Pierderile consecutive sau refuzul de a cere rambursări de TVA sunt două argumente, conform  strategiei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF)  din 2010, pentru declanşarea controalelor. Deşi aceste metode de depistare a evazioniştilor au acoperire în legislaţie, punerea lor în practică afectează şi firme corecte care, din cu totul alte motive, înregistrează pierderi sau nu depun cereri de rambursare a TVA. Planul ANAF prezumă, astfel, vinovăţia celor controlaţi.
„Aşa cum spune şi Codul de procedură fiscală, relaţiile între contribuabili şi organele fiscale ar trebui să fie fundamentate pe buna-credinţă, nu să se prezume reaua intenţie a contribuabilului. Aceasta înseamnă că ANAF nu ar trebui să aibă în vedere criterii de genul nesolicitarea TVA la rambursare sau înregistrarea de pierderi pe o perioadă mai lungă, mai ales în contextul economic actual“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert.
În realitate, presupunerile ANAF se pot dovedi complet eronate. În funcţie de specificul afacerilor, pierderile sunt, în multe cazuri, fireşti.
Pierderi egal evaziune
„O parte dintre aceste societăţi ar putea justifica aceste pierderi fiscale din cauza crizei economice sau din alte cauze, ca de exemplu investiţii considerabile sau strategii de piaţă pentru atragerea clienţilor. Pe de altă parte, pot exista contribuabili care au profit, dar mai mic decât ar trebui şi, prin acest obiectiv, nu ar fi supuşi inspecţiei fiscale“, explică Cristina Clujescu, tax manager în cadrul Ernst&Young, care consideră că aceste obiective ale ANAF nu sunt corecte faţă de toţi contribuabilii.
De altfel, într-o intervenţie televizată, ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, a declarat că a primit numeroase plângeri de la firme care au fost controlate pentru că au „activitate redusă“.
În opinia lui Sorin Istrate, ANAF face o confuzie între cash flow şi profit,  atunci când analizează activitatea firmelor cu pierderi. „Dacă o companie are disponbil de numerar pentru derularea afacerii  fără să înregistreze profit, nu înseamnă neapărat că face evaziune fiscală. În multe situaţii, compania-mamă alege să îşi finanţeze filiala din România, chiar dacă aceasta înregistrează pierderi, din motive ce ţin de consolidarea poziţiei pe o anumită piaţă sau pentru că la nivel de grup se realizează acea sinergie generatoare de profit. De asemenea, sunt domenii de business care necesită investiţii substanţiale înainte de a se genera profituri“, spune acesta.
O astfel de abordare din partea ANAF descurajează realizarea de investiţii sau menţinerea businessurilor care, în mod evident, presupun şi menţinerea locurilor de muncă, chiar dacă firmele se văd nevoite să suporte unele pierderi.
De asemenea, faptul că unele firme nu cer rambursări de TVA nu înseamnă, de fiecare dată, că au ceva de ascuns în cazul unui control. „Poate unele dintre aceste societăţi se aşteaptă în scurt timp la sume mari de TVA de plată şi consideră că nu este necesar sau fezabil să ceară rambursarea de TVA sau vor să aştepte până la acumularea unei anumite sume pentru a cere rambursarea“, precizează Cristina Clujescu.
Pe de altă parte, specialiştii spun că firmele corecte confruntate cu astfel de controale pierd timp şi bani, alocând resurse umane care să fie la dispoziţia inspectorilor.
Timp şi bani irosiţi
Cu toate acestea, abordarea Fiscului ar putea aduce şi unele beneficii pentru cei controlaţi, potrivit lui Dan Scwartz, managing partner, Scot & Company Consulting.
„Pentru cei corecţi, controlul fiscal nu este decât o problemă de timp şi energie consumate cu ocazia efectuării lui. Problema unei aşa-zise prezumții de vinovăţie nu se poate pune ci, dimpotrivă, se poate spune că, pentru companiile corecte, controlul fiscal efectuat înainte de scurgerea peioadei de prescripţie fiscală este chiar benefic, întrucât inspectorii fiscali pot să descopere pe parcursul derulării acestuia eventuale erori apărute neintenţionat în contabilitate şi/sau în raportările fiscale şi, drept urmare, să stopeze acumularea de dobânzi şi penalităţi de întârziere“, spune acesta.
Aceste direcţii de strategie ale ANAF sunt desprinse din jurisprudenţa europeană, care admite că pierderile înregistrate în mai mulţi ani consecutivi sau nedepunerea cererilor de rambursare a TVA au un risc mai mare de evaziune fiscală.
Însă experţii în fiscalitate cred că ANAF s-ar putea concentra, mai întâi, asupra colectării integrale a sumelor ­declarate de contribuabili sau a informatizării administraţiei fiscale, ambele fiind măsuri care nu ar afecta firmele corecte şi ar aduce mai mulţi bani la bugetul statului.