisionul de 0,9% din valoarea contractului de privatizare, pe care Goldman Sachs trebuia sa-l primeasca de la statul roman. Dar cum in contractul semnat cu statul roman se spunea clar ca, in bani, comisionul trebuie sa fie de noua milioane de dolari, statul roman a trebuit sa mai scoata sase milioane de la buget. Pentru ca 0,9% din 675 milioane de dolari, cu cat s-a vandut RomTelecom, insemna doar trei milioane de dolari. Ulterior s-a mai spus ca Goldman Sachs a impus mai multe conditii bizare care au determinat retragerea companiilor France Telecom si Deutsche Telekom. In final, scandalul a fost facut pe faptul ca RomTelecom a fost vandut la un pret minim, chiar daca se putea obtine cu cel putin 100 de milioane de dolari mai mult. Neintelegerile dintre fostul ministru al Privatizarii Sorin Dimitriu si cel al Comunicatiilor Sorin Pantis, au alimentat si ele ceata in care intrase RomTelecom. S-a vorbit, de asemenea, despre anumite comisioane pe care investitorul grec OTE le-a platit pentru semnarea contractului de privatizarer