Peste 2.000.000 de lei au fost cheltuiţi, până în acest moment, pentru ancheta şi procesul năruirii Fondului Naţional de Investiţii.

Ioana Maria Vlas a „adulmecat“, zilele trecute, parfumul vieţii în libertate. Pentru prima dată de când se află în detenţie, ea a cerut să fie scoasă din arest. Dorinţa nu i-a fost îndeplinită. Vlas este singura persoană arestată în scandalul privind dezastrul provocat de căderea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), un dosar celebru, complicat şi costisitor.

Date statistice care să clasifice procesele din România în funcţie de cheltuielile pe care le-au necesitat acestea nu există. Oameni abilitaţi – procurori, judecători, avocaţi ori jurişti – spun însă că procesul FNI s-ar plasa pe primul loc într-un astfel de top.

După ce, în acest caz, Parchetul General a cheltuit pentru urmărirea penală 700.000 de lei, în primă fază a procesului, care a început la Tribunalul Municipiului Bucureşti, s-au mai dus alţi 400.000 de lei. Atunci, timp de două săptămâni, aproximativ 1.000 de grefieri de la tribunal, dar şi de la judecătorii au scris, de mână, peste 130.000 de citaţii. S-a lucrat în foc continuu, inclusiv în week-end. Grefierii au primit însă bani pentru orele suplimentare. În 2005, magistraţii de la Tribunalul Bucureşti au dat verdictul. Ioana Maria Vlas a fost condamnată la 20 de ani de închisoare. Numai sentinţa dată atunci a numărat nu mai puţin de 6.200 de pagini.

Procesul a continuat la Curtea de Apel Bucureşti, după ce hotărârea judecătorească fost contestată. Magistraţii de aici au decis retrimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecare. Curtea de Apel a cheltuit, în intervalul cât s-a ocupat de acest dosar, aproape 730.000 RON. Peste 25.000 RON din aceşti bani au fost alocaţi numai pentru plata orelor suplimentare pe care personalul Curţii a fost nevoit să le presteze.
Când mega-dosarul s-a reîntors la Tribunal s-a încercat o înlesnire a procedurilor. Aşa se face că magistraţii au făcut mai întâi o programare a şedinţelor de judecată. Apoi, au fost întocmite, de data aceasta pe calculator, citaţiile, pe care au fost trecute toate termenele de judecată. Fiecare păgubit, dar şi martorii şi inculpaţii au primit câte o hârtie oficială de la Tribunal din care aflau toate informaţiile necesare legate de proces. Tipărirea citaţiilor, ordonarea lor pe fişiere, pe judeţe, precum şi consumabilele, de genul tonner pentru imprimantă şi hârtie, au costat peste 83.300 RON. Pentru trimiterea prin poştă a citaţiilor cu pricina au mai fost cheltuiţi alte 200.000 RON. Judecătorii Laura Andrei, vicepreşedinte al Tribunalului, şi Antonela Costache, şeful Secţiei a II-a Penală, spun că procesul FNI a presupus un efort imens. „Credem că este dosarul în care s-au făcut cele mai mari cheltuieli“, ne-a precizat Laura Andrei.

Este interesant faptul că, de fiecare dată când s-a judecat dosarul FNI, indiferent de instanţa unde s-a întâmplat acest lucru, şedinţa a avut loc într-o sală specială, rezervată, pentru acea zi, dosarului care o are drept cap de afiş pe Ioana Maria Vlas.

Un „concurent“ la capitolul „cheltuieli“ al mega-scandalului FNI este dosarul Caritas, celebrul joc piramidal devenit o păcăleală de zile mari. În ciuda faptului că numărul păgubiţilor în cazul Caristas este mai mare decât în cel al FNI, tot prăbuşirea Fondului a avut parte de o judecată mai costisitoare. „În loc să trimitem peste 250.000 de citaţii, am dat un anunţ în ziar“, ne-a povestit Ioan Banciu, judecătorul care a dat prima sentinţă în procesul Caritas, la judecătoria Oradea. La vremea respectivă, Ioan Banciu, în prezent avocat, nu a primit vreun reproş pentru decizia de a face citarea prin anunţ la mica publicitate. De altfel, tot la anunţuri au apelat şi celelalte instanţe care au continuat judecata în cazul Caritas. 

Alte aventuri financiare fără happy-end

Cine se gândea, înainte de decembrie 1989, că în România vor avea loc procese cu sute de mii de părţi civile?
Iar situaţiile de acest gen nu au fost puţine. Celebrul joc piramidal Caritas a lăsat cu buza umflată o „armată“ de oameni. Alte scandaluri de proporţii au fost iscate de mega-păcăleli precum Mondoprosper ori Gerald.

Un bilanţ făcut la 17 ani de la Revoluţie duce la concluzia că milioane de români au căzut victime ale unor inginerii financiare dubioase.

600 de volume
La această dimensiune a ajuns dosarul FNI, pentru depozitarea căruia oficialii de la Tribunalul Bucureşti au rezervat o cameră întreagă