Desi se tot bate moneda pe conceptul “familia – celula de baza a societatii”, atunci cand vine vorba de bani, ceea ce este important pentru stat e clar: individul. In Romania, nu conteaza daca esti casatorit sau celibatar – taxele sunt aceleasi – si nici nu beneficiezi de alte facilitati fiscale.


Daca inainte de 1989 celibatarii erau obligati sa plateasca impozite mai mari, acum nu mai exista diferente: toata lumea plateste aceleasi impozite! Atata doar ca nici constituirea unei familii nu este incurajata din punct de vedere fiscal, asa cum se intampla in alte state europene dezvoltate, cum ar fi Franta, Statele Unite sau Irlanda. si asta dintr-un motiv simplu – sistemul unitar este mult mai usor de controlat si administrat! Astfel, impunerea pe familie ar presupune o declaratie de venit in plus, care sa cumuleze totalul veniturilor realizate de membrii familiei, fapt care complica sistemul de administrare a impozitului si necesita resurse financiare suplimentare. O impunere pe familie ar putea sa conduca, din punct de vedere psihologic, la existenta unui responsabil cu plata obligatiilor fiscale, in timp ce cealalta parte nu s-ar simti implicata in raport cu bugetul statului.

“Trecerea de la un sistem de impunere a fiecarei categorii de venit cu o taxa proprie, unde regulile de asezare si cotele sunt adaptate naturii venitului, asa-numita impunere cedulara, la un sistem de impunere declarativ mixt – impunere cedulara si unica in acelasi timp – si apoi revenirea la impunerea cedulara, in prezent, nu mai permite introducerea unui nou element de modificare a algoritmului de calcul al impozitului. In acest scop, s-a ales drept contribuabil persoana fizica, pentru o mai buna intelegere a functionarii si aplicarii”, ne explica Dani Cucu, consultant, Global Tax Management. De asemenea, ne mai spune Dani Cucu, se pare ca in luarea deciziei s-a mai tinut cont si de un alt aspect, si anume influenta dreptului civil asupra structurarii legislatiei fiscale. “In tarile in care sotul exercita rolul de cap al familiei, in virtutea dreptului civil, unitatea de impunere este reprezentata de familie, in timp ce in tarile in care dreptul civil acorda o independenta economica sotiei, principiul impunerii comune a celor doi soti a putut fi pastrat, uneori cu reguli speciale, care au tendinta spre impunerea separata a celor doi soti”, arata Dani Cucu. Asa cum se cunoaste, in tara noastra Codul familiei acorda egalitate in drepturi sotului si sotiei, precum si obligatii egale in casatorie.

Cum se intampla in alte tari si cum se intampla la noi

In functie de tipul de impunere adoptat, distingem impunerea pe camin, impunerea separata si impunerea comuna facultativa, dar si impunerea conform anumitor bareme. Impunerea pe camin presupune luarea in calcul a veniturilor tuturor membrilor de familie – sot, sotie, copii minori, copii majori, dar nu si veniturile colateralilor. Asa se intampla in Franta, Belgia, Finlanda, Luxemburg, Portugalia si Elvetia. Impunerea separata se aplica in Australia, Canada, Austria, Argentina, Grecia, Italia si Suedia, sistemul ignorand familia, in calitate de entitate economica. Pare a fi mai avantajos pentru contribuabil, in masura in care se limiteaza efectele progresivitatii. Impunerea comuna facultativa permite sotiei sa opteze pentru impunere separata, care poate sa se aplice fie tuturor veniturilor, fie doar anumitor venituri, cum este cazul veniturilor din profesii liberale in Danemarca sau al veniturilor salariale in Marea Britanie. Se aplica in Germania, Spania, Statele Unite si Marea Britanie. O alta modalitate de impunere presupune alegerea mai multor bareme aplicabile diferitelor cazuri, in functie de cheltuielile familiale sau de nivelul veniturilor. Se aplica in SUA.

Economistii Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare (OECD) au stabilit ca Germania, Belgia si Ungaria sunt tarile care isi “impun” cel mai aspru celibatarii, in vreme ce Coreea, Mexicul si Noua Zeelanda sunt cele mai “intelegatoare” state in raport cu contribuabilii lor, persoane singure. Impozitele platite de nemtii necasatoriti sunt de 46,7% pe veniturile cumulate, belgienii sunt taxati cu 49,1% din venituri, in vreme ce vecinii nostri de la Budapesta sunt impozitati cu 42,9% din banii castigati. La cealalta extrema, mexicanii, coreeni si neo-zeelandezii platesc statului un impozit cuprins intre 14,1% si 18,9% din veniturile obtinute. Media de impunere a tarilor membre OECD in 2005 este de 37,3%.

Pe de alta parte, cuplurile casatorite, cu doi copii, sunt taxate foarte strict in Turcia – 42,7%, Suedia -42,4% si Polonia cu 42,1%. Sustin familia Statele Unite, ce impoziteaza cuplurile cu 11,9%, Islanda cu 11% si Irlanda cu 8%. Media de impunere a statelor OECD, in ceea ce priveste cuplurile casatorite, cu doi copii, este, in 2005, de 27,7%.

Economistii OECD apreciaza ca “varfurile” fiscale s-au mai micsorat oricum in ultimii cinci ani, in majoritatea statelor membre, ca rezultat al necesitatii incadrarii mai multor persoane in “campul muncii”, contracarand astfel efectul imbatranirii populatiei asupra productiei si cresterii economice nationale. Cu toate acestea, relaxarea fiscala nu a fost “totala”, dat fiind faptul ca statele au nevoie de bani pentru cheltuielile publice. De exemplu, in 2000, media de fiscalitate pentru celibatari era de 37,9%, fata de 37,3%, cat a fost calculata in 2005. Cum Romania nu este membra OECD, am rugat cativa specialisti sa ne ajute sa calculam media de impunere la noi. Rezultatul: in Romania, povara fiscala la impozitarea persoanelor fizice este peste media statelor OECD sau foarte aproape de ea, in functie de metodele diferite de calcul. Astfel, potrivit lui Gabriel Sincu, senior tax manager Haarmann Hemmelrath, varfurile fiscale ar fi la noi intre 37,27% si 39,83%, daca socotim in functie de salariul minim, mediu si plafonul de calcul al CAS. Potrivit Luminitei Ristea, managing partner Nexia Romania, gradul de fiscalitate, exprimat de data aceasta ca raport procentual intre impozitele platite de o persoana fizica si baza impozabila, difera de la un contribuabil la altul si variaza intre 16 si 33%, in functie de ponderea diferitelor venituri impozabile.

Gradul de fiscalitate, exprimat ca un raport procentual dintre impozitele platite de o persoana si baza impozabila, variaza intre 16% si 33%.

Luminita Ristea,

managing partner Nexia Romania