De dragul celor implicați și mai ales al poporului ucrainean, Ucrainei nu ar trebui să i se permită să continue cu aspirațiile sale legate de NATO, este concluzia unei analize publicate de Constantine Atlamazoglou pe site-ul 19fortyfive.com.

În vizita recentă în Ucraina, la sfârșitul lunii octombrie, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, declara că „nicio țară terță nu are drept de veto asupra deciziilor de aderare la NATO”. Comentariul său s-a vrut o reacție la întrebarea legată de opoziția Rusiei față de aderarea Ucrainei la NATO.

”Ucraina are dreptul să-și decidă propria politică externă viitoare și ne așteptăm să poată face asta fără nicio intervenție externă”, a continuat Austin.

Aceasta nu este doar opinia Statelor Unite. La summitul NATO din iunie 2021, aliații și-au reiterat decizia ca „Ucraina să devină membră a Alianței cu Planul de Acţiune pentru Aderare, ca parte integrantă a procesului”.

MAP este documentul de ghidare pentru aderarea oricărei țări la NATO. Poporul ucrainean pare să fie, de asemenea, în favoarea unei astfel de mișcări, 64% exprimându-și aprobarea într-un sondaj.

Flacăra războiului ar putea izbucni în întreaga Europă

Totuși, dacă Ucraina va intra în NATO, Europa va deveni mai nesigură, Alianța va fi slăbită, iar poporul ucrainean va avea de suferit.

După prăbușirea URSS, NATO s-a extins rapid și a inclus țări din Europa Centrală și de Est care făcuseră parte din Pactul de la Varșovia. Rusia s-a opus constant.

„Acesta este primul semn a ceea ce s-ar putea întâmpla când NATO va ajunge la granița Federației Ruse. Flacăra războiului ar putea izbucni în întreaga Europă”, afirma fostul președintele rus, Boris Elțin, în timpul bombardamentelor NATO asupra Bosniei.

Avertismente au venit și din America. Într-un interviu din 1998, ca răspuns la aprobarea de către Senatul SUA a unei noi extinderi NATO, George Kennan și-a exprimat convingerea că „rușii vor reacționa destul de negativ”. Dar Rusia era prea slăbită pentru a face altceva decât să obiecteze.

Avertismentul lui Putin

Lucrurile s-au schimbat  radical în 2008. Rusia s-a opus cu fermitate față de adererarea la NATO a fostului său partener, Georgia. Extinderea NATO la granițele Rusiei „ar fi considerată o amenințare directă la adresa securității țării noastre”, a avertizat președintele Vladimir Putin.

El a fluturat ramura de măslin Occidentului, cerîndu-i să ia în considerare preocupările de securitate ale Rusiei. Comentariile lui Putin au venit imediat după summitul NATO, din aprilie 2008, de la București, în care președintele George W. Bush a susținut ca Ucrainei și Georgiei să li se permită să înceapă procesul de aderare. Apelul a fost ignorat.

În august a izbucnit războiul ruso-georgian, care a dus la pierderea controlului Abhaziei și Osetiei de Sud de către Georgia. Câțiva ani mai târziu, avea să aibă loc un scenariu asemănător.

Și a urmat anexarea Crimeei

În 2014, protestele din Ucraina au dus la răsturnarea președintelui pro-rus Viktor Ianukovici. De teamă că Ucraina va accelera drumul spre Occident, Rusia nu a riscat să piardă Peninsula Crimeea, crucială din punct de vedere strategic, la Sevastopol aflându-se Flota Rusă de la Marea Neagră. Cu haosul post- Maidan, Rusia a proiectat imediat anexarea Crimeei.

În plus, cu sprijinul Rusiei, protestele antiguvernamentale din estul separatist al Ucrainei, Donbass, au escaladat ajungîndu-se la un conflict deschis. După opt ani, regiunea este controlată de separatiștii susținuți de ruși, iar Moscova a desfășurat frecvent trupe la granița cu Donbass.

A pretinde că se poate face asta într-un vid geostrategic e o prostie

În urma comentariilor secretarului Austin cu privire la potențiala aderare a Ucrainei la NATO, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Andrei Rudenko, a spus că „acesta ar fi un pas extrem de periculos, care ar forța Rusia să reacționeze în consecință”.

Având în vedere experiența din trecut, declarațiile ruse ar trebui luate în serios. Politica externă americană tinde să desconsidere interesele adversarilor săi. În schimb, prin ordinea internațională liberală, SUA susțin comerțul liber, instituțiile democratice, societățile deschise și condamnă forța între națiuni.

Secretarul Austin are dreptate: Ucraina are dreptul să-și decidă viitoarea politică externă. Dar a pretinde că poate face acest lucru într-un vid geostrategic este o prostie și nu va provoca decât suferință.