Există anumite scăpări pe care nu ni le putem permite. Calculul greşit comis de FMI este o trădare a încrederii a milioane de oameni într-un moment cum nu se poate mai prost.
Criza economică actuală a fost pentru Fondul Monetar Internaţional o oportunitate de a-şi spăla măcar o parte din păcatele săvârşite în America Latină şi Asia acum 11 ani, la ultima mare criză. Ideea era că tehnocraţii din Washington au căpătat între timp inimi şi pricep că nu toate politicile de protecţie socială sunt mofturi populiste.
Presupusul transplant de inimă în organismul Fondului Monetar n-a folosit la mare lucru, căci pare să fi fost însoţit de o extirpare parţială de creier. Săptămâna trecută, Fondul a recunoscut că mai multe erori au dus la calcularea greşită a riscurilor pe care le prezintă pentru pieţele financiare economiile Europei de Est. Astfel, de exemplu, raportul dintre rezervele valutare şi datoriile externe ale Cehiei a fost revizuit de la 236% la numai 89 de procente. Mai sunt şi alte cazuri, dar acesta e cel mai grăitor.
E o pură coincidenţă că scuza FMI a venit cam în acelaşi timp cu declaraţia lui Traian Băsescu, care recunoştea smerit că întreaga chestiune a salariilor profesorilor nu a fost decât o eroare.
Atât Fondul Monetar, cât şi şeful statului român au încercat să se comporte ca şi cum ar fi apărut la o recepţie de gală în blugi, când de fapt dăduseră şi buzna în salon şi au mai şi râgâit în timpul discursului gazdelor. Dacă în cazul dlui Băsescu victimele sunt câteva sute de mii de dascăli, în cazul erorii Fondului victimele se numără cu milioanele.
Trăim într-o lume incertă şi plină de neprevăzut, care are nevoie de credibilitate şi predictibilitate ca de aer. Deşi ea e populată de oameni supuşi greşelii şi nu de maşini, există anumite scăpări pe care nu ni le putem permite. Calculul greşit comis de Fondul Monetar este o trădare a încrederii a milioane de oameni într-un moment cum nu se poate mai prost.
