Nu veti vedea niciodata un copywriter preocupat de lipsa "cinciarului" de rosu, pentru inchiderea jocului de Solitaire. In publicitate, jocurile de tip "action" sunt la mare pret. Unreal, Quake sau Max Payne sunt brand-uri in care crede orice publicitar care se respecta. Mai calculati, brokerii merg pe mana jocurilor de strategie. Alta lume, alte valori. Miza unui Starcraft sau Age of Empires jucat cu colegul de la SVM-ul concurent ar face sa tresara inima oricarui broker.Zilnic, in birourile di
Nu veti vedea niciodata un copywriter preocupat de lipsa „cinciarului” de rosu, pentru inchiderea jocului de Solitaire. In publicitate, jocurile de tip „action” sunt la mare pret. Unreal, Quake sau Max Payne sunt brand-uri in care crede orice publicitar care se respecta. Mai calculati, brokerii merg pe mana jocurilor de strategie. Alta lume, alte valori. Miza unui Starcraft sau Age of Empires jucat cu colegul de la SVM-ul concurent ar face sa tresara inima oricarui broker.
Zilnic, in birourile din Romania se produc drame. Clasamentele se fac si se desfac, campionii vin si trec. Asa trece gloria lumii. Dar tocmai aici e farmecul. Altfel, nu poate fi explicata graba cu care unii angajati vin cu noaptea in cap la serviciu si greutatea cu care isi desprind ochii de ecranul calculatorului, desi programul de lucru s-a terminat demult.
Printre jucatorii patimasi, exista doua categorii: unii care joaca dupa terminarea serviciului si altii care mai „fac una mica” si in timpul orelor de lucru. In orice caz, si unii si altii au un singur „dusman” de temut: seful. Si, uneori, sanctiunile pot fi dure.
Totusi, exista si sefi care te lasa sa-ti faci „damblaua”. Iar aceasta permisivitate se datoreaza tocmai politicii unor companii de a da posibilitatea angajatilor sa lucreze relaxat, in speranta cresterii eficientei acestora. La GeCAD Software, spre exemplu, programatorii au voie sa se joace pe calculatoarele companiei, fara teama sanctiunilor, dupa ora 18.00. Preferintele celor de aici se numesc Max Payne, Unreal, Quake, Need for Speed sau Age of Empires. Lucrurile stau asa si pentru ca boss-ul de aici, Radu Georgescu, este, la randul lui, pasionat de jocuri. „La noi nu exista sanctiuni. Seful nostru vrea ca toti sa ne simtim confortabil la serviciu, mai ales ca, pe vremuri, se juca si el in retea cu noi”, spune Mihai Dumitrescu, programator la GeCAD.
Jucatorii sunt destul de conservatori
Ca in orice alt domeniu, si comunitatea jucatorilor este diversa: exista gameri de retea, de Internet sau, pur si simplu, tipi care se lupta singuri cu computerul. Cei din prima categorie sunt cei mai numerosi. Cu totii insa sunt destul de reticenti cand vine vorba de schimbarea jocului. Exista companii in care se joaca acelasi lucru ani intregi. De exemplu, in ceea ce priveste jocurile de strategie, prin 96 – 97, acestea se rezumau la Warcraft II si, uneori, Starcraft. Si, chiar daca intre timp au aparut altele mai spectaculoase, Starcraft ramane si acum in top. Jocurile de actiune au evoluat, totusi, ceva mai rapid: de la clasicul Quake 1 pana la Unreal, Counterstrike sau Max Payne.
Si la DArcy, e un mediu propice pentru jocurile in retea. Aici, la moda sunt Starcraft, Tomb Rider si Quake. Aici, seful, desi nu stie, este probabil, un baiat de zahar. E adevarat ca nici angajatii nu intrec masura, jucand numai in afara programului. „Inainte de a lucra la DArcy, jucam Duke Nukem 3. Acum, m-am adaptat exigentelor serviciului”, afirma Cristian Neatu, PR Manager la DArcy.
La firma de PR Milenium, politica interna este de-a dreptul liberala. Dan Popov, Account Manager in cadrul companiei, admite ca, uneori, angajatii se joaca chiar si in timpul programului. „E o metoda antistres. Trebuie sa pleci la o intalnire si primesti un telefon din care afli ca aceasta s-a amanat cu o jumatate de ora. Nu prea ai ce face in perioada asta, asa ca deschizi un joc”, explica acesta. Counterstrike este aici un joc de legenda. Cand l-au descoperit, angajatii veneau si in week-end la birou ca sa mai traga o impuscatura.
Pana la urma, toate aceste cazuri sunt fericite. In general, in companiile din Romania, jocurile sunt interzise. Asta nu inseamna ca angajatii nu incearca sa se adapteze conditiilor neprielnice. Astfel, fiecare zi de munca se transforma in-tr-un joc de-a soarecele si pisica din care seful nu iese intotdeauna castigator.
De-a lungul timpului, jucatorii „oprimati” au dezvoltat veritabile strategii de inselare a vigilentei boss-ului. Pozitionarea biroului astfel incat cel care intra pe usa sa nu poata vedea ecranul computerului si semnalele sonore sau vizuale transmise jucatorilor de cel care observa primul silueta amenintatoare a sefului sunt doar cateva din stratagemele folosite.
Strategii de la producatorii de calculatoare
Companiile producatoare de calculatoare au observat si ele aceasta necesitate stringenta a jucatorilor de birou. Din acest motiv, s-a inventat ingenioasa comanda Alt+Tab care minimizeaza fereastra unui joc aflat in derulare. De altfel, in Germania, s-a iscat un intreg scandal, pentru ca multe companii pierdeau zeci de milioane de marci din cauza timpului pierdut de angajati cu jocurile la serviciu. Exagerand putin, sociologii au botezat polemicile pe aceasta tema „fenomenul Alt+Tab”. Cei de la Apple au fost si mai ingeniosi, inventand asa-numita comanda „boss-control” (Cmd+B). In momentul in care gamer-ul simte in ceafa rasuflarea sefului nu are decat sa recurga la aceasta comanda si, ca prin minune, fereastra de joc se transforma inocent intr-una noua, plina cu grafice, cifre si texte.
Glumind putin, jocurile pot reprezenta si un factor de progres pentru o companie. Cei mai multi jucatori incearca sa-si configureze computerul special pentru a corespunde exigentelor de retea: memorie multa, placi grafice performante si monitoare generoase. Un up-grade serios oferit de companie te poate face mai competitiv in luptele cibernetice. Desi determinata sa cheltuie bani, compania va beneficia de cele mai bune configuratii ale momentului. Totusi, cazurile cand admixnistratorii firmelor accepta sa scoata bani din buzunar pentru astfel de „prostii” sunt destul de rare.
Cele mai populare jocuri
1.Unreal (action – shooter)
2.CounterStrike (action – shooter)
3.Starcraft (strategie)
4. Quake (action – shooter)
5. Age of Empires (strategie)
6. Max Payne (action – shooter)
7. Need for Speed (racing)
8. Tomb Rider (action)
9. Jocuri pe Internet (bridge, canasta, sah, table)
10. Solitaire, Tetris, Mineswipper
Jocurile pe computer rezolva conflictele latente
Psihologul Maria Dimitropol crede ca jocurile pe calculator practicate la serviciu sunt specifice exclusiv firmelor de stat. „In general, institutiile de stat au un regim mai putin sever, din cauza schemelor umflate care fac ca un numar mic de responsabilitati sa revina unui numar redus de persoane.” Si in cazul companiilor private exista persoane care se joaca, insa intr-o proportie mai redusa, afirma Maria Dimitropol. Jucatorii au o personalitate demonstrativa, intrucat simt nevoia unui succes imediat, care sa le dovedeasca abilitatile. In acelasi timp, persoanele care au un anumit grad de dependenta fata de joc simt nevoia evadarii dintr-o realitate care, uneori, este usor frustranta. Jocul, chiar daca este practicat la maturitate, ramane totusi o caracteristica a copilariei. „Aceste jocuri, oricat de inteligente ar fi, creeaza o oarecare ruptura de realitate. Totusi, confruntarea din timpul jocului are meritul de a rezolva multe din conflictele latente”, explica Maria Dimitropol.
Daca te joci prea mult, poti fi concediat
Directorul de resurse umane al grupului Ringier, Cosmina Noaghea, crede ca jocurile pe calculator, in special, cele de strategie sau de echipa, pot avea si efecte pozitive. „Scopul declarat al acestora este divertismentul. Insa, teoretic, la serviciu, venim sa muncim, nu sa ne distram. Acestea pot fi admise ca un prilej de destindere, cu conditia sa nu se prelungeasca. Se poate ajunge la dependente, iar asta are efecte nefavorabile atat asupra celui care joaca, cat si asupra companiei”, sustine Cosmina Noaghea. Desi nu exista strategii speciale de resurse umane pentru interzicerea jocurilor in timpul programului, de obicei, companiile stipuleaza restrictii in regulamentele de ordine interioara. Penalizarile pot merge de la avertismentul verbal sau scris, retinerea din salariu (maximum 10% lunar, eventual, pe perioade mai lungi) chiar pana la concediere pe motiv de indisciplina.r
r
Si sefii se joaca, nu-i asa?r
r
Bogdan Naumovici, director de creatie la Leo Burnett, nu este deloc deranjat de cei care se joaca in timpul orelor de program. Asta poate si pentru ca si el este un jucator impatimit. „La serviciu nu prea mai joc, pentru ca avem instalat pe calculatoare Windows NT. Insa colegii mei care lucreaza pe Mac-uri se pot juca si chiar o fac”, afirma Bogdan Naumovici. In general, in industria publicitatii, cel mai mult se joaca Quake, Unreal si Need for Speed. Preferintele directorului de creatie de la Leo Burnett sunt insa mult mai variate. „Pe langa jocurile de tip action, le prefer si pe cele sportive, de genul NBA sau Medal of Honour si, in egala masura, pe cele de strategie. Ani la rand, am jucat Panzer General”, conchide Naumovici.r
r
Ziaristul Mircea Toma sustine ca acum nu are timp sa se joace pe calculator, insa asta nu inseamna ca nu a facut-o pana acum. „Preferam in special cele mai la indemana jocuri si anume cele preinstalate in Windows, de genul Solitaire sau Mineswipper. Cu preferinta mai mare pentru unul sau pentru celalalt”, ne spune Toma. Despre jocurile pe computer, ziaristul Academiei Catavencu crede ca sunt o forma de odihna activa, insa doar atata timp cat nu se abuzeaza de ea. „Nu ma deranjeaza nici o persoana care se joaca la serviciu, atata vreme cat isi face treaba. In plus, eu nu cred ca am subalterni, ci doar colegi”, conchide Mircea Toma.r
r
Radu Georgescu, presedinte la GeCAD Software, nu are nimic impotriva jocurilor pe calculator la serviciu. Singura conditie ar fi ca acestea sa se practice in afara programului. „In urma cu aproximativ doi ani, cand aveam mai mult timp la dispozitie, obisnuiam sa ma joc in retea, cu angajatii mei. Preferam jocurile de tip shooter si, mai ales, Doom. Nu o faceam pentru joc in sine, ci pentru ca o consideram o buna modalitate de strangere a relatiilor dintre angajati”, spune Radu Georgescu. Chiar daca acum prefera sa faca „team-building”, iesind cu angajatii la patinoar, parerea despre jocurile la serviciu nu i s-a schimbat deloc. „Iesim la patinoar sau la baschet, nu pentru ca am ceva impotriva jocurilor, ci pentru ca stam tot timpul in fata calculatorului”, incheie Radu Georgescu.