Fiscul vrea să poprească veniturile datornicilor fără somaţie. Pusă în practică, măsura ar fi un abuz care ar bloca activitatea economică, făcând şi victime nevinovate.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) crede că a găsit o metodă ca să colecteze mai rapid creanţele, sărind peste somaţie, prima etapă a executării silite. Chiar dacă ar fi vorba numai de persoane care nu plătesc din rea-voinţă, măsura tot ar fi abuzivă pentru că nu respectă dreptul la informare. Însă numeroase firme figurează cu datorii din vina angajaţilor Fiscului, care prelucrează plăţile eronat sau cu întârziere. „Peste 75% din contribuabili figurează în evidenţele ANAF cu datorii neachitate, deşi aceştia înregistrează şi sume nedistribuite în conturile unice”, spune Sorin Istrate, Contexpert. Ca de obicei, Fiscul se face că uită deficienţele sistemului pe care îl administrează şi formulează măsuri abuzive care pot afecta afacerile corecte.

Ideea Fiscului de a popri conturile fără somaţie este un abuz, cu atât mai mult cu cât numeroase companii sunt datoare la stat din vina angajaţilor acestuia care prelucrează plăţile eronat.

Intenţia vehiculată a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) de a pune poprire pe conturile debitorilor persoane fizice şi juridice fără o somaţie prealabilă, ar duce la un blocaj al activităţii economice.

„În contextul actual, în care peste 75% dintre contribuabili figurează în evidenţele ANAF cu datorii neachitate, deşi aceştia înregistrează şi sume nedistribuite în conturile unice, măsura de poprire fără somaţie ar putea crea un blocaj atât în activitatea agenţilor economici, care vor fi în imposibilitatea de a-şi face plăţile curente, cât şi în cea a ANAF, care va trebui să gestioneze sutele de mii de contestaţii ale acestei măsuri“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

Majoritatea, datornici din eroare

Atât în opinia sa, cât şi a lui Gabriel Sincu, partner Mazars, măsura ar da naştere la abuzuri din partea inspectorilor fiscali. Principala problemă este că bazele de date ale ANAF conţin mulţi debitori fictivi, din cauza angajaţilor instituţiei care procesează plăţile greşit sau cu întârziere. Experţii în fiscalitate estimează că, în fapt, majoritatea „debitorilor“ sunt cu obligaţiile la zi.

„Ştim cu toţii cum sunt gestionate evidenţele fiscale; în momentul de faţă, conform acestor evidenţe, probabil că două treimi dintre contribuabili au probleme, dar în majoritatea cazurilor nu este vorba decât de fişe fiscale bălmăjite de inspectorii responsabili. Avem, şi cu siguranţă, vom mai avea, cazuri de clienţi care, deşi au declarat şi au plătit toate obligaţiile fiscale corect, s-au trezit cu somaţii şi titluri executorii în cutia poştală cum că nu şi-au plătit debitele“, explică Gabriel Sincu, precizând că o vizită la administraţia financiară rezolvă aproape de fiecare dată problema.

Propunerea ANAF de poprire a conturilor fără somaţie face parte dintr-o serie de măsuri care ar urma sa îmbunătăţească administrarea fiscală. Din aceeaşi categorie face parte şi ideea de a sechestra bunurile debitorilor „şi în cazurile în care există doar indicii că patrimoniul urmează să fie înstrăinat“.

Formularea textului de către ANAF lasă loc multor întrebări, cum ar fi: ce structuri sau surse de informare presupune aflarea acestor indicii şi ce costuri ar avea, cine se va ocupa de suprave­ghe­re şi cine va decide care este per­soa­­na ce trebuie su­pra­vegheată ca să nu-şi înstrăineze patrimoniul?

„Atâta timp cât ANAF deţine pârghiile necesare privind anularea sau reconsiderarea unor tranzacţii care sunt făcute cu intenţia vădită de a păgubi statul, nu înţelegem de ce ar fi necesară o astfel de măsură, care ar transforma ANAF din organ de inspecţie fiscală în organ de supraveghere şi informare“, concluzionează Sorin Istrate. Aceste două iniţiative nu se regăsesc însă în proiectul de modificare a Codului de procedură fiscală, publicat pe site-ul Ministerului Finanţelor, ci doar în planurile ANAF. În textul lansat oficial spre dezbatere se află, în schimb, o măsură care, la prima vedere, dar şi în viziunea guvernanţilor, va ajuta mediul de afaceri, respectiv reducerea majorărilor de întârziere de la 0,1% pe zi la 0,05% pe zi. În practică, avantajul promis – o povară fiscală mai mică – nu uşurează cu nimic viaţa firmelor care îşi plătesc la timp obligaţiile.

Presiune pentru sistemul bancar

Proiectul prevede că, în afară de dobânzile de întârziere de 0,05% pe zi, se vor datora şi penalităţi calculate procentual în funcţie de numărul de zile scurse de la scadenţă. Pentru  mai mult de 30 de zile se va plăti încă 5% din debit, iar pentru mai mult de 60 de zile, încă 15%.

„Potrivit noilor prevederi, pentru o întârziere de circa 100 de zile, o companie va plăti în plus circa 20% din suma restantă, adică dublul sumei pe care ar plăti-o potrivit actualelor prevederi. Doar pentru întârzieri mai mari de 300 de zile, obligaţiile accesorii ar fi mai mici decât acum. Părerea noastră este că cei  care oricum aveau restanţe vor fi încurajaţi, iar cei care fac eforturi să fie cu plata la zi vor fi afectaţi“, consideră Sorin Istrate.

Modificarea Codului de procedură fiscală face parte din pachetul de măsuri legislative pe care Guvernul şi l-a asumat în faţa instituţiilor financiare internaţionale pentru întărirea politicilor fiscale şi ar trebui să fie aprobată până la sfârşitul acestei luni.

Dacă Fiscul ar putea demara executarea fără somaţie, contribuabili de bună credinţă şi cu plata la zi s-ar trezi peste noapte fără bani în cont.
Gabriel Sincu, partner Mazars