Ce pare simplu pe hârtie se traduce în practică prin multă birocraţie. Regula funcţionează în cazul finanţărilor acordate de Fondul pentru Mediu, la care ar trebui să aibă acces proiectele companiilor şi ONG-urilor.

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a anunţat recent o nouă sesiune de depunere a solicitărilor de finanţare pentru proiecte. Termenul limită este 10 septembrie. Banii sunt alocaţi din Fondul pentru Mediu, care este constituit conform principiilor europene „Poluatorul plăteşte“ şi „Responsabilitatea producătorului“.
Sursele de venit sunt publice şi constau în taxe şi contribuţii datorate bugetului. Astfel, 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase, 2% din valoarea substanţelor periculoase pentru mediu, introduse pe piaţă de către producători şi importatori etc. alimentează acest fond. Bani din care ar trebui finanţate proiecte de mediu.

Cât de dificil este însă să accesezi aceste fonduri? Timp de câteva ore, o echipă a revistei Capital a încercat să afle, direct de la instituţia competentă, drumul pe care ar trebui să îl parcurgă orice potenţial beneficiar.

Început cu stângul

Clădirea AFM se află pe o alee lăturalnică, pustie, la Semănătoarea, într-o curte prin care se plimbă câţiva maidanezi. Intrăm. În partea dreaptă, doi bărbaţi sortează scrisori. În stânga, un domn la costum vorbeşte în ungureşte cu alte două persoane şi îşi plimbă rapid telefonul mobil prin aer. „Unde mergeţi?“, ne întreabă curios unul dintre bărbaţi, lăsând scrisorile deoparte. După ce îi spunem că ne-ar interesa câteva informaţii despre proiectele finanţate din bugetul Fondului de Mediu, ne răspunde scurt: „La etajul doi, uşa de termopan“.

Urcăm o scară cu pereţi tapetaţi cu afişe pe care scrie „Transparenţă decizională. E dreptul tău!“. Prindem curaj şi ajungem la etajul doi, iar undeva, în partea dreaptă, zărim scris „Direcţia proiecte“. Ciocănim şi intrăm într-o încăpere spaţioasă, în care se află vreo 11-12 birouri. „Ce doriţi?“, ne chestionează un domn cu părul alb. Bănuim că este şeful acestei direcţii. Îi spunem povestea cu ONG-ul pe care îl vom înfiinţa în curând şi proiectul pe care vrem să-l depunem. Nu ştim însă ce ar trebui să facem… Ne îndrumă spre un bărbat în jur de 30 de ani, care se ocupă de ONG-uri. „Trebuie, în primul rând, să citiţi ghidul de finanţare de pe site, după care mai vorbim!“, ne taie el sec orice întrebare. Insistăm să primim informaţii de la dânşii, arătându-ne interesaţi şi de bugetul total alocat pentru acestă sesiune de finanţări. „Ştiţi, noi am vrea să depunem un proiect ceva mai târziu, că încă nu au ieşit actele pentru ONG şi poate nu mai avem şanse… S-au depus multe proiecte până acum?“ „Habar n-am care este bugetul! Da’ ce vă interesează?! Trebuie să faceţi un proiect bun, care să primească un punctaj mare. Îl depuneţi jos, la Registratură, şi peste trei-patru luni primiţi răspunsul, dacă s-a aprobat sau nu. Despre buget mai întrebaţi şi la etajul unu“.

Între timp, sună telefonul, iar domnul cu părul alb care se trezeşte speriat. Un etaj mai jos se află cabinetul preşedintelui. Secretara ne îndrumă spre capătul culoarului, la „Juridic“. Aici ne ia în primire o doamnă brunetă. Îi povestim de ONG şi de proiectul pe care vrem să-l depunem peste câteva săptămâni şi cerem informaţii despre demersurile pe care ar trebui să le facem. Nu obţinem decât promisiunea unei evaluări „ochiometrice“ de şanse: „Dacă îmi spuneţi cum se va chema ONG-ul şi ce obiect de activitate va avea, vă pot spune dacă aveţi şanse dom’ne sau nu.“

Nebuloasa bugetului

Dezamăgiţi, ne întoarcem la poartă, unde acelaşi bărbat care ne primise ne întreabă curios dacă am aflat ce ne interesa. „Întrebaţi dom’ne de bani la Direcţia Venituri, la etajul doi“. Şi urcăm iarăşi treptele. Într-un birou înghesuit, două femei lucrează la calculator. Dacă tot am rămas nelămuriţi cu paşii pe care ar trebui să îi facem pentru a obţine o finanţare, măcar de bugetul total alocat să aflăm ceva. Aparenta amabilitate se schimbă brusc imediat ce îndrăznim… „În ce calitate puneţi această întrebare?“. În cele din urmă, recunoaşte că nu are habar: „Noi nu ne ocupăm cu acest lucru. Întrebaţi la Direcţia Proiecte!“.

N-am mai întrebat la Proiecte fiindcă deja întrebasem. Ne-am adresat direct preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu, Mihai Toti, de această dată în calitate de jurnalişti. Spre surprinderea noastră am primit acelaşi răspuns: „Nu avem un buget total pe sesiunea de proiecte. De unde să ştim noi câte proiecte vin? Pot să vă spun că sunt suficienţi bani. La Fondul de Mediu s-au strâns de la 1 ianuarie şi până pe 31 iulie 113.875.098 de lei. Au obţinut finanţare 155 de proiecte, iar alte 73 au fost aprobate spre finanţare. Pentru această sesiune nu s-a primit încă niciun proiect, dar, de regulă, acestea se depun în ultimele zile. De exemplu, sesiunea trecută am primit peste 450 de proiecte, din care doar 40% au fost aprobate“.

Cine poate obţine finanţare şi pentru ce?

PROIECTE de gestionare a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, prevenirea poluării, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, protecţia resurselor de apă, creşterea producţiei de energie regenerabilă, reducerea nivelului de zgomot sau conservarea biodiversităţii sunt eligibile pentru finanţare.

SOLICITANŢI pot fi: agenţi economici, organizaţii nonguvernamentale, autorităţi publice locale sau unităţi de învăţământ.

CHELTUIELILE ELIGIBILE finanţate de către Administraţia Fondului pentru Mediu, pe proiect, variază între 50.000 de lei şi 20 de milioane de lei.

COFINANŢAREA trebuie asigurată în proporţie de 50% pentru operatorii economici, 60% pentru autorităţile publice locale şi până la 90% în cazul proiectelor depuse de ONG-uri şi de unităţile de învăţământ.

FINANŢARE RAMBURSABILĂ poate fi solicitată de operatorii economici, constând în susţinerea unui procent de până la 75% din cheltuielile aferente proiectajului. În cazul ONG-urilor, procentajul maxim este de 90%.

Birocraţie

«De birocraţie te izbeşti din momentul în care începi să întocmeşti proiectul. Banii de la Fondul pentru Mediu sosesc cam la o lună după ce se face raportarea la Administraţia Fondului pentru Mediu.»

Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon