Aproape 20.000 de miliarde lei reprezentau, anul trecut, datoriile restante ale contribuabililor romani catre bugetul statului. In ciuda intentiilor declarate ale ministrilor care s-au succedat pe fotoliul suprem din Ministerul Finantelor, nici unul dintre ei n-a reusit sa aduca la buget sumele restante.
In 1998, doar 15% din totalul creantelor bugetare au fost recuperate, in marea majoritate a cazurilor, prin executare silita. Printre debitorii Ministerului Finantelor se numara, pe de o parte, societati comerciale care nu-si achita obligatiile, in ciuda penalizarilor de intarziere la care sunt supuse, preferand amanarea platilor la buget in locul creditului bancar, pentru a-si continua activitatea. Pe de alta parte insa, sunt agenti economici care pur si simplu n-au bani sa-si achite datoriile acumulate in timp.
Ministerul Finantelor fuge de Curtea de Conturi
Anul trecut, fostul ministru al finantelor, Daniel Daianu, a adus pentru prima data in discutie posibilitatea recuperarii datoriilor prin conversia lor in actiuni urmata, de vanzarea pe piata de capital. Intentia fostului ministru a luat forma unei ordonante de urgenta, care insa n-a fost aplicata niciodata. Explicatia este foarte simpla. Finantistii si-au declinat raspunderea, chiar in conditiile in care nevoia de bani pentru buget atinsese cele mai inalte cote. Respingerea textului ordonantei ajunse in Parlament, de catre Comisia economica a Senatului, a constituit un motiv in plus pentru finantisti sa faca uitat actul normativ. Admiterea ei de catre Comisia buget-finante a aceleiasi Camere le-a reinviat sperantele in ceea ce priveste atragerea de noi sume la bugetul statului. Insa cu rezerva iesirii de sub incidenta controlului Curtii de Conturi a Romaniei. Andrei Oprea, presedintele Comisiei buget-finante din Senat, gaseste o justificare pentru scoaterea procesului de conversie a creantelor in actiuni in afara controlului Curtii si anume necesitatea urgentarii masurilor de atragere la buget a sumelor restante. Dar, in acelasi timp, admite ca „nimeni n-ar trebui sa dea derogari de la controlul Curtii de Conturi” si spune: „Controlul ulterior trebuie sa se faca”.
Aprecierea senatorului Oprea contravine solicitarii Ministerului Finantelor, care nu delimiteaza oportunitatea pretului de legalitatea actiunii. Potrivit unei stiri Mediafax, ministerul solicita ca procesul de conversie a creantelor in actiuni si de vanzare a lor sa nu fie controlat ulterior de catre Curtea de Conturi. Desi Finantele exista tocmai pentru a colecta si a distribui resursele in economie, in privinta conversiei actiunilor, ministerul nu-si asuma nici responsabilitatea asupra desemnarii societatilor care vor urma acest proces. Aceasta sarcina va reveni Guvernului.
Potrivit Ordonantei aflate inca in dezbatere in comisiile parlamentare, datoriile societatilor comerciale cu capital de stat se pot stinge prin mai multe metode: fie prin plata efectiva de catre persoane interesate sa preia actiuni la intreprinderea debitoare, suma incasata la buget rezultand, astfel, in urma negocierii directe sau a licitatiei, fie prin vanzarea actiunilor pe piata de capital. Pot exista, de asemenea, situatii in care datoriile societatilor se pot stinge prin emiterea de noi actiuni sau prin lansarea de obligatiuni convertibile in actiuni la un termen fixat.
Este cert, insa, ca Ministerul Finantelor nu va face nici un pas pentru recuperarea creantelor bugetare, in absenta girului parlamentar care, potrivit aprecierii senatorilor, nu va fi dat prea curand, din cauza altor legi care asteapta dezbaterea cu prioritate.
Creantele externe
totalizeaza 2 miliarde $
In afara creantelor bugetare interne, Ministerul Finantelor mai are de recuperat de la extern aproximativ doua miliarde de dolari. 85% din aceasta suma reprezinta creantele neincasate din Irak, potrivit unei situatii existente la Ministerul Finantelor.
Irakul este urmat de Siria pe lista debitorilor Romaniei. Daca in cazul Irakului embargoul instituit din anul 1990 a constituit un obstacol serios in recuperarea creantelor, cu Siria, dialogul a fost intrerupt ca urmare a unei decizii a statului arab de a sista orice discutie legata de plata datoriilor catre statele foste socialiste. Restul creantelor au rezultat din operatiuni externe efectuate de Romania cu state africane, inainte de 1989. De neincasarea lor sunt responsabile autoritatile romane, ce au ezitat sa ia decizii prin care ar fi intrat in tara, daca nu toti banii, cel putin o parte din ei. In timpul guvernarii Stolojan a fost pusa in discutie oportunitatea inceperii negocierilor cu tarile debitoare, pentru incasarea creantelor la niveluri inferioare celor contractate, insa aceasta initiativa s-a lovit de refuzul parlamentarilor de atunci.