Firmele occidentale plănuiesc mai multe investiții în sectorul gazelor din Egipt
Firmele occidentale plănuiesc mai multe investiții în sectorul gazelor din Egipt! De când Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie 2022, gazul natural lichefiat (GNL) a devenit sursa de energie de urgență din întreaga lume. Acest lucru se datorează faptului că nu este nevoie de mult timp și bani pentru a construi infrastructura asociată cu energia transportată prin conducte. Având în vedere importanța sa tot mai mare în buna funcționare a economiilor mondiale, a devenit, de asemenea, o armă politică vitală pentru cumpărătorii și furnizorii cheie, care încearcă din 2022 să se poziționeze cel mai avantajos pe piața globală a GNL.
În acest sens, SUA a făcut pași enormi în producție, care a sărit de la producția zero înainte de 2016 la a deveni cel mai mare exportator de GNL din lume în 2023. Fără rezerve de gaze recuperabile la fel de mari, China a încercat să-și asigure viitoarele aprovizionări cu GNL prin mai multe acorduri pe termen lung cu producători importanți din întreaga lume, în special în Orientul Mijlociu, pe lângă Rusia.
Pentru SUA și aliații săi, dezvoltarea unor relații suplimentare de aprovizionare cu GNL pe termen lung a fost dificilă, dar Egiptul rămâne o perspectivă cheie. În consecință, se lucrează la noi inițiative pentru a se asigura că problemele financiare actuale ale țării nu pun în pericol această strategie energetică occidentală mai largă.
Pentru Occident, Egiptul este desemnat ca un aliat critic
Pentru Occident, Egiptul este desemnat ca un aliat critic în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord din două motive cheie – unul legat de energie și celălalt de geopolitică. Pe partea de energie, pe lângă rezervele sale modeste de petrol de aproximativ 3,3 miliarde de barili, are rezerve de gaze estimate în mod conservator la aproximativ 1,8 trilioane de metri cubi (Tcm). Este, de asemenea, singura țară din estul Mediteranei cu capacitate operațională de export de GNL și, prin urmare, este poziționată ideal pentru a deveni principalul hub regional de export pentru gaze.
De asemenea, poziționarea sa geografică înseamnă că controlează principalul punct de strangulare al Canalului Suez, prin care sunt transportate aproximativ 10 % din petrolul și GNL din lume. De asemenea, controlează conducta vitală Suez-Marea Mediterană, care merge de la terminalul Ain Sokhna din Golful Suez, lângă Marea Roșie, până la portul Sidi Kerir, la vest de Alexandria, în Marea Mediterană.
Aceasta este o alternativă crucială la Canalul Suez pentru transportul petrolului din Golful Persic în Marea Mediterană. Importanța Canalului Suez pentru sectorul energetic global este sporită și mai mult de faptul că este unul dintre puținele puncte de tranzit majore care nu este controlat de China.
Un important acord Iran – China
Mai exact, Beijingul deține deja controlul efectiv asupra Strâmtorii Ormuz prin intermediul „Acordului de cooperare cuprinzătoare pe 25 de ani Iran-China”, așa cum am dezvăluit pentru prima dată oriunde în lume în articolul meu din 3 septembrie 2019 pe această temă și analizat în întregime în cea mai recentă carte a mea, scrie Simon Watkins pentru Oil Price.
Același acord oferă Chinei un control asupra strâmtorii Bab al-Mandab, prin care mărfurile sunt transportate în sus prin Marea Roșie spre Canalul Suez înainte de a se deplasa în Marea Mediterană și apoi spre vest. Acest lucru a fost realizat în timp ce se află între Yemen (Houthi fiind susținuți de mult timp de Iran) și Djibouti (asupra căruia China a stabilit o stăpânire prin datorii legate de proiectul său multigenerațional de acaparare a puterii – „Inițiativa Belt and Road”).
Egiptul deține o poziție unică în Orientul Mijlociu și în lumea arabă
Din perspectivă geopolitică, Egiptul deține o poziție unică în Orientul Mijlociu și în lumea arabă. Timp de decenii, lumea arabă a fost văzută ca principalul susținător al ideologiei „pan-arabe”, care crede că puterea durabilă poate fi găsită doar în unitatea politică, culturală și socio-economică a arabilor care a apărut după cele două războaie mondiale.
Cel mai puternic susținător recent al filozofiei a fost președintele Egiptului din 1954 până în 1970, Gamal Nasser.
Printre cele mai palpabile semne ale acestei mișcări la acea vreme s-au numărat formarea uniunii Republicii Arabe Unite formate între Egipt și Siria din 1958 până în 1961, formarea OPEC în 1960, seria de conflicte cu Israelul vecin din acea perioadă și apoi embargoul petrolier din 1973/74.
Prin aducerea acestui lider al lumii arabe de partea lor, SUA și aliații săi speră să compenseze impactul geopolitic negativ al aliatului pe termen lung al Arabiei Saudite, care a fost pierdut în fața blocului China-Rusia. Din punct de vedere politic și istoric, Egiptul este cel puțin la fel de lider în lumea arabă ca și Arabia Saudită.
Un val de firme occidentale care au încheiat tranzacții în Egipt în ultimii ani
Din aceste motive duble, a existat un val de firme occidentale care au încheiat tranzacții în Egipt în ultimii ani, în special după 24 februarie 2022. Chevron a fost principalul operator american de la început, cu un anunț în decembrie 2022 că a atins cel puțin 99 de miliarde de metri cubi de gaz cu sonda sa de explorare Nargis-1 din estul Deltei Nilului, la aproximativ 60 de kilometri nord de Peninsula Sinai.
După aceea, a venit un anunț despre descoperirea cu Eni din Italia a unui câmp de gaze offshore potențial uriaș în zona sa de concesiune din Marea Roșie, axat pe sonda Nargis-1. Acest lucru a sporit prezența sa deja semnificativă în estul Mediteranei prin operarea câmpurilor masive Leviatan și Tamar din Israel și a proiectului Aphrodite din largul Ciprului.
În iulie, s-a raportat că Eni intenționează, de asemenea, să foreze două noi sonde în uriașul câmp Zohr în a doua jumătate a anului 2025, cu investiții estimate la 160 de milioane de dolari. Acest cap de pod a fost folosit de atunci de alte câteva dintre marile companii petroliere internaționale ale aliaților săi, în special Shell și BP din Marea Britanie.
Câmpurile de gaze din Egipt se vor dezvolta în următorii trei ani
Acesta din urmă a declarat că va investi 3,5 miliarde de dolari în explorarea și dezvoltarea câmpurilor de gaze din Egipt în următorii trei ani. Această sumă ar putea fi dublată dacă activitatea de explorare produce noi descoperiri. Între timp, Shell a început dezvoltarea celei de-a zecea faze a concesiunii West Delta Deep Marine (WDDM) din Marea Mediterană. Acest lucru a venit după ce firma britanică și partenerul său au dezvoltat cele nouă faze anterioare de dezvoltare ale concesiunii WDDM, care cuprinde 17 zăcăminte de gaze. Același consorțiu condus de Shell a fost de acord să înceapă cea de-a 11-a fază a WDDM. În mod ironic, acest val de dezvoltare a exacerbat problemele valutare ale Egiptului.
Egiptul datorează Eni peste 1,25 miliarde de dolari pentru costurile legate de dezvoltările sale energetice, potrivit surselor din industrie. Cu toate acestea, capacitatea țării de a-l plăti a fost afectată de devalorizarea de aproximativ 60% a lirei egiptene din martie anul acesta. Acestea fiind spuse, Egiptul rămâne prea important pentru SUA și aliații săi din perspectiva energetică și geopolitică pentru a-l lăsa să alunece și mai mult în criza economică.
Egiptul intenționează să restabilească producția normală la câmpurile sale de gaze naturale până în vara viitoare
Într-adevăr, țării i s-a permis pe 6 martie să-și extindă pachetul de sprijin financiar de 8 miliarde de dolari cu FMI și rămân alte oferte de ajutor financiar deschise de la Banca Mondială și de la UE. Având în vedere aceste asigurări, pe 19 septembrie, prim ministrul Mostafa Madbouly a anunțat că țara intenționează să restabilească producția normală la câmpurile sale de gaze naturale până în vara viitoare.
În acest sens și pentru a-și consolida și mai mult poziția de centru regional cheie de transport și comerț cu energie, pe 23 septembrie a primit o declarație din partea Ministerului Petrolului din Egipt că lucrează la modalități de accelerare a planurilor de dezvoltare și producție pentru câmpurile de gaze naturale și țiței cu Eni.
Ambele părți au discutat recent despre progresul zăcămintelor firmei italiene din regiunea mediteraneană de est, inclusiv conectarea câmpului de gaze Cronos din Cipru la instalațiile egiptene de pe coasta mediteraneană și apoi retransportul gazului pe piețele externe.
