Din discurs în discurs, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, indică limpede calea pe care a ales-o pentru o Europa verde, digitală, rezilientă. Mai umană, de asemenea, în politica sa migratorie. Rămâne de văzut dacă statele o vor urma.
LE VIF (Belgia), 17 septembrie 2020 – Voluntară și orientată hotărât spre ziua de mâine. Primul discurs despre starea Uniunii al Ursulei von der Leyen se înscrie pe linia celui pe care ea l-a rostit la prezentarea planului de relansare post-Covid al Uniunii NextGenerationUE. Firul roșu este același: să se creeze o Europă mai verde, mai digitală, mai rezilientă. Mai umană, de asemenea, în politica sa migratorie, cu promisiunea de a revizui regulamentul Dublin.
Președinta Comisiei a anunțat, cum era și de așteptat, o creștere a obiectivului european de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 la -55% față de nivelul din 1990, față de un alt obiectiv fixat la -40%, țintind neutralitatea de carbon în 2050.
Așa cum se prevedea, un capitol mare a fost consacrat viitorului unei Europe digitale, cu obiective ambițioase în termeni de cloud, inteligență artificială, 5G, identitate digitală. Totul susținut de un buget corespunzător, de vreme ce o cincime din sumă va fi alocată acestor obiective.
Ce se întâmplă cu politica sanitară
Natural, o mare parte a discursului s-a focalizat pe sănătate. Criza coronavirusului scoțând în evidență imposibilitatea Europei de a face față eficient și coordonat unei asemenea pandemii. Întărirea politicii sanitare comune va fi deci logic un alt obiectiv prioritar al Comisiei. În orice caz, în cadrul restrâns pe care i-l permit tratatele.
Căci în ciuda optimismului afișat de președintă și a firului roșu evident pe care îl țese cu toată voința din discurs în discurs, spațiul permis de Tratate și voința statelor de a duce la bun sfârșit aceste politici vor transforma aceste ambiții în ceva concret. Sau nu.
Și viteza cu care au fost scoase abacele – belgiene în special – pentru a calcula câte ființe omenești vor fi primite după incendiile care au zguduit tabăra de refugiați de la Moria, nu este semnalul cel mai încurajator.