Un bătrân anticomunist spunea că atunci când vom avea în România o bază militară americană, o bancă evreiască şi o mare companie americană vom putea spune că intoarcerea la comunism nu mai e posibilă. Ford vine la Craiova pentru a cumpăra fabrica Daewoo şi pentru a consfinţi şi celor mai sceptici despărţirea definitivă de comunism. Nu e vorba doar de o simplă privatizare (mai degrabă reprivatizare), ci de o tranzacţie care va avea un impact semnificativ asupra întregii economii româneşti. Sute de firme româneşti vor putea să înflorească pe lângă americani. Cu Ford şi Renault, ţara noastră poate deveni un mare exportator de automobile. Sunt tentat să spun că preţul este un element cu totul secundar în această tranzacţie. Ar fi stupid ca pentru câteva zeci de milioane de euro statul român să rateze privatizarea, aşa cum a făcut în cazul CEC. Bugetul de stat va încasa mult mai multe sute de milioane avându-i pe cei de la Ford drept contribuabili decât păstrând fabrica de la Craiova în proprietatea sa. Ca să nu mai vorbim de o etică în afaceri pe care o aduc cu ei americanii, parcă mult mai pregnantă decât la firmele europene.
Harta economică a ţării se poate modifica nu prin afacerile baronilor locali cu banii publici, ci prin prezenţa unor nume ca Nokia la Cluj sau Ford la Craiova. Prezenţa acestor giganţi este încă timidă. De fapt, nici nu sunt doriţi peste tot. Ei nu dau şpăgi, nu intră în combinaţii cu potentaţii locali, nu ştiu ce înseamnă „şmen“. În schimb, creează locuri de muncă, aduc bunăstare, dar nu oferă salarii nerealiste. Lefurile la Craiova nu vor fi ca în Detroit, pentru că piaţa forţei de muncă este diferită.
Ford trece acum printr-o pasă proastă. În SUA, Toyota vinde cele mai multe maşini; aproape o blasfemie. Urmaşii bătrânului Ford nu au înţeles la timp imperativele globalizării. Au rămas în America la fel ca într-o provincie şi au fost depăşiţi la ei acasă de japonezii cu gene mai adaptabile. Prin achiziţia de la Craiova, americanii pun în aplicare o nouă strategie; închid fabrici în America şi pleacă să producă mai ieftin pe alte pieţe. Cererea din Europa o vor acoperi cu maşini produse pe vechiul continent şi nu aduse de peste ocean; alte costuri, alte taxe, altă lume. Americanii nu au timp de o investiţie greenfield, o investiţie de la zero. Vor o fabrică deja construită.Timpul nu are răbdare nici pentru ei. Uzina de la Craiova este exact ce le trebuie. Iar americanii sunt exact ce-i trebuie economiei româneşti. O tranzacţie ce nu trebuie ratată!
