ANAF va aplica din 2011 procedurile care permit stabilirea de obligaţii suplimentare de plată pentru firme şi în lipsa evidenţelor fiscale sau contabile prin reconstituirea veniturilor şi cheltuielilor, printre altele pe baza facturilor la utilităţi sau tranzacţiile bancare.

„Deocamdată suntem în faza de elaborare a metodologiilor şi probabil de la 1 ianuarie 2011 vom începem să le punem în aplicare”, a declarat pentru Mediafax preşedintele ANAF, Sorin Blejnar.

La începutul acestui an, Guvernul a dat ANAF posibilitatea să stabilească obligaţii suplimentare de plată şi în lipsa evidenţelor contabile sau fiscale, prin reconstituirea veniturilor sau cheltuielilor, după modelul celorlalte ţări membre UE care aplică astfel de metode.

ANAF a publicat joi un proiect de ordin care va stabili procedura şi metodele utilizate pentru reconstituirea veniturilor sau cheltuielilor.

În proiect sunt menţionate cinci metode de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, respectiv metoda sursei şi cheltuirii fondurilor, metoda depozitelor bancare şi a fluxurilor de numerar, metoda marjei, metoda produsului/serviciului şi volumului, precum şi metoda patrimoniului net.

Inspecţia fiscală poate utiliza metodele indirecte ca procedură de control pentru stabilirea obligaţiei fiscale în situaţia în care se constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, nu există sau nu sunt puse la dispoziţie.

La elaborarea proiectului, pentru utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, s-au avut în vedere şi recomandările experţilor Fondului Monetar Internaţional.

Pentru stabilirea bazei de impunere pentru impozitele şi taxele datorate bugetului general consolidat al statului, regula generală sau directă are în vedere veniturile şi cheltuielile aşa cum acestea sunt înregistrate în evidenţele contabile şi fiscale.

La utilizarea mtodelor indirecte pentru estimarea veniturilor şi cheltuielilor, se pleacă, de principiu, de la un element al bazei de impozitare prezumat a fi corect, cum ar fi o factură de utilităţi sau sumele existente sau tranzacţionate prin intermediul conturilor bancare.

SURSA: Mediafax