Furturile anuale din fondurile UE se ridică la 500 de milioane de euro, însă un demnitar al Comisiei Europene afirmă că suma reală este probabil de ordinul miliardelor.
"Avem motive să credem că suma reală este mai degrabă apropiată de ordinul miliardelor, decât de ordinul milioanelor", a declarat Francoise Le Bail, şefa directoratului general pentru justiţie al Comisiei, cu ocazia audierii de miercuri în comitetul pentru libertăţi civice al Parlamentului European. Actuala sumă de 500 de milioane de euro provine din statisticile primite de OLAF, biroul anti-fraudă al UE, de la statele membre, însă Le Bail afirmă că autorităţile naţionale nu au la îndemână uneltele potrivite pentru a face estimări precise.
Le Bail, împreună cu şeful OLAF, Giovanni Kessler, a discutat cu europarlamentarii înfiinţarea unui nou Birou al Procurorului Public European (EPPO) în vederea depistării celor care fură bani europeni. Procuratura UE ar putea fi autorizată să investigheze fraudele comise cu banii UE, deşi Tratatul de la Lisabona prevede că puterile procurorului pot fi extinse la o dată ulterioară. Structura acesteia ar putea fi formată dintr-un birou central, la care s-ar adăuga adjuncţi sau procurori proveniţi din diverse state membre. Majoritatea statelor membre ar urma să aibă şi ele o filială locală a EPPO, în care ar lucra procurori numiţi de guvernul respectivei ţări. Kessler afirmă că noua instituţie este necesară, deoarece autorităţile naţionale au un istoric de rezultate foarte slabe când vine vorba de urmărirea pistelor care le sunt furnizate de către OLAF. "Nu există o uniformitate printre statele membre în ceea ce priveşte capacitatea şi voinţa de a gestiona eficient acest gen de infracţiuni", a declarat el.
Rata condamnărilor în justiţie raportată către OLAF în ultimii 13 ani variază enorm, de la mai puţin de 5% în unele state membre şi până la peste 90% în altele. Atât Le Bail cât şi Kessler au declarat că în unele state membre voinţa politică de a stopa asemenea infracţiuni fie lipseşte cu desăvârşire, fie se concentrează prea mult pe perspectiva naţională, scăpând astfel din vedere natura transnaţională a acestui tip de infracţiuni. "Infracţiunile care sunt comise de [mai mulţi] autori în acelaşi timp, de către actori diferiţi din state membre diferite, cum ar fi corupţia, cum ar fi fraudele cu fonduri europene, este foarte probabil să nu fie descoperite, să nu fie văzute sau percepute de către autorităţile naţionale, care nu au decât o perspectivă naţională fragmentară", a apreciat Kessler. Le Bail a declarat că EPPO ar urma să fie independent de influenţele naţionale şi instituţionale şi va fi răspunzător în faţa Parlamentului European, care îi va controla bugetul. Procurorii vor putea fi destituiţi de Curtea de Justiţie.
Majoritatea statelor membre şi-au exprimat interesul faţă de această idee. Însă Danemarca a anunţat că nu va participa şi este probabil ca şi Marea Britanie şi Irlanda să adopte aceeaşi poziţie, a afirmat Le Bail. Deputaţii din comitet s-au declarat în cea mai mare parte în favoarea propunerii, însă au ridicat şi întrebări cu privire la sfera de impact a acesteia, la mecanismele pentru supravegherea ei, cât şi cu privire la puterile pe care ar urma să le aibă noul procuror în materie de investigaţii. Europarlamentarul liberal român Renate Weber, care sprijină propunerea, a afirmat că ar putea să apară un risc de dedublare a procedurilor judiciare.
"Nu pot să îmi imaginez că un grup de procurori lucrând pentru procurorul european va aplica o anumită procedură în ceea ce priveşte interesele financiare europene şi o altă procedură în ceea ce priveşte alte infracţiuni comise într-o ţară", a declarat ea. În ceea ce-l priveşte, europarlamentarul verde german Jan Albrecht, a declarat că grupul său susţine conceptul, însă a remarcat şi faptul că rămân numeroase întrebări fără răspuns, între care şi o definiţie largă a măsurilor de anchetă. Comisia Europeană a introdus propunerea în această vară, sperând ca noul birou să devină operaţional la începutul lui 2015. RADOR