La prima vedere, poate parea ca pe ministrul agriculturii problemele legate de gripa aviara l-au facut sa uite de steguletele rosii ale UE. Adevarul este ca, saptamana trecuta, copanele de pui au deschis programele de stiri, iar normele cazanului de tuica au trecut neoservate.
Capital: Raportul de tara din 2005 reclama pentru agricultura, in linii mari, aceleasi probleme. O istorie care se repeta.
Gheorghe Flutur: Da, numai ca lucrurile trebuie privite in miscare. UE nu te judeca pentru ce ai facut, ci pentru ce mai ai de facut pana la sfarsitul anului. Una dintre chestiunile care nu s-au explicat suficient este aceea ca, de fapt, steguletele rosii arata volumul de munca ramas pana la 1 ianuarie 2007. Altfel, unii dintre noi ar trebui sa spunem ca plecam acasa. Va spun ca, la agricultura, cu sase luni inainte de aderare, Polonia avea sase stegulete rosii. Pentru ca, din punct de vedere calendaristic, nu poti sa rezolvi aceste probleme mai repede. In al doilea rand, repet, as vrea sa pornim de la ideea ca agricultura reprezinta 60% din volumul de integrare pe acquis-ul comunitar. Din 2.000 de masuri pe integrare, aproape 1.300 au apartinut agriculturii. Din aceste masuri, sunt unele care nu mai depind de mine. De exemplu, licitatiile internationale depind de un calendar. Agentiile de plati functioneaza acum pentru platile interne ale subventiilor acordate fermierilor, dar trebuie adaptate si la platile externe.
Capital: N-am terminat cu parcelarea terenurilor…
Gheorghe Flutur: Evidenta parcelarii: am facut zboruri anul trecut si avem fotografii pentru toate terenurile. Am inregistrat declaratiile oamenilor in evidenta celor care au peste un hectar si vor fi eligibili la plata. Sunt 1,4 milioane de ferme, iar acum confruntam fotografia cu declaratia omului. Am angajat 3.600 de oameni care lucreaza in sistem la aceste verificari.
Capital: Da, dar mare parte din proprietarii de terenuri au sub un hectar, motiv pentru care nu vor primi nici un ban din subventii…
Gheorghe Flutur: Ii stimulam pe acestia sa se grupeze. Aceasta este strategia noastra, iar programul Fermierul este cel mai bun exemplu in acest sens. Dar vreau sa va spun ceva: daca eu anuntam public ca mai avem doar putine probleme, si pe urma ieseam la 40 km de Bucuresti si vedeam ca satul romanesc mai are enorm de multe lucruri de facut, mai eram credibil? Agricultura este cea mai sensibila, pentru ca politica agricola comuna are 40% din bugetul european. Primim un miliard de euro anual de la bugetul UE, iar ei sunt interesati ce facem cu acesti bani. si atunci, trebuie sa ai legislatie si structuri serioase de control, care sa-i verifice pe fermieri. De aici, exigenta care inseamna cateva mii de legi.
Capital: Avem o agricultura care supravietuieste datorita autoconsumului, dar nu il impoziteaza nici pe acesta…
Gheorghe Flutur: Dincolo de aceste masuri si reforme, am eliminat cele mai importante puncte. Am fost primii care am avut atat curajul de a inchide abatoarele care nu respectau normele UE, dar si de a da startul unei reforme pe care nu a facut-o nimeni din ‘90. Legile proprietatii si retrocedarea padurilor, renta viagera pentru comasarea terenurilor si programul Fermierul pentru acelerarea absorbtiei la programul SAPARD. Pentru ca se observa ca a crescut absorbtia de zece ori, de la cinci milioane de euro in 2004, la aproape 50 de milioane in martie 2005, iar in aprilie a ajuns la 59 de milioane. Practic, suntem la fundul sacului si atunci toate se deconteaza pe actualul guvern. In privinta impozitarii, cred ca, mai intai, ar trebui sa asteptam capitalizarea fermierilor si abia pe urma sa avem in vedere impozitarea muncii lor. Eu nu pot sa pun impozit pe saracie. Noi trebuie sa-i incurajam pe cei care investesc in agricultura.
Capital: Vom fi intre primele trei tari la suprafata agricola, dar pe ultimele locuri la exporturile de produse …
Gheorghe Flutur: Negocierea este un lucru, iar pregatirea fermelor cu totul altceva. Daca s-au dat pomeni electorale la toata lumea in loc sa fie stimulati tinerii care sa aiba propriile lor afaceri, de unde vreti capitalizare? Agricultura nu poate sa vanda pe piata externa prin pomeni, ci trebuiau diferentiate platile. Asa ca am introdus acest sistem de creditare pe zece ani, cu perioade de gratie de pana la cinci ani si cu garantarea imprumuturilor dintr-un fond de garantare. Acum, acordam subventii mari legumicultorilor, ca sa putem iesi pe piata si sa nu mai facem atatea importuri. Dar daca nu a facut nimeni reforma structurala pana la noi, cum putem sa concuram cu fermierul polonez sau ungur altfel decat prin reforma structurala pe care, in sfarsit, am inceput-o.
Daca eu anuntam public ca mai avem doar putine probleme, iar pe urma ieseam la 40 km de Bucuresti si vedeam ca satul romanesc mai are multe lucruri de facut, mai eram credibil?
Gheorghe Flutur
