Dovada este si faptul ca venirea, la sfarsitul saptamanii trecute, a negociatorului-sef cu Romania, Neven Mates, nu a fost bagata in seama aproape de nimeni. si totusi, in contextul actual, cand investitorii sunt mai reticenti decat oricand, cand Europa Occidentala este preocupata de reforme interne si cand Romania are cea mai mare nevoie de imagine favorabila, „notele” primite din partea Fondului sunt importante.

Ca intotdeauna, vedetele spectacolului vor fi angajatii statului si performantele Ministerului Finantelor in colectarea taxelor si impartirea banilor publici. Negocierile din perioada urmatoare vor fi animate din mai multe motive. Pe de o parte, negociatorii romani au incercat, ca de fiecare data, sa fenteze acordul deja semnat. S-au facut ca nu stiu prea bine limba engleza atunci cand a venit vorba de concedieri si, cu o totala lipsa de onestitate, au invocat o nepotrivire de limbaj pentru a nu indeplini o conditie care nu le convenea. Aceasta este, de altfel, una dintre marile probleme in relatia cu Fondul: lipsa de sinceritate.

Autoritatile romane semneaza acordurile cu degetele incrucisate la spate si, apoi, nu respecta ce-au promis. Cateodata au dreptate: sabloanele impuse de FMI nu se potrivesc, in unele cazuri, realitatii romanesti – devalorizarea accentuata a monedei nationale, un buget cu cheltuieli reduse la minimum, politica agresiva de concedieri, toate acestea au creat mari probleme tarilor care le-au experimentat pana la capat. In concluzie, n-ar fi de mirare ca jocul practicat de Guvern cu functionarii de la Washington sa fie, intr-o anumita masura, benefic pentru economie. Pe de alta parte, negociatorii romani n-au nici curajul de a propune si sustine un plan de reforma alternativ, croit dupa posibilitatile si nevoile economiei romanesti, in cazul in care nu sunt de acord cu retetele prescrise de Neven Mates. Ca atare, la opt luni de la semnarea unui acord despre care se stia ca va avea costuri sociale incalculabile, ca va saraci populatia si ca va infuria sindicatele, Guvernul de la Bucuresti continua sa se ciondanesca cu oficialii FMI in legatura cu tot felul de fleacuri, doar pentru a ascunde esenta: n-a facut ce-a promis. Marile regii de la Ministerul Industriei n-au concediat pe nimeni, facturile la utilitati raman tot neincasate si exista in continuare probleme cu colectarea banilor la buget.

Nimic nu este nou pana aici, negocierile au decurs mereu la fel. Noua este conjunctura internationala careia Romania trebuie sa-i faca fata: scaderea increderii in moneda americana, cresterea euro si performantele nu prea incurajatoare ale economiilor europene. Daca aprecierea euro fata de dolar continua, si prognozele arata ca asa se va intampla, calculele guvernamentale sunt date peste cap. Cresterea economica s-ar putea opri la 3% in loc de 4-4,5%, cum estimase Guvernul. Desigur, exporturile sunt avantajate, pentru ca se incaseaza mai multi lei pentru fiecare unitate exportata dar, in acelasi timp, se pune intrebarea daca economia romaneasca are capacitatea de a profita de acest avantaj. In plus, cresterea impozitului pe profitul realizat din export si scaderea productivitatii muncii, impreuna cu cresterea rapida a salariilor reale, ar putea crea o problema in plus marfurilor romanesti. Asadar, chiar indicatorii de baza, care au stat la temelia negocierilor cu Fondul, ar putea fi pusi sub semnul intrebarii.

Nimeni nu poate acuza Guvernul ca nu a luat in calcul toti factorii. Multi dintre ei au scapat chiar analistilor internationali. Ceea ce poate fi pus in discutie este sinceritatea cu care sunt tratate negocierile. Mihai Tanasescu, ministrul finantelor, a incercat mereu sa minimalizeze problemele si tinde sa nu recunoasca adevaratele cauze ale neintelegerilor cu FMI. Negociatorii romani au o problema cu cifrele, dar si una de atitudine.