ANAF trece de la executarea bunurilor unei firme la urmărirea silită a acţionarilor şi asociaţilor, direct pe CNP. Fiscul ameninţă că le ia maşinile, casele, apartamentele persoanelor posesoare de firme cu datorii, prin atragerea răspunderii solidare. Pot fi anulate contracte de vânzare a activelor şi urmărite chiar şi soacrele care primesc bunuri din patrimoniul firmei ginerelui.
Atragerea răspunderii solidare este „arma mortală“ a Fiscului de acum înainte, pentru a ajunge să execute silit bunurile personale ale administratorilor de firme şi ale asociaţilor acelor entităţi economice care au ajuns la datorii uriaşe către bugetul de stat, dar ei ca indivizi prosperă. Cei care conduc firme cu datorii mari la stat, dar care îşi ridică vile uriaşe pe persoană fizică sau se plimbă în diverse maşini de lux „ultimul răcnet“, direcţionând sume importante de la firme către bunurile lor personale, vor fi supuşi atragerii răspunderii solidare. Dacă până acum executarea bunurilor unei firme pentru neplata datoriilor era o metodă la modă prin care statul încerca să-şi recupereze nişte prejudicii, actualmente Finanţele încearcă alte metode mai noi de a aduce bani la bugetul de stat, cum ar fi să execute bunurile personale ale patronilor. „El nu plăteşte nimic la stat şi să-l las eu, ca Fisc, să-şi facă vile pe nu ştiu unde şi să se plimbe cu nu ştiu ce maşini de lux, în timp ce alţii plătesc la centimă impozitele şi taxele datorate statului?! Echitatea fiscală unde este? Noi vom face legătura între firmă şi persoana fizică. În timp ce pe firmă merge numai pe pierderi, pe persoană fizică are o avere colosală“, a declarat Mihai Antonescu, directorul executiv al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova.
Preşedintele ANAF a emis, zilele trecute, Ordinul nr. 127 pentru aprobarea instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de articolele 27 şi 28 din Codul de Procedură Fiscală, ordin prin care s-au aprobat noile modalităţi, instrucţiuni şi formulare de atragere a răspunderii solidare a deţinătorilor de firme. „Răspund solidar asociaţii firmei, membrii întreprinderilor familiale, cum ar fi comercianţii, care vând diverse produse, ateliere, magazine prin cartiere, pentru obligaţiile fiscale datorate de firmele lor. Ei răspund alături de administratori cu bunurile lor personale pentru că au determinat nedeclararea şi neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă“, a explicat directorul executiv al Fiscului regional. Metoda exista şi până acum în Codul de Procedură Fiscală, dar în această perioadă s-au acordat puteri sporite Fiscului pentru atragerea răspunderii solidare şi pentru a putea lupta mai eficient cu evazioniştii, care aveau tot felul de tertipuri de a scăpa de lege.
Statul declară insolvabilitatea firmei
Administratorii firmei şi asociaţii răspund solidar pentru datoriile firmei, atunci când Fiscul declară insolvabilitatea societăţii comerciale respective, cu datorii. Insolvabilitatea este diferită de insolvenţă şi înseamnă că o firmă nu mai are bani pentru plăţi şi nici prea multe bunuri în patrimoniu. Insolvabilitatea este declarată de către Fisc, iar insolvenţa, de tribunal şi de alţi creditori. Finanţele susţin că în cazul firmelor la care s-a declarat insolvabilitatea se trece la atragerea răspunderii solidare dacă patronii le-au devalizat „cu rea-credinţă“.
După ce o firmă este insolvabilă, recuperarea sumelor de plată la stat se face pe CNP-urile persoanelor fizice implicate. După declararea insolvabilităţii, se trece la executarea silită a bunurilor mobile şi imobile ale persoanei fizice, la fel ca la orice altă procedură de executare. Fiscul nu poate pune sechestru pe bunuri de o valoare mai mare decât 150% din debitul către stat al firmei omului respectiv.
Firme paralele
Unii întreprinzători care vor să scape de datoriile la Fisc îşi fac firme paralele, cu acelaşi obiect de activitate, cu aceiaşi angajaţi şi cu aceiaşi clienţi sau furnizori, lăsând firma veche plină de datorii. De anul acesta, nu prea mai este posibil aşa ceva, fără ca persoana care are firma să nu plătească în faţa legii, eventual cu bunurile personale.
„Dacă şi-a înstrăinat bunurile din patrimoniul firmei către alte persoane fizice sau juridice, ca să nu plătească la stat datorii, atunci pot să răspundă alături de administrator şi persoanele fizice sau juridice care anterior declarării insolvabilităţii au dobândit, în orice mod, active de la debitorii care ţi-au provocat insolvabilitatea“, a spus răspicat Mihai Antonescu. În acest context, dacă se dovedeşte că un proprietar de firmă a ascuns venituri, cu rea-credinţă, fără să-şi plătească datoriile la stat, şi a mai şi vândut activele firmei chiar şi unei persoane fizice – cum ar fi soacra patronului -, atunci Fiscul are puterea de a anula respectivele contracte de vânzare-cumpărare şi de a se îndrepta chiar şi împotriva soacrei respective.
Cum dovedeşte Fiscul „reaua-credinţă“ a întreprinzătorilor
Procedura atragerii răspunderii solidare a patronilor este atât de întortocheată şi de greoaie încât trece mult timp până când finanţiştii reuşesc să îi ia casa sau maşina unui debitor. Oamenii de la ANAF trebuie să demonstreze reaua-credinţă a debitorului. Practic, acesta este motivul pentru care au câştigat în instanţă anul trecut trei dintre persoanele fizice asupra cărora se atrăsese răspunderea solidară. Dacă ai avut bani şi nu ţi-ai plătit datoriile la stat, atunci este rea-credinţă. „Foarte rar câştigă în instanţă persoanele fizice şi se anulează decizia Fiscului. E o chestiune de interpretare… Instanţa nu consideră relevante probele depuse de noi la dosar, care să demonstreze reaua-credinţă a administratorului sau asociaţilor. Dar foarte rar câştigă firmele“, a spus directorul executiv al DGRFP Craiova. În 2013, din 187 de cazuri de atragere a răspunderii solidare a unor persoane fizice, 130 s-au adresat instanţei, iar restul au preferat să le fie executate bunurile personale, în contul firmei. Din cele 130 de contestaţii în instanţă, Fiscul a câştigat 35 definitiv şi irevocabil, iar persoanele fizice au avut sentinţe finale favorabile doar în trei cazuri, spun statisticile juridice din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Dolj. Restul proceselor sunt încă pe rolul instanţelor în diverse stadii: unii mai câştigă la prima instanţă, dar se schimbă situaţia la recurs şi invers.
În ce cazuri poate Fiscul să execute casa unui patron de firmă
Deşi reprezentanţii Finanţelor se laudă că pot îndrepta atragerea răspunderii materiale şi asupra locuinţelor patronilor de firme care au datorii la stat, legislaţia românească protejează persoana fizică de executările silite din partea creditorilor, dacă nu s-au comis infracţiuni.
Apartamentele administratorilor de firme pot fi executate doar în cazul în care debitorul persoană fizică a efectuat anumite infracţiuni din care au rezultat datorii fiscale către stat. Atunci când deţinătorul unei firme a creat datorii la stat cu „rea-credinţă“, atunci statul poate să-i execute chiar şi casa în care stă. Art. 154 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură civilă prevede care sunt imobilele unei persoane care nu pot fi executate silit doar în cazul unor infracţiuni. Textul respectiv sună aşa: „(3) În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. (4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni“. Deci, pentru ca Fiscul să execute locuinţa unui administrator de firmă, pentru datoriile create de acea firmă către stat, trebuie să se dovedească mai întâi existenţa infracţiunii.
Legislaţia fiscală este completată de Codul de procedură civilă, care prevede la articolul 726 care este ordinea de executare a bunurilor mobile şi imobile ale persoanelor.
Restul proceselor sunt încă pe rolul instanţelor în diverse stadii.
Patronii şmecheri pot evita Fiscul: trec vilele pe numele nevestei sau soacrei
Chiar şi atragerea răspunderii în solidar cu firma poate fi evitată de deţinătorii de firme care au datorii la stat, dar care nu le plătesc. Ei trec bunurile personale (maşini de lux, imobile bijuterii) pe numele nevestei, soacrei, copiilor şi păstrează pe numele lor doar vreo amărâtă de Dacie de o vârstă cu bunica. Unii ajung chiar să divorţeze de ochii lumii, şi-i lasă fostei soţii o avere colosală, evitând, astfel, să mai poată fi executaţi silit de stat în nume personal. Specialiştii Finanţelor spun că aceasta nu mai este o măsură prin care deţinătorii de firme să poată scăpa de datorii şi de executări silite.
Ce bunuri personale nu pot fi executate de Fisc
Potrivit art. 726 din noul Cod de procedură civilă, nu pot fi supuse urmăririi silite următoarele bunuri:
a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale şi obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de trei luni, iar, dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru trei luni de iarnă;
e) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;
f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Ordinea executării unor bunuri personale
Art. 142 „Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită“ din Codul de procedură fiscală prevede că „sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d) ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art.158;
e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite“.