Primele semne de prabusire a economiei argentiniene aparusera inca din al treilea trimestru al anului, cand s-a inregistrat un regres de 4,9% fata de perioada similara a anului trecut. Dar guvernul de la Buenos Aires n-a facut public acest lucru decat in 20 decembrie, cand situatia scapase deja de sub control.
Momentul in care prabusirea devenise inevitabila s-a consumat in data de 5 decembrie, cand FMI a refuzat sa elibereze o transa de 1,3 miliarde dolari. N-au contat nici eforturile facute pentru reesalonarea a 80 miliarde de dolari din datoria externa, nici ajustarile bugetare de 4,45 miliarde dolari, nici reducerea salariilor si a pensiilor cu 13%. N-au contat nici tensiunile sociale care ajunsesera la limita, dupa patru ani recesiune si extinderea somajului la 20%. Pur si simplu, aplicand algoritmul sau de evaluare, FMI a constatat, sec, ca guvernul a lasat deficitul sa urce peste cota convenita. Prin urmare, Fondul a plantat, fara sa clipeasca, bomboana decisiva pe coliva economiei argentiniene: din 5 decembrie, colapsul devenise o chestiune de zile.
In 6 decembrie, ministrul economiei adopta masura disperata a transformarii depozitelor la termen ale fondurilor private de pensii in bonuri de tezaur. In 17 decembrie, guvernul prezinta un buget pentru 2002 in care cheltuielile sunt reduse cu 20%, in vreme ce marile centrale sindicale pregatesc o greva generala. In 18 decembrie, FMI anunta cu cinism ca a decis sa amane rambursarea unei rate de 940 milioane de dolari, dar ca politicile guvernamentale sunt in continuare nesustenabile. Pentru ca a doua zi, guvernul argentinian, care scapase situatia de sub control, sa declare stare de asediu. Din punct de vedere financiar, epilogul a venit in 20 decembrie, cand ministrul economiei, Domingo Cavallo, si-a depus demisia, ceea ce pentru lumea intreaga a insemnat recunoasterea incapacitatii de plata a Argentinei.
Catre ce se indreapta Argentina acum, dupa demisia executivului, vandalizarea magazinelor si ciocnirile de strada soldate cu victime, este greu de spus. Noii guvernanti, instalati cu titlu provizoriu, nu au nici sprijinul institutiilor financiare internationale, nici autoritatea necesara pentru a readuce calmul in economie si in societate, nici nu au la indemana o solutie salvatoare.
Investitorii institutionali majori s-au retras inca din vara, provocand o masiva scurgere de capital. Ei recunosc ca au castigat averi in Argentina, in aceeasi masura in care aceasta s-a inglodat in datorii. Pe de alta parte, parerile sunt impartite in privinta schemei monetare care ar putea readuce economia argentiniana pe un curs mai optimist. Populatia si o buna parte din economisti tin cu dintii de mentinerea unei paritati de 1:1 a peso-ului cu moneda SUA. Metoda dolarizarii, care a fost adoptata in 1991, s-a dovedit utila pentru a reface increderea in peso. Ea devenise insa contraproductiva in ultimii ani, cand exporturile argentiniene ajunsesera sensibil mai scumpe fata de acelea ale marelui concurent de la nord, Brazilia, care beneficiaza de avantajul unei flotatii libere a monedei.
Intre pastrarea asa-zisei convertibilitati peso-dolar si devalorizarea monedei, Argentina va fi, cel mai probabil, constransa sa aleaga o solutie de compromis. In acest moment, rezervele valutare ale bancii centrale din Buenos Aires s-au redus la 9,2 miliarde de dolari, prea putin pentru a putea compensa masa monetara aflata in mod curent in circulatie, care se ridica la 11 miliarde de peso. Inainte de a se putea gandi la mentinerea „convertibilitatii”, guvernul va trebui sa opereze o devalorizare severa. Problemele pe termen lung insa, cu mult mai complicate si nesuportand compromisuri, sunt altele: competitivitatea exporturilor si finantarea externa, care a devenit excesiv de scumpa.     

Creditorii au pierderi de 50%

Potrivit agentiei internationale de rating Fitch, Argentina a intrat practic in incetare de plati inca din momentul demisiei ministrului economiei, Domingo Cavallo, si a declansarii miscarilor de strada. In cauza sunt 97 de miliarde de dolari pe care guvernul de la Buenos Aires ii datoreaza unor creditori privati. Suma reprezinta un record absolut in sirul spactaculoaselor crahuri financiare din ultimii ani. Pentru luna decembrie 2001, serviciul datoriei externe pe care guvernul argentinian nu l-a putut onora se ridica la 600 milioane de dolari. Cumulate, intrarea in incetare de plati si devalorizarea peso-ului vor obliga creditorii sa renunte la cel putin 50% din banii pe care li-i datoreaza Argentina.

Economia argentiniana in date si cifre

Populatia: 37 milioane locuitori
Suprafata: 2.736.690 kmp
PIB: 282 miliarde USD
PIB/locuitor: 7.500 USD
Argentina are cea mai ridicata cota a PIB/locuitor in America Latina si este, dupa Brazilia, tara cu cel mai ridicat volum al PIB din regiune. Este unul dintre cei mai mari producatori mondiali de produse agricole (exporturi de peste 13 miliarde dolari, in 1998), avand o traditie extrem de puternica in cresterea vitelor. Agricultura contribuie cu 7% din PIB si absoarbe 12% din populatia ocupata. In plus, Argentina este unul dintre marii producatori de petrol ai regiunii, avand totodata cele mai moderne centrale nucleare din zona, ceea ce i-a permis sa devina un important exportator de energie. Al treilea mare atu economic al tarii il reprezinta sectorul minier si industria metalurgica aferenta.