Cunoscut pentru personalitatea sa efervescentă și cariera complexă, Florin Călinescu rămâne o figură marcantă în peisajul cultural și social românesc. Acesta își dezvăluie fațete inedite ale vieții sale, de la cariera în teatru și televiziune până la legătura profundă cu satul natal.
Cum vede el „Chestiunea zilei” în tumultul socio-politic al prezentului și ce îl motivează să își mențină activitatea la fermă? Răspunsurile, în cele ce urmează.
„Legătura cu pământul” – filosofia lui Florin Călinescu
Florin Călinescu, cunoscut pentru carisma sa de pe micul ecran, preferă o prezentare simplă.
„Florin. Poți să-l scrii cu litere mari. Tot eu sunt”, spune actorul.
Legătura sa cu satul Babana, unde deține o fermă, este una naturală și autentică.
„Eu am crescut la țară până la o vârstă, după aia am venit în fiecare an la bunicii din Argeș, tata era din Babana. Nu mi se pare nimic ieșit din comun.
Sunt un om care atunci când a plecat de la țară a știut că, într-un fel sau altul, o să se întoarcă să facă lucrurile pe care le-a văzut în copilărie la strămoșii lui. Am știut că se va întâmpla „chestiunea” asta”, a explicat actorul pentru Fanatik.
La fermă, activitățile obișnuite includ creșterea de găini, rațe, porci și capre. Pentru Călinescu, aceste ocupații nu sunt ceva ieșit din comun, ci mai degrabă o întoarcere la valorile copilăriei.
„Eu sunt uimit că toată lumea vorbește de dezvoltare, de civilizație, de tot felul de lucruri foarte interesante, bun… dar sunt terifiat că toți acești oameni nu se gândesc ce o să mănânce mâine, poimâine”, subliniază acesta, atrăgând atenția asupra alienării generate de modernitate.
Între capitalism și comunism, o critică a stilului de viață contemporan
Călinescu privește cu scepticism societatea contemporană, dominată de consumerism și goana după venituri.
„Zbaterile comunismului și ale capitalismului s-au întâlnit într-un punct comun, oamenii sunt sclavi în tot felul de îndeletniciri, atenți și chinuiți să obțină un venit cu care să-și cumpere boli. Boli.
Cât mai sofisticate, cât mai complicate”, spune actorul.
În sprijinul acestei afirmații, el citează scriitorul britanic Aldous Huxley:
„De când a evoluat medicina, nu mai există niciun om sănătos.”
O viață între scenă și fermă. Lecții de la Hollywood
Pentru mulți, imaginea lui Florin Călinescu nu se potrivește cu cea a unui fermier. Totuși, actorul oferă un exemplu occidental pentru acest stil de viață.
„Foarte mulți actori americani, mai mult de jumătate dintre ei, între filme, spectacole sau stand-up-uri, stau la ranch-uri, la ferme.
Foarte puțini stau în New York, în Los Angeles, în zgârie nori și așa mai departe… au câte o casă și în marile orașe, dar preferă să stea departe de aglomerație, la un ranch… ca hobby sau ca fel de viață asumată. De ce să cheltui bani pe psihologi, psihiatri și pastile, când poți să faci chestia asta?”, explică el.
În loc să caute refugiu în aglomerația urbană, Călinescu a ales să investească în propria sănătate fizică și mentală printr-un stil de viață simplu.
„Eu nu înțeleg de ce să te duci la sală, de exemplu, să te chinui să tragi de niște fiare… când lucrul în grădină, să mulgi o vacă sau să hrănești și să speli porcii te mențin mult mai sănătos decât orice altă formă de mișcare fizică.
Pentru mine, mersul la sală este o „chestiune” de socializare, nu de dezvoltare sănătoasă. Eu am sala rurală, ce-mi trebuie sala de forță?”, glumește actorul, adăugând că munca fizică la fermă este suficientă pentru a-l menține în formă.
Copilăria la țară
Amintirile din copilărie îl leagă pe Florin Călinescu de valorile tradiționale ale satului românesc.
„Ai văzut Rocky când se antrena alergând o găină? Știi ce înseamnă să alergi o găină? Încearcă să prinzi o găină… sau un purceluș… sau să lucrezi la câmp… cu secera, că așa se lucra atunci, manual… să strângi și să legi snopii… să te cațeri în copaci, sportul național în Argeș era culesul prunelor… și să te duci pe lângă căruța încărcată cu fân, că respectul față de cal era imens.
Numai după ce se termina munca ce ne mai jucam și noi, copiii, cu o mingiucă improvizată, acolo, la câmp”, povestește el cu umor.
Rutina zilnică includea alergatul după găini, lucrul pe câmp cu secera, cățăratul în copaci pentru culesul prunelor sau transportul apei de la un puț aflat la șapte kilometri distanță. Toate acestea reprezentau o formă de exercițiu fizic natural.
„După apă mergeam șapte kilometri dus, șapte întors, cu gălețile și drumul era în coastă, puțul era pe un deal… Destulă mișcare, ce zici?”, întreabă retoric Călinescu, evocând o copilărie plină de muncă, dar și de bucurie.
