Fata de anul trecut, piata uleiului si-a mentinut tendinta usoara de regres, din cauza scaderii atat a puterii de cumparare, cat si a numarului locuitorilor din mediul urban. Dintr-un studiu realizat de Institutul de Cercetare de Piata GfK rezulta ca, dintr-un panel de opt milioane de familii care existau in mediul urban, au ramas doar sase milioane, restul migrand spre zona rurala. Or, se stie ca locuitorii de la sate folosesc pentru gatit grasimi animale si ca cei care cultiva floarea-soarelui primesc de la rafinarii, pe langa bani, si o anumita cantitate de ulei.
Industria uleiului este singura ramura a economiei nationale care s-a implicat efectiv in agricultura. Incepand cu anul 1995, fabricile de profil au contractat credite de la bancile comerciale pentru a putea achizitiona si pune la dispozitia cultivatorilor seminte, ingrasaminte, erbicide si motorina si pentru a finanta unele lucrari agricole. Desi acest lucru a dus la cresterea suprafetelor cultivate cu floarea-soarelui – de la 453 mii ha in 1989, la peste un milion ha in 1999 -, materia prima necesara procesarii este neindestulatoare, iar fabricile au un grad de acoperire a capacitatilor de productie intre 50 si 70 la suta.
Problemele lor tin de concurenta externa, manifestata atat prin prezenta pe piata a uleiului din import, cat, mai ales, prin exporturile masive de seminte de floarea-soarelui.
Viorel Zichil, presedintele Organizatiei patronale a industriei uleiurilor si grasimilor vegetale ULPROD – organizatie care reuneste 17 fabrici importante -, precizeaza: „Din punctul de vedere al tehnologiei aplicate, al dotarilor tehnice si al consumurilor specifice, industria uleiului din Romania poate concura cu orice producator de ulei din lume, datorita investitiilor masive care s-au facut in ultimii ani in acest sector. Insa din cauza dobanzilor mari la creditele contractate la bancile noastre (70-80%), apare o disproportie in costuri intre producatorii romani si cei externi, care provin din tari cu agricultura subventionata, unde se practica un nivel al dobanzilor la credite de numai 6-12%”.
Unii cu ponoasele,
altii cu foloasele
In conditiile in care toate cheltuielile se regasesc in pretul final, situatia a inceput sa fie speculata de diverse firme, prin mai multe metode.
In primul rand, din strainatate spre Romania au fost orientate exporturi de ulei la preturi subevaluate fata de nivelul mondial, astfel incat, dupa aplicarea taxelor vamale, pretul produselor din afara sa fie mai mic decat al celor fabricate in tara. De asemenea, au inceput sa apara oferte tentante de cumparare a semintelor de floarea-soarelui din partea unor firme care nu au participat cu nimic la infiintarea si dezvoltarea culturilor oleaginoase din Romania.
Astfel, cei care doresc sa dea recoltei din acest an o alta destinatie, in special Turcia, Israel si Egipt, ofera taranilor 2.500 lei/kg de seminte, fata de maximum 2.150 – 2.300 lei cat ar putea suporta fabricile. Producatorii din judetele Constanta si Tulcea sunt cei mai afectati de aceste exporturi, pentru ca de aici pleaca cea mai mare cantitate de materie prima.
Negocieri la
capatul tarlalei
In luna mai a.c., ULPROD a semnalat Ministerului Agriculturii si Alimentatiei situatia dificila in care se afla industria uleiului din Romania, propunand si cateva solutii, printre care introducerea unei taxe de prelevare la exportul semintelor de floarea-soarelui. „Din cele sase masuri propuse de noi, in adresa primita de la minister nu a fost abordata decat o problema, si aceea interpretata in mod eronat”, afirma Viorel Zichil.
In raspuns se preciza faptul ca introducerea unei taxe de prelevare la export ar fi defavorabila cultivatorilor de floarea-soarelui.
Vasile Leu, director general al SC Argus SA din Constanta, riposteaza: „Nu cultivatorul este cel avantajat, ci samsarii, care stau la capatul lanului si-l pacalesc sa le dea recolta pentru 50 de lei in plus la kilogram, cu banii jos. Taxa pe care am solicitat-o prin intermediul Patronatului avea scopul de a mai tempera exportul, ceea ce ar fi insemnat o sursa de venit pentru bugetul statului, iar pentru noi, asigurarea materiei prime. Daca se va duce in continuare aceasta politica, industria uleiului va disparea din Romania.”
Ca atare, in acest an, SC Argus va folosi doar 70% din capacitatea de productie pe care o are.
Aceeasi situatie ne este semnalata si de conducerea SC Unirea din Iasi, care produce brandurile Floriol si Unisol. „Din cauza firmelor de export care au acaparat samanta, am reusit sa achizitionam materie prima doar cat sa acoperim 50% din capacitate”, ne spune Ioan Costin, director general.
Topway Industries din Craiova a devenit, de curand, un nume de referinta pe piata uleiului. In 1997, a intrat in posesia pachetului majoritar de la SC Ultex SA Tandarei, unul dintre cei mai mari producatori de ulei de floarea-soarelui si soia din Romania. In cele doua unitati de productie ale sale, incluzand si o rafinarie proprie la Craiova, Topway produce brandurile Untdelemn de la Bunica, Sonnen BlumenA