FMI vrea să rupă tradiţia cheltuielilor hazardate, punând Finanţele sub supravegherea unui Consiliu Fiscal. Având însă rol consultativ, instituţia are şanse să devină doar una decorativă.

Guvernul s-a angajat în fa­ţa Fondului Monetar In­ter­naţional că, până în mar­tie, va primi votul Par­lamentului pe Legea res­pon­sabilităţii fiscale. Proiectul actului normativ a fost aprobat de Guvern la sfârşitul anului trecut şi încearcă să pună cât de cât ordine în cheltuirea banilor publici şi, mai ales, să facă procesul bugetar mult mai transparent. Un rol important ar trebui să îi revină Consiliului Fiscal, format din cinci membri numiţi de instituţii independente, care ar urma să facă analize, recomandări şi evaluări privind activitatea Ministerului Finanţelor. Ministrul Sebastian Vlădescu a declarat că atâta timp cât acest for va fi alcătuit din reprezentanţi de marcă, opiniile acestuia sunt bine-venite.

Pe de altă parte, Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), una dintre instituţiile care vor nominaliza un membru în Consiliu, spune că deşi are rol consultativ, opiniile emise de acest for vor avea greutate. „Salut iniţiativa creării acestui Consiliu, mai ales că din el face parte şi ARB, ai cărei membri aduc o treime din veniturile bugetare. Sunt convins că Guvernul va da importanţă analizelor Consiliului”, a afirmat Gheţea. Conform reprezentanţilor Ministerului Finanţelor, cererea FMI de a se înfiinţa Consiliul Fiscal a fost motivată de lipsa de încredere a specialiştilor de la Washington în capacitatea conducerii instituţiei de a se opune presiunii politice asupra alocărilor bugetare.

Intenţii bune

Conform Legii responsabilităţii fiscale, Guvernul va trebui să întocmească o strategie fiscală pe trei ani, pe care să o prezinte anual până pe 30 mai şi care să fie avizată de Consiliul Fiscal. De asemenea, proiectul Legii bugetului şi prognozele macroeconomice au nevoie de acelaşi aviz. Ministerul va fi obligat să prezinte periodic anumiţi indicatori şi analize, cum ar fi ţintele de colectare a veniturilor bugetare, măsurile de combatere a evaziunii fiscale, dar şi să ţină în frâu cheltuielile de personal, să nu rectifice bugetul de mai mult de două ori pe an, şi atunci în niciun caz pentru majorarea salariilor.

Toate acţiunile Finanţelor ar urma să fie monitorizate de noul Consiliu Fiscal. Tradiţia ultimilor 20 de ani arată însă că, de obicei, acest gen de instituţii are doar rol consultativ şi nu este prea eficient. Crearea Consiliului Fiscal ar putea avea totuşi un efect benefic cert: mai multă transparenţă în cheltuirea banilor, în alcătuirea bugetului, dat fiind că proiectul de lege impune o strategie pe trei ani şi existenţa unor opinii avizate şi, în acelaşi timp, oficiale, asupra politicilor Ministerului Finanţelor.

Proiectul Legii responsabilităţii fiscale aduce primele reglementări explicite din România referitoare la politica bugetară. Până acum, aceasta a fost ghidată numai de Legea finanţelor publice, un text evaziv, eliptic şi învechit.

Criterii de numire

– Consiliul Fiscal va avea cinci membri, nominalizaţi de Academia Română, Banca Naţională a României, Asociaţia Română a Băncilor, Academia de Studii Economice şi Institutul Bancar Român

– Durata mandatului este de cinci ani şi poate fi înnoit o singură dată la cel puţin trei ani de la terminarea primului mandat

– Membrii acestuia vor fi audiaţi de comisiile de buget-finanţe şi votaţi de plenul Parlamentului

– Nu trebuie să fi fost membri ai Parlamentului sau să fi deţinut o funcţie de conducere într-un partid în ultimii doi ani

– Nu pot avea funcţii de demnitate publică în cadrul Guvernului şi al Parlamentului, să fie funcţionari publici sau să deţină vreo funcţie într-o companie de stat.