Putini sunt cei ce se indoiesc de faptul ca FPS va supravietui sfarsitului de mileniu. Premierul Radu Vasile este unul dintre acestia. La inceputul saptamanii trecute, primul-ministru afirma ca, prin modificarea legii privatizarii, se va hotari incheierea existentei FPS in luna mai a anului 2000. „Nu se intelege ratiunea de a fi a acestei institutii”, declara Radu Vasile, adaugand ca, daca FPS nu a disparut pana acum, aceasta se datoreaza „teoriei economice a birocratiei, conform careia o institutie birocratica isi creeaza propria activitate, uitand de obiectivul pentru care a fost creata”.
Nimeni nu-l poate contrazice pe Radu Vasile; ineficienta FPS in materie de privatizare este vizibila chiar si cu ochiul liber, fara sa fie nevoie de cifre. Insusi presedintele Fondului, Radu Sarbu, estima ca la sfarsitul anului viitor in portofoliul FPS vor mai fi circa un sfert din actiunile detinute in prezent. Ca atare, concluziona Sarbu, activitatea FPS va continua si dupa luna mai a anului 2000, deci institutia nu va putea fi desfiintata in termenul mentionat de premier.
Nici cei mai duri critici ai FPS nu sunt convinsi ca previziunea premierului se va indeplini. Senatorul Viorel Marian Pana crede ca este putin probabil ca Parlamentul sa introduca, la modificarea legii privatizarii, un termen limita de viata a FPS.
Si chiar daca acest termen va exista, nu inseamna neaparat ca va fi si respectat. De altfel, nu ar fi primul caz de nerespectare a unui termen prevazut de o lege. Viorel Pana considera ca mai nimerit ar fi sa se vorbeasca de transformarea FPS intr-o institutie tipica pietei de capital, decat de desfiintarea sa.
Transformare ar insemna, in primul rand, definirea precisa a rolului FPS. Desi l-a infiintat cu sapte ani in urma, statul nu a stiut exact ce vrea de la FPS: sa privatizeze, sa administreze proprietatea incredintata sau sa faca politica. In lipsa unei clarificari, FPS le-a facut pe toate trei, asa cum a crezut de cuviinta. Rezultatele se vad.
Pe linie de Guvern sau de Parlament, Fondului Proprietatii de Stat i-au fost trasate, de-a lungul anilor, sarcini in materie de privatizare si de restructurare, ba chiar si termene de realizare. Ceva esential a lipsit: penalizari in caz de neindeplinire a acestor sarcini. Sefii din FPS au ramas bine-mersi in scaune si si-au luat salariile integral, chiar daca programul de privatizare nu a fost respectat si indiferent de rezultatele economice si financiare ale societatilor administrate. Asta a si facut diferenta dintre Fondul Proprietatii de Stat si societatile de administrare a portofoliului. Acestea din urma au obligatii contractuale clare din momentul in care sunt angajate de proprietari si sunt platite printr-un comision de administrare; cuantumul acestuia este direct proportional cu performantele obtinute de administrator.
FPS nu i-au fost impuse niciodata criterii de performanta si nu exista semnale ca de acum incolo lucrurile se vor schimba. Deocamdata, propunerile de modificare a legii privatizarii nu contin prevederi conform carora Fondului ar urma sa-i fie fixate obiective cuantificabile si penalizari in caz de nerealizare. Cu alte cuvinte, programe de privatizare si de restructurare vor exista, dar sanctiuni, nu.
Radu Vasile nu este primul care considera normal ca FPS sa dispara. In toamna trecuta, fostul ministru al privatizarii, Valentin Ionescu, si senatorul Viorel Pana au initiat un proiect de lege privind reorganizarea FPS in zece fonduri inchise de investitii administrate de societati specializate private. Nimeni n-a mai auzit nimic despre acest proiect. Cel putin unul dintre artizanii sai si-a nuantat, intre timp, atitudinea. „In prezent miza nu este desfiintarea FPS, ci eficientizarea activitatii acestuia”, sustine Viorel Pana. Si continua afirmand ca nici nu ar fi drept sa pretindem ca FPS sa faca acum ceea ce nu a reusit cu doi ani in urma: „Investitorii straini nu mai sunt, nici pe departe, la fel de atrasi de ofertele romanesti ca in 1997. Daca am ratat in ‘97, nu inseamna ca trebuie sa ne grabim in ‘99”.
Atat timp cat sprijinul parlamentar este firav (daca nu inexistent), ideea premierului are putini sorti de izbanda. Investitorii – romani si straini – vor continua sa negocieze cu FPS preluarea intreprinderilor de stat si in mileniul urmator. De pe ce pozitii vor trata potentialii cumparatori si ce atitudine isi va permite sa adopte FPS ramane de vazut.