Majoritatea previziunilor şi promisiunilor făcute în 2010 au fost fie contrazise de realitate, fie încălcate. Anul trecut s-a dovedit pentru finanţele României mult sub aşteptările publicului, dar şi ale mediului de afaceri.
După o primă jumătate a anului aparent calmă, al doilea semestru a debutat foarte prost: creşterea TVA cu 5% a zguduit afacerile, a sărăcit populaţia şi a răsturnat ţintele macroeconomice, de la creşterea PIB la rata inflaţiei. Reducerea salariilor pentru angajaţii sistemului bugetar a fost cea mai drastică din Europa, de 25%. Pe lângă cele două decizii majore au fost luate şi multe hotărâri care, deşi au avut separat un impact mai mic, au creat o atmosferă de neîncredere şi chiar de exasperare din cauza precipitării, a neclarităţii intenţiilor şi a formulăriilor ambigue. Cu precădere, vara lui 2010 a stat sub semnul incompetenţei autorităţilor şi al lipsei de viziune. Din păcate, viziunea nu s-a conturat nici până la sfârşitul anului.

Deciziile cu cel mai mare impact în 2010:

A fost eliminat, de la 1 ianuarie, impozitul de 3% pe veniturile microîntreprinderilor
Bugetul pentru anul în curs a fost votat de Parlament abia după instalarea noului cabinet de miniştri, la sfârşitul lunii ianuarie
Prima misiune evaluare a acordului cu FMI a avut loc în februarie. În timpul acesteia au fost transmise primele semnale că situaţia bugetară era mult mai gravă decât încerca guvernul să lase impresia. Jeffrey Franks declara că "România nu-şi permite un sector public de tip Mercedes, ci unul de tip Dacia"
Primele scadenţe ale reformelor angajate în acordul cu FMI au fost în martie când problema concedierilor în sistemul bugetar a devenit primul punct pe agenda publică deşi, până atunci, premierul dăduse asigurări că îngheţarea salariilor şi înlocuirea bugetarilor plecaţi din sistem cu 1 la 7 erau măsuri suficiente pentru realizarea echilibrului bugetar
În primăvara anului trecut a fost elaborată legea responsabilităţii fiscale care a pus guvernul sub monitorizarea unui Consiliu Fiscal independent şi prin care au fost interzise printre altele: rectificarea de mai multe ori pe an a bugetului  şi majorarea cheltuielilor cu personalul în timpul exerciţiului bugetar
În aprilie a fost anunţată intenţia de eliminare a impozitului minim, măsură care s-a pus în aplicare abia la 1 octombrie
Preşedintele Băsescu a reluat mai ferm în aprilie tema disponibilizărilor şi reducerilor de chletuieli, exprimându-şi nemulţumirea faţă de acţiunile guvernului
În aprilie au fost anunţate măsuri dure contra evaziunii care nu au dat rezultate nici până în prezent
FMI a constatat, în cadrul evaluării din vară, că guvernul nu a reuşit să limiteze cheltuielile publice şi au fost vehiculate mai multe variante pentru echilibrarea bugetului: majorarea taxelor principale, tăierea pensiilor şi a salariilor

De la 1 iulie au intrat în vigoare majorarea TVA cu 5%, de la 19 la 24% şi scăderea salariilor angajaţilor din sistemul public cu 25%
De la aceeaşi dată au fost introduse sau majorate impozitele pentru tichetele acordate angajaţilor, dobânzi, câştiguri pe piaţa de capital, proprietate, jocuri de noroc, plăţi compensatorii
Tot atunci au fost diminuate indemnizaţiile pentru creşterea copilului cu 15%
Contribuţiile de asigurări au devenit obligatorii pentru majoritatea persoanelor cu venituri din activităţi independente
În septembrie autorităţile au anunţat că va fi încheiat un nou acord cu FMI în 2011, după finalizarea celui în curs
Tot în septembrie Sebastian Vlădescu a fost înlocuit la conducerea Finanţelor cu Gheorghe Ialomiţianu, deputat PDL şi fost director al unei direcţii judeţene de finanţe. Motivul invocat de preşedinte a fost incapacitatea lui Vlădescu de a elimina stimulentele pentru angajaţii din Finanţe
Eliminarea stimulentelor a dus la proteste în minister
Noi condiţii de reformă au fost vehiculate: de la modificarea legislaţiei muncii, la reorganizarea formelor de asistenţă socială până la restructurarea companiilor de stat cu pierderi
Aprobarea bugetului pentru 2011 a fost amânată până la sfârşitul anului, motivele invocate pentru întârziere au fost: negocierile cu sindicatele pe legea salarizării, urmate de blocajul parlamentar şi legea pensiilor
Ultima lună din 2010 a mai adus noutăţi în Codul Fiscal pentru 2011: veniturile nejustificate ale persoanelor fizice urmează să fie verificate şi impozitate cu 16%, impozitul pentru microîntreprinderi de 3% a fost reintrodus, iar declaraţia unică pentru veniturile şi contribuţiile salariaţilor a fost elaborată 2010 s-a încheiat cu un deficit bugetar în jurul a 6,8% din PIB, cifră agreată cu FMI, după cum susţin oficialii
Pentru finanţarea deficitului bugetar, în 2010, guvernul a folosit atât bani de la FMI şi Comisia Europeană, cât şi împrumuturi de pe piaţa bancară românească la dobânzi în jurul a 7-8% pentru moneda naţională

Estimări pentru 2011:

·    Un nou acord cu FMI va fi încheiat în primăvara acestui an, după ce va fi finalizat cu succes actualul acord
·    Noul acord va aduce condiţii suplimentare de reformă a cheltuielilor
·    Reducerea contribuţiilor de asigurări este posibilă de la jumătatea anului, conform declaraţiilor ministrului de finanţe
·    Creşterea economică ar urma să fie reluată în a doua parte a anului
·    Statul va continua să se împrumute cu sume importante în special pentru finanţarea pensiilor pentru care va avea nevoie de peste 13 miliarde de lei
·    O creştere a cotei unice sau a altor taxe nu este exclusă arată prognozele specialiştilor

Estimările economiştilor spulberă optimismul: 2011 va fi la fel ca 2010

Situaţia economică nu va fi mult diferită în 2011 faţă de 2010, mai ales în prima parte a anului, declară analistul economic Alexandru Nicolaie Chidesciuc care consideră că riscurile majore ar putea fi generate de politicieni.

De ce este importantă semnarea la începutul anului 2011 a unui nou acord cu FMI?

Certiudinea că se va semna un nou acord cu FMI  şi că există un angajament politic în această direcţie sunt cele mai aşteptate semnale pentru primele luni ale anului 2011. Important nu este nivelul sumei pentru care se va semna acordul, având în vedere că deficitul bugetar nu va mai putea fi finanţat din această sursă, ci existenţa unui nou acord care să dea garanţii că reformele structurale vor fi continuate.

Ce condiţii anticipaţi că va conţine noul acord?

Nu cred că vor fi condiţii noi în afara celor de reforme structurale începute spre finalul lui 2010 privind cheltuielile mari cu salariile şi pensiile. În plus, cred că va fi inclus un pachet de reformare a instituţiilor statului. În primul rând, ar trebui vizat procesul  în care se fac investiţiile. Este o problemă în funcţionarea instituţiilor, fapt dovedit de numărul mic de investiţii care intră în România şi de slaba absorbţie a fondurilor europene. Este clar că ceva nu merge în instituţii. Probabil este nevoie de o mai bună pregătire a oamenilor, de modificarea sistemelor. În orice caz, noul acord se va axa pe asigurarea dată de FMI că reformele vor fi continuate şi că se vor lua măsuri pentru derularea mai eficientă a investiţiilor. Cheltuielile ineficiente trebuie eliminate în continuare.

Credeţi că o nouă majorare de taxe este posibilă în 2011?

Nu cred că va creşte cota unică, însă mă aştept ca accizele să fie majorate peste programul anunţat.

Va fi creştere economică anul viitor aşa cum estimează FMI?

Estimarea de creştere a FMI este puţin cam optimistă după părerea mea, dar nu exclud o creştere de 0,2% până la sfârşitul anului. În prima jumătate, 2011 nu va arăta mult diferit faţă de 2010, dar în a doua parte, mai ales în ultimul trimestru, anticipez o creştere de 0,5% sau mai mare.

Care sunt riscurile majore în 2011?

Riscul major ar putea fi să se deterioreze situaţia politică deşi este un risc mai mic decât anul trecut, nu se ştie niciodată cum evoluează scena politică. Apoi, un alt risc major ar fi renunţarea la actualul acord cu FMI sau neîncheierea unui nou acord pentru că s-ar opri măsurile de reformă. Există şi un risc din exterior, dar semnalele la nivel global sunt că situaţia se îmbunătăţeşte făţă de 2010.