Meciuri de Cupă Davis în Japonia, turnee internaţionale. Cu siguranţă tenisul românesc are nevoie de jucători bine antrenaţi. Dar este performanţa posibilă în acest moment? Florin Segărceanu, antrenorul echipei României pentru Cupa Davis, vorbeşte despre investiţiile într-un sport care, de-a lungul timpului, a produs jucători de talie mondială.
Capital: Care sunt investiţiile în tenisul din România?
Florin Segărceanu: Din păcate, în momentul de faţă, nu sunt foarte multe investiţii în tenisul românesc. Pentru o bază profesionistă, ai nevoie de o infrastructură deosebită, de un spaţiu mare, pe care este greu să-l găseşti undeva aproape de Bucureşti din cauza preţului foarte mare. Singura şansă este să colaborezi cu o primărie sau cu un minister, care deţine o bază, pe care o poţi îmbunătăţi. Probabil una dintre cele mai frumoase baze din Bucureşti este BNR, care, cu puterea financiară pe care o are Banca Naţională, poate să fie menţinută la un anumit standard. Dar, din păcate, această bază este folosită doar pentru turneele ATP şi de Cupa Davis, în rest, nu se practică nici o activitate profesionistă, în sensul de a organiza o şcoală mai deosebită, pentru a crea noi talente. Este o bază cu circuit închis, de care beneficiază doar angajaţii BNR.
Pe lângă aceasta, mai există două baze: cea din parcul Herăstrău, care are o poziţie superbă, pe malul lacului, care a fost privatizată şi în care s-a investit. Şi acolo au fost încercări de organizare a unei academii de tenis. Probabil baza cu cel mai mare succes este Tenis Club Bucureşti, care aparţine fostului jucător Dinu Pescariu. Se află tot în nordul Bucureştiului şi s-a investit mult în ea. Aş spune că, în momentul de faţă, acolo are loc activitatea cea mai bună. De asemenea, nişte colegi de-ai mei, Adrian Marcu şi Marius Comănescu, împreună cu un alt asociat, au început o investiţie în colaborare cu primăria sectorului 3. Construiesc o bază de tenis undeva în zona Stadionului Lia Manoliu. Investiţia o să fie de ordinul milioanelor, pentru că se doreşte a fi o bază cu dotări cât mai bune. S-a început construcţia terenurilor de bitum şi sala este comandată, deci, probabil în cursul anului următor, o să avem deja acolo terenurile de tenis, o sală şi vestiarele. Este un program pe un termen mai lung. Probabil va concura cu baza Tenis Club Bucureşti.
Capital: Ce ar trebui să cuprindă o adevărată academie de tenis?
Florin Segărceanu: În primul rând, trebuie să ai terenuri şi pe suprafaţă rapidă şi pe zgură. Trebuie să ai condiţii de antrenament tot anul, acest lucru însemnând şi o sală bine pusă la punct. Trebuie să ai un centru de fitness, complet dotat. Este nevoie şi de vestiare cu săli de recuperare şi masaj. Şi, în primul rând, trebuie să ai specialişti. În România avem specialişti foarte buni, însă combinaţia asta, de a avea şi baza bine pregătită şi specialiştii, încă nu s-a făcut, dar eu cred că într-un an-doi o să vedem şi aşa ceva.
Capital: Există o academie de tenis în adevăratul sens al cuvântului în acest moment în România, în afară de tenisul care se practică la diversele cluburi sportive?
Florin Segărceanu: Din punctul meu de vedere, ca specialist, nu există o academie de tenis. Probabil că, în momentul în care baza de la Lia Manoliu, de care aminteam mai devreme, va fi terminată, acest lucru va fi ţinta lor. Vor încerca să facă o infrastructură, în care să ofere locuri de cazare şi să aibă absolut toate dotările pentru a putea pune baza unei academii de tenis. Am înţeles că şi Pescariu, la rândul lui, vrea să îmbunătăţească baza, cu locuri de cazare, tot pentru a atrage un segment de jucători, care au nevoie de o asemenea bază. Sunt foarte mulţi părinţi în România care au posibilităţi materiale şi îşi trimit copiii fie în Spania, fie la Academia Bollettieri din Statele Unite. Ar fi foarte bine dacă ar apărea aşa ceva în România, pentru că ar fi mult mai ieftin şi la fel de bine organizat.
Capital: Care este situaţia dotărilor pentru tenis în ţară?
Florin Segărceanu: Este o mare problemă. Din păcate, situaţia materială a Federaţiei Române de Tenis nu este destul de bună pentru a organiza centre în ţară. Există cluburi cu renume şi tradiţie. Mă refer la Braşov şi Constanţa, unde există baze bine puse la punct. Pe lângă acestea există şi una în Arad, de unde este şi Marius Copil, jucător foarte promiţător, de nici 17 ani. Mai sunt multe baze în ţară, dar departe de ce ar trebui să fie. Iarna este dificil să joci, terenurile nefiind acoperite. Specialiştii din ţară nu sunt nici ei foarte numeroşi.
Capital: Există posibilitatea ca tinerii din ţară să fie aduşi în Bucureşti pentru a se antrena şi studia?
Florin Segărceanu: Federaţia are un buget foarte mic, probabil că este de 1.000 de ori mai mic decât bugetul federaţiei franceze, de exemplu. O mare parte din bani se duc pe organizarea turneelor Futures în ţară, 14 pentru fete, 14 pentru băieţi. Aceste turnee ajută foarte mult toţi jucătorii tineri, de la 12 – 14 ani: au unde să joace, au concurenţă, pentru că vin foarte mulţi străini, şi pot să-şi câştige punctele necesare şi chiar bani. De obicei, aducem grupuri de tineri în Bucureşti iarna. Deocamdată, am reuşit să facem acest lucru la centrul de la federaţie, care este exclusiv pentru jucătorii profesionişti. Am reuşit să îmbunătăţim condiţiile pentru perioada de iarnă. Avem trei terenuri rapide şi două pe zgură, acoperite, plus sala.
Capital: Ce sfaturi aţi da jucătorilor tineri?
Florin Segărceanu: În primul rând, trebuie să fie îndrăgostiţi de acest sport. Sunt foarte mulţi copii care încep acest sport devreme. Din păcate, poate că exagerează la vârsta de opt, nouă ani, joacă prea multe turnee şi ajung spre 14 ani să fie deja obosiţi, uzaţi şi să nu mai aibă această plăcere. Acest sport nu trebuie făcut pentru că te trimit părinţii şi pentru că ei vor ca tu să devii mare jucător, ci trebuie făcut pentru că tu, un copil, eşti îndrăgostit de acest sport. Trebuie să munceşti foarte mult. Dacă faci acest lucru şi ai şi şansa să fii într-un club cu ceva condiţii, atunci pasul următor sunt aceste turnee de tenis pe care le are Federaţia şi la care orice copil valoros poate participa. Sunt şi multe „capcane“ în sportul de performanţă. Un sfat pe care îl dau tinerilor este să se gândească mai mult la viitor şi nu la prezent. Din păcate, la noi, foarte mulţi copii de opt, zece ani, în loc să se focalizeze pe un tenis modern, pe a-şi îmbunătăţi tehnica şi stilul de joc, se gândesc mai mult la rezultate. Ceea ce uneori nu este bine.
«În România nu avem combinaţia între bază bine pregătită şi specialişti, dar eu cred că într-un an, doi o să vedem şi aşa ceva.»
