Suntem mult mai aproape de riscuri decât recunosc cei care ne conduc.
Actuala criză financiară a creat un climat în care e greu de diferenţiat între analiza lucidă şi zbierete. În România, campania electorală bruiază şi mai mult dezbaterile despre adevărata vulnerabilitate a economiei la riscuri externe: fie riscăm cel puţin o „aterizare dură“ iminentă, fie ne îndreptăm spre noi culmi, cum o spunea recent premierul. Conform unei analize recente a Goldman Sachs, adevărul nu e tocmai la mijloc – suntem mult mai aproape de riscuri decât recunosc cei care ne conduc.
Analiza celor de la Goldman constă într-un model cu nu mai puţin de 14 variabile grupate în patru categorii şi utilizate pentru a evalua gradul de vulnerabilitate la şocuri externe. În acest model, o notă mare e un rezultat negativ. Romånia obţine un scor de 7,6, clasåndu-se pe locul al doilea, după Ungaria. La cealaltă extremă a spectrului se află ţări asiatice cum ar fi China şi Singapore, cu scoruri de 2,7 şi, respectiv, 3,7.
Scorul Romåniei în matricea economiştilor Goldman Sachs ar fi putut să fie şi mai mare, sugerånd o vulnerabilitate la şoc şi mai accentuată. Ne salvează însă nota bună (adică relativ mică, de 4,3), obţinută la categoria de variabile care indică fragilitatea sistemului bancar. Această categorie include indicatori cum ar fi proporţia creditelor neperformante în bilanţurile băncilor sau nivelul rezervelor de capital raportat la active. Cu alte cuvinte, este vorba despre acele cifre folosite de Banca Naţională pentru a argumenta soliditatea sectorului financiar.
Din păcate pentru Romånia însă, numai cu floarea sectorului bancar nu se face primăvară în toi de criză. La restul de trei categorii obţinem un scor incomod de apropiat de nota 10, care reflectă gradul maxim de vulnerabilitate la şocuri în modelul analiştilor Goldman Sachs. În grupul de variabile legate de fluxuri de capital obţinem un 9,3 care ar putea fi un foarte strident semnal de alarmă despre cåt de mult depindem de banii altora pentru a ne finanţa creşterea economică. Acest grup include diverse variaţii pe tema deficitului de cont curent, a activelor străine şi a prezenţei activelor străine în economie (pentru a evalua efectele unei posibile repatrieri ale acelui capital înapoi de unde a venit).
La categoria variabilelor care ţin de efectele unui acces îngreunat la creditare, Romånia obţine 8,6, care sugerează că eventuala reticenţă a altora de a ne acorda credite ne-ar ustura destul de rău. Nu în ultimul rånd, la categoria variabilelor care măsoară creşterea creditării şi aportul ei la economie, Romånia are un scor de 8,8 – pe măsura consumului bazat pe creditare la care am asistat în ultimii ani şi care, dacă va încetini simţitor, va tăia din creşterea economică.
Aşa cum o recunosc şi autorii analizei, fiecare dintre cele 14 variabile are carenţe şi nu poate reflecta cu maximă fidelitate complexitatea unei întregi economii. Luate în ansamblu însă, aceste cifre oferă o evaluare destul de nuanţată a gradului de risc cu care se confruntă investitorii în pieţele emergente – acele surse de capital de care Romånia are nevoie.
În acest context, o analiză detaliată a studiului, imposibil de realizat în spaţiul pe care îl am la dispoziţie, poate rezulta într-un veritabil plan de acţiune pentru consolidarea economiei şi poziţionarea ei pentru a ne apropia de acel nivel de bunăstare la care aspirăm de foarte mult timp.
