notificari si alte asemenea hartii. O noua inventie birocratica este cea care se refera la vectorul fiscal. Nu contestam atat ideea in sine, cat modul ei de aplicare, care genereaza confuzii si care reflecta modul precar in care institutiile publice concep si gestioneaza informatia referitoare la contribuabili.
Conform Ordonantei nr. 82/1998, privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, contribuabilii au obligatia de a se inregistra fiscal, prin declararea taxelor si impozitelor pe care urmeaza sa le plateasca in cursul derularii activitatii. Acestea pot fi: – impozit pe profit; accize; impozit la titeiul si la gazele naturale din productia interna; impozit pe venitul din salarii si pe venituri asimilate salariilor; impozit pe veniturile microintreprinderilor; taxa pentru jocurile de noroc; TVA.
Ordonanta de urgenta nr. 76/2001, privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin Legea nr. 370/2002, explica: „termenul inregistrare semnifica: inmatricularea si inscrierea mentiunilor prevazute de Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inregistrarea fiscala, precum si luarea in evidenta a comerciantilor la directiile de munca si solidaritate sociala, casele de pensii judetene, casele de asigurari de sanatate si agentiile pentru ocuparea fortei de munca” (art.17).
Altfel spus, o data cu inregistrarea la Registrul Comertului, o societate comerciala se va inregistra si fiscal. Registrul Comertului va transmite organelor fiscale competente informatiile pe care contribuabilul le-a trecut pe formularul de inregistrare. Ultimul model al acestui formular a fost aprobat prin HG nr. 1.047/2003. Mentiunile referitoare la modificarea acestor date se declara la organul fiscal competent. Trebuie adaugat ca informatiile privitoare la obligatiile fiscale se regasesc si in Declaratia privind obligatiile catre bugetul de stat si Decontul de TVA, depuse lunar sau trimestrial de catre contribuabili.
Este de presupus ca societatile deja infiintate la data aprobarii procedurii simplificate de inregistrare au procedat la inregistrarea fiscala in baza formularului prevazut de OG nr. 82/1998.
Reluand cele spuse mai sus, documentele in care se regasesc informatii fiscale referitoare la contribuabili sunt: formularul de inregistrare la Registrul Comertului, formularul de inregistrare fiscala, formularul de inregistrare de mentiuni, declaratiile de impozite si taxe si bilanturile.
De curand statul a decis ca mai este nevoie de inca un document. Este vorba despre o Notificare privind obligatiile cuprinse in vectorul fiscal, conform OG nr. 36/2003. Informatiile incluse in vectorul fiscal sunt luate din „Declaratia privind obligatiile de plata la bugetul de stat”, completata si depusa de catre platitorii de impozite si taxe pentru luna decembrie 2002. Pentru TVA, informatiile sunt preluate din evidenta Ministerului Finantelor Publice existenta la data de 30 iunie 2003.
Taxele si impozitele inscrise in vectorul fiscal se considera obligatorii incepand cu 1 ianuarie 2003. In cazul in care datele inscrise in vectorul fiscal nu corespund realitatii, contribuabilul este obligat sa depuna o declaratie de mentiuni in termen de 15 zile. In absenta unei astfel de declaratii, datele inscrise in vectorul fiscal raman definitive.
Aproape ca intelegem de ce este nevoie de acest vector fiscal. Se doreste, in felul acesta, sa se centralizeze informatia fiscala si sa fie excluse neconcordantele dintre diferitele documente care contin acelasi tip de informatii. Ne referim in special la faptul ca de cele mai multe ori contribuabilii uita sa depuna Declaratiile de mentiuni in cazul in care apar schimbari in numarul si tipul obligatiilor fiscale declarate initial (cum a fost cazul trecerii obligatorii de la impozitarea profitului la impozitarea venitului in anul 2002).
Ideea de a introduce vectorul fiscal a fost buna, dar prost pusa in aplicare.
Astfel, societatile comerciale infiintate in cursul anului 2003 nu au vector fiscal, deoarece nu exista nici un fel de norme speciale aplicabile. Este de neinteles de ce un atribut fiscal, considerat important, este aplicabil numai anumitor contribuabili.
Nu se precizeaza data limita pana la care Fiscul va trimite Notificarile privind vectorul fiscal catre contribuabili. In situatia, posibila, in care Notificarea nu este trimisa in cursul anului 2003 se pune intrebarea cum pot fi definitive datele din vectorul fiscal pentru un exercitiu fiscal inchis?
Nu se prevede, de asemenea, in situatia in care apar modificari ale vectorului fiscal, termenul pana la care se produce actualizarea acestuia si se trimite contribuabilului o noua Notificare. Nu se prevede, de altfel, nici ca va exista vreo actualizare a vectorului fiscal. Care sunt consecintele in cazul in care contribuabilul nu detine o Notificare actualizata?
Prin absenta oricaror alte prevederi contrare putem aprecia ca aceste consecinte nu exista. si atunci, la ce bun acest vector fiscal?
In incercarea de a ajunge la un numitor comun in ceea ce priveste obligatiile fiscale ale contribuabililor, statul a reactionat emotional, inventand inca o hartie si rezolvand pentru moment o problema permanenta. Solutie care ne aminteste de gospodina lenesa care, pusa sa faca curat, inghesuie gunoiul sub covor.
Vectorul fiscal, al saselea document cu date fiscale despre contribuabili
Neclaritati in legislatia referitoare la vectorul fiscal
1. Societatile comerciale infiintate in 2003 nu au vector fiscal, intrucat acesta este constituit pe baza datelor despre contribuabili de la 31 decembrie 2002.
2. Nu este prevazut termenul limita pana la care Fiscul trebuie sa trimita catre contribuabili notificarea privind vectorul fiscal.
3. Nu este prevazut termenul in care Fiscul actualizeaza vectorul pe baza declaratiei de mentiuni a contribuabilului si nici termenul in care Fiscul trimite o noua notificare contribuabilului.
4. Nu este stabilit ce se intampla in cazul in care contribuabilul nu detine o notificare.
