Direcţia Mari Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) nu reuşeşte să îşi atingă scopul, acela de a reduce decalajul dintre taxele datorate şi cele încasate, din cauza faptului că risipeşte resurse pe activităţi care aduc puţini bani la buget, sau pe controale solicitate de alte instituţii, inclusiv Curtea de Conturi, reiese din "Raportul de asistenţă tehnică privind Îmbunătăţirea Administrării Riscului de Conformare pe care îl prezintă Marii Contribuabili", întocmit de Fondul Monetar Internaţional.
"Este foarte probabil ca eforturile ce se fac (în cadrul DMC-n.r.) să nu aibă un impact prea mare asupra gap-ului fiscal, dacă acest impact există. (…) Resursele de control irosite pe inspecţii neproductive sunt enorme", se menţionează în raportul citat.
Printre cauzele care generează această situaţie se numără faptul că aproximativ 46% din resursele anuale de control ale DMC sunt utilizate pentru rambursări de TVA, rezultate semnificative obţinându-se în doar 10% din inspecţiile efectuate.
"În administraţiile fiscale avansate, controlul rambursărilor de TVA ocupă un procent foarte mic din resursele DMC (sub 5%). Analiza de risc şi ierarhizarea după priorităţi ar trebui să direcţioneze activităţile de control către acele deconturi de TVA cu opţiune de rambursare ce prezintă riscuri majore. Resursele economisite ar trebui să fie utilizate pentru controlul unor aspecte ce prezintă o mai mare semnificaţie din punct de vedere al asigurării unor fluxuri de venituri majore", se subliniază în raportul FMI.
În plus, instituţia internaţională remarcă faptul că timpul utilizat la fiecare inspecţie este prea mare în comparaţie cu standardele internaţionale. "În România, o inspecţie de rambursare de TVA la un mare contribuabil durează în medie jumătate de an, în timp ce în administraţiile avansate astfel de inspecţii durează o zi sau chiar mai puţin. Se afirmă că principalele motive pentru durata atât de mare a inspecţiilor sunt atenţia sporită acordată activităţilor de control fiscal ale ANAF de către Curtea de Conturi, conjugată cu faptul că inspectorii pot fi traşi personal la răspundere pentru orice discrepanţă de impozite şi taxe neidentificată în timpul inspecţiilor", se mai notează în raport.
Totodată, FMI susţine că o treime din resursele anuale de control sunt folosite spre a efectua controale la solicitarea Curţii de Conturi, a altor părţi din ANAF şi a altor autorităţi. "Aceste controale generează adeseori rezultate foarte modeste. Se spune că eforturile sunt de multe ori concentrate pe 'găsirea ultimului leu", se mai arată în raport.
Conform documentului, restul de 20% din resursele anuale de control sunt concentrate în principal pe planuri de control elaborate "de jos în sus" (deşi Centrala ANAF are o contribuţie mică la aceste planuri). În plus, nu există o abordare strategică, iar rezultatele sunt deci slabe.
"Există deficienţe şi în activităţile de asistenţă contribuabili şi de colectare, ceea ce şubrezeşte capacitatea DMC de a avea un impact efectiv asupra comportamentelor contribuabililor în materie de conformare. Spre exemplu, serviciile destinate contribuabililor nu sunt adaptate spre a ataca domeniile de risc major, ci sunt mai degrabă răspunsuri la întrebări sau solicitări adresate de contribuabili şi de firmele de contabilitate", se mai precizează în raportul FMI.
AGERPRES